Hanibal Stanciulescu biografia
Hanibal Stanciulescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
STANCIULESCU HANIBAL
Prozator.
De asemenea, dramaturg si publicist.
S-a nascut la 2 martie 1955 in Posesti (Prahova).
Este fiul lui Traian Stanciulescu, invatator, si al Paraschivei (nascuta Popescu), profesoara.
In 1979 a absolvit cursurile Facultatii de Limbi straine (sectia Italiana Franceza) din cadrul Universitatii Bucuresti.
Ca student, a activat in cenaclul "Junimea" condus de criticul si profesorul Ovid S. Crohmalniceanu si in "Cenaclul de Luni", condus de criticul si profesorul Nicolae Manolescu.
Dupa absolvire, a lucrat la serviciul de personal al Cooperatiei, iar dupa 1989 a fost redactor si codirector al revistei "Contrapunct".
Debuteaza publicistic in revista "Luceafarul", cu schita Vigilenta (1976). Debutul editorial are loc in antologia Desant '83 ingrijita de Ovid S. Crohmalniceanu (Ed. Cartea Romaneasca, 1983), in care este inclus cu trei povestiri: Cavalerul Furtuna si scutierul Doditoiu, Praxiteles si Metastaza. Primul volum de autor, Casa, contine proze scurte si apare in 1988 (Ed. Cartea Romaneasca).
Colaboreaza cu proze scurte si articole de opinie la revistele: "Contrapunct", "Romania literara", "Luceafarul", "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»", "Viata Romaneasca", "Neue Literatur", "Avanpost", "Eupho-rion", "Contemporanul", "Teatrul azi", "Sfera Politicii" s.a. Dupa volumul individual de debut, publica volumul de povestiri Revolutia din apartamentul 114 (Asociatia Scriitorilor Bucuresti & Ed. Eminescu, 1998). Este inclus cu proza O dimineata posibila a lui Bartolomeu Albu in antologia Generatia '80 in proza scurta ingrijita de Ghcorghe Craciun si Viorel Marineasa (Ed. Paralela 45, 1998). Este prezent cu proze traduse in revista "Literatura na zwnce" (Polonia, 1985) si intr-o antologie aparuta in URSS (1986).
In acelasi timp se afirma ca dramaturg, piesa intr-un act Migrena fiind montata radiofonic la Radio Romania si pe scena la "Teatrul Mic" din Bucuresti in stagiunea 1992-. Este unul dintre scenaristii serialului dramatic radiofonic Piata rotunda, produs de BBC si difuzat de postul Radio Romania.
Este detinatorrul urmatoarelor premii: premiul "Dialogul artelor" (Bistrita, 1984, 1985), premiul revistei "Tomis" (1988); premiul pentru debut in proza al Fundatiei "Liviu Rebreanu" (1988). Serialul dramatic Piata rotunda la care a colaborat ca scenarist a fost distins cu premiul al 11l-lea la Festivalul serialelor de teatru radiofonic (New York, editia 1997). A calatorit in Italia, in urma primirii unei burse de studii (1978), Franta (bursa de documentare, 1990, 1991) si Marea Britanie (1993). Lucreaza ca si lector univ. la Catedra de limbi romanice a Facultatii de Limbi straine, Universitatea Bucuresti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Asupra prozei si dramaturgiei autorului au formulat opinii critice: Marian Papahagi - Piese usoare, exercitii epice ("Tribuna", 1988); Mircea Mihaies - Turneul candidatilor (17), ("Orizont", 1988); Ovid S. Crohmalniceanu -Virtutile ironiei (in volum AI doilea suflu, Ed. Cartea Romaneasca, 1989); Eugen Simion - Hanibal Stanciulescu (in volum Scriitori romani de azi, IV, Ed. Cartea Romaneasca, 1989); Ion Bogdan Lefter ("Panoramic Radio-Tv", nr. 8/1991); Cristian Teodorescu - Succes la Teatrul Mic ("Zig-Zag", 1993); Vasile Petre Fati - intre deriziune si nostalgie ("Meridian", 1993); Doru Mares - "Migrena" - Godot este asteptat si el chiar vine cu documentul ("Cotidianul", 1993); Oana Serafim - "Migrena" - un pariu cisti-gat pe jumatate ("Romania literara", 1993); Monica Lovinescu - "Casa" de Hanibal Stanciulescu (in volum Pragul / Unde Scurte, V, Ed. Humanitas, 1995) s.a.
Referinte critice:
"Ca mai toti prozatorii din generatia lui, nici Hanibal Stanciulescu nu lasa prea multe sanse comentariului critic. Perfect stapinitor al paginii albe de hirtie, el este sedus de fascinatia textelor duble: al prozei propriu-zise, al epicului, dar si al comentariului direct al acestora. Nu c, totusi, vorba aici de un metatext de tip obisnuit. Senzatia de autocomentariu provine din chiar structura textului: ezitind intre «literaturizare» si inregistrarea nemediata a eului biografic, autorul ajunge Ia o formula hibrida, sau la absenta formulei, la un nici/nici, raminind insa ferm in interiorul operei."
(Mircea Mihaies, "Orizont", 1988)
"Hanibal Stanciulescu debuteaza in volum la o data cind majoritatea colegilor sai «desantisti» a trecut de mult aceasta proba. intirzierea nu tradeaza insa nici o urma de handicapare, tinarul prozator infatisindu-se cititorilor cu uneltele scrisului perfect ascutite, ca Minerva iesind gata armata din capul zeiescului ei parinte. Hanibal Stanciulescu are o siguranta a exprimarii uimitoare. Nici n-a parasit bine mantaua lui l.L. Caragiale si arde etapele artei narative, ajungind sa incheie volumul cu un monolog a la Celine, veritabila bucata de bravura."
(Ovid S. Crohmalniceanu, in voi. AI doilea suflu,
Ed. Cartea Romaneasca, 1989)
"Este o proza densa, admirabil scrisa, deschisa spre un textualism inteles ca o forma de realism postmodern. Asta vrea sa spuna: observatie sociala si morala, notatie acut realista, mobilitate epica, intertextualitate, ironie, tragerea vietii intr-o parabola si comentarea in textul epic a parabolei ce tocmai se configureaza. O proza, asadar, care nu se inchide in sertarul ei si nu se ofera cititorului ca o enigma de dezlegat. Ea spune totul despre sine pe masura ce spune ceva esential despre obiectul sau (lumea de afara)."
(Eugen Simion, in voi. Scriitori romani de azi, IV,
Ed. Cartea Romaneasca, 1989)
"Intrigi de curte, inalte hotii, rapoarte grotesti despre starea natiunii, refuzul pictorului de a pune pe pinza, la comanda, chipul regelui si, ca in orice joc in care lucrurile sint luate prea in serios, o crima care strica totul, intoreind grupul in starea de primitivitate de la inceput. Toate acestea sint supuse unei remarcabile geometrizari dramatice de autorul Migrenei, Hanibal Stanciulescu, in piesa de debut."
(Cristian Teodorescu, "Zig-Zag", 1993)
"Scrisul, si nu scriitura rasfatindu-se inca la virsta tuturor narcisismelor, scrisul - siguranta, deseori cruzimea sa incisiva fac din autor una din sperantele prozei contemporane. Daca, dupa febra dislocarilor, va interveni si pauza unificatoare a naratiunii fara complexe (nu total inocenta, ci doar in parte de-culpabilizata), Hanibal Stanciulescu va fi asigurat de a nu-si pierde propria-i umbra, intr-atit talentul, sarcasmul si ferocitatea par a-l meni sa fie ferit de toate conformismele. Chiar si de cele estetice."
(Monica Lovinescu, in voi. Pragul / Unde Scurte V,
Ed. Humanitas, 1995) |
