Grigore Zanc biografia
Grigore Zanc opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ZANC Grigore, se naste la 26 ian. 1940, Sigau, judetul Cluj.
Prozator.
Fiul lui Todor Zanc si al Mariei (n. Todean), agricultori.
Facultatea de filosofie a Univ. din Cluj, absolvita in . Asistent, apoi lector la Catedra clujeana de filosofie, din anul absolvirii. Doctor in filosofie cu teza Politicul in conceptia lui Petre Andrei (1981).
Debuteaza in 1969, in Amfiteatru. Debut in volum in acelasi an (1975), cu eseul ideologic Etica spiritului revolutionar si cu romanul Conul de umbra, urmat, in 1978, de romanul Cadere libera, iar in 1985, de volum I din Careul de fuga. Dupa o idee din Cadere libera scrie scenariul filmului Probleme personale. Personajul sau se defineste prin alianta obsesiei politice cu drama erotica. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe 1975.
Registrul tematic, spiritul interogativ, atitudinea justitiara sint inrudite cu atmosfera prozei lui Marin Preda (cel din Risipitorii si indeosebi din Marele singuratic) si a lui Augustin Buzura . Inconformismul si problematizarea sociala tin de o orientare meliorista mai raspindita in proza noastra contemporana, tentata sa reconsidere intr-un spirit nou implicarea/angajarea. Intentia romanului Caniil de umbra (1975) nu este, impotriva aparentelor, o reconstituire minutioasa a circumstantelor politice ale cooperativizarii, ci evaluarea problemelor de constiinta ale unui personaj implicat in acest proces.
Prozatorul intentioneaza sa aduca in prim-plan exact atitea elemente concret-istorice cite ar fi necesare si suficiente sa-l defineasca pe activistul de partid Micu, ins din stirpea eroului din Marele singuratic, in fata problemelor timpului sau. Distantarea de propriile fapte Micu o realizeaza prin obiectivitatea derularii lor si prin judecata implicita. Grigore Zanc procedeaza cu abilitate narativa, intrerupind povestirea la persoana intii pentru cea la persoana a doua ca adresare fata de o ipostaza obiectivata intr-un eu in parte instrainat. „Intelectual de tip nou, prea tinar ca sa fi facut revolutia, dar necesar si util pentru desavirsirea ei“, Micu se judeca lucid si analitic. Cea mai acuta problema a constiintei sale oneste e aceea a legitimitatii actiunilor lui politice, aceea daca el, un tinar absolvent de facultate, are autoritatea morala de a converti o lume la o noua lege. Investirea intr-o actiune politica este numai o dimensiune a biografiei lui Micu. El este, in alt plan, victima unor complicatii sentimentale ce-i vor lasa un gust amar. Conul de umbra (1975) contureaza un pesonaj verosimil in persoana unui activist framintat, nelinistit de legitimitatea actiunii sale sociale, cu individualitate nesimplificata.
Aceleasi conditii conflictuale sint reluate in Cadere libera (1978). Incomod pentru altii, inconformist prin atitudinile sale, activistul de partid Cremene (cadru didactic universitar in acelasi timp), fara ambitia functiilor mai inalte, dovedeste in diverse imprejurari politice rectitudine morala. Firea sa impulsiva e ascunsa de straduinta de a rarnine in anonimat. Cel mai mult il irita raporturile de putere cultivate uneori cu infatuare inlauntrul unei clici provinciale. Eroul descopera - prin opozitie - un prim-secretar care nu utilizeaza recuzita abuzului de putere (ca altii dinaintea lui), ci rezista tentatiilor, raminind un revolutionar autentic, caruia adularile ii repugna, ca si orice masluire a adevarului. Romanul erotic concureaza si aici romanul politic, luind treptat locul acestuia din urma. Viata lui Cremene se complica prin amestecul sentimentelor pentru Mara si Camelia - iubite in mod diferit si cu efecte diferite asupra destinului fiecaruia. Fermitatea caracterului sau este profund afectata de suferintele provocate. Patetismul iubirii inainteaza cu simtul masurii pina aproape de sentimentalism. Personajul se umanizeaza vadit, iese de sub presiunea conjuncturilor; descopera un alt mod de a fi, o data cu teritoriul fascinant al iubirii, caruia parea ca-.i acorda un rol secundar pina la declansarea dramei erotice.
Cu o constiinta mai complexa, va judeca de acum altfel viata, oamenii, politica, dar e prea tirziu. Pedepsele destinului survin dupa legile tragediei, in functie de vinovatie. Obsesia prozei lui Grigore Zanc o putem considera „etica spiritului revolutionar" (tema unui eseu semnat de prozator). In consens cu ea sint lupta impotriva prostiei, a lasitatii si a imposturii, pledoariile pentru instalarea intr-o era a competentei si pentru autoritatea ce nu se sprijina manifest pe puterea arbitrara. in Careul de fuga (I, 1985) se petrece o falsa emancipare de sub tutela politicului: romanul devine aparent eretic prin refugiul in experienta erotica a protagonistilor, in galanterii, amoruri, aventuri, petreceri. Personajul principal, Mihai Bratu, e ziarist la un cotidian judetean. Romanul zis politic se rataceste cu buna-stiinta intr-un veritabil evazionism, spre care e impins de imposibilitatea de a formula deschis problemele dureroase ale societatii socialiste, in contextul prefacerilor de constiinta de dupa . Erosul apare ca un fel de diversiune in cuprinsul romanului politic, o aminare sau o ezitare in formularea intrigii. Romanul politic sucomba in atmosfera unui roman de moravuri.
OPERA:
Etica spiritului revolutionar. Bucuresti, 1975;
Conul de umbra, roman, Cluj-Napoca, 1975;
Cadere libera, roman, Cluj-Napoca, 1978;
Careul de fuga, I, roman, Cluj-Napoca, 1985.
|
REFERINTE CRITICE:
I. Maxim, in Orizont, nr. 21, 1976;
N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 11, 1976;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 9, 1976;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 30, 1976;
P. Poanta, Radiografii, I, 1978;
N. Ciobanu, insemne ale modernitatii, II, 1979;
Irina Petras, in Romania literara, nr. 43, 1979;
D. C. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 4, 1979;
P. Poanta, Radiografii, II, 1983;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 35, 1985;
I. Simut, in Familia, nr. 3, 1986;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 24, 1987;
Miko Ervin, Intilnire cu anul 2000, 1989.
|
