Grigore Soitu biografia
Grigore Soitu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SOITU GRIGORE
Poet.
S-a nascut la 29 decembrie 1972 in Constanta.
Este fiul lui Constantin, ofiter in marina, si al Elenei Soitu (n. Pasca).
Este absolvent al Liceului Pedagogic din Constanta (1990) si al Facultatii de Stiinte juridice si administrative a Universitatii "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti (1996).
Isi desfasoara activitatea literara mai intii in cenaclul "Poesis" al Liceului "Mircea cel Batrin" din Constanta (1987-l989), apoi in "Cenaclul de marti" al Universitatii "Ovidius" din Constanta coordonat de criticul si profesorul Marin Mincu.
Debuteaza publicistic in 1994 in revista "Vatra" cu poeme. Debutul editorial are loc in 1996 cu volumul Anticulinare (Ed. Arhipelag).
Colaboreaza cu poeme la revistele: "Vatra", "Poesis", "Tomis" s.a. Colaboreaza cu interviuri, poeme si cronici la revista "Observator" din Miinchen.
Volumul Anticulinare este pina in prezent singura aparitie editoriala a autorului. Figureaza in antologia Poezia romana actuala alcatuita de Marin Mincu (Ed. Pontica, 1998).
A obtinut urmatoarele premii: premiul pentru poezie al revistei "Vatra" la Festivalul international "Lucian Blaga" (Sebes, 1994) si premiul pentru debut al revistei "Poesis" (1996).
Lucreaza ca si lucrator-pasapoarte (sef echipa control) la punctul vamal si de trecere a frontierei Agigea-Port.
Despre poezia autorului au formulat opinii critice: Al. Cistelecan -Nonsalanta postmoderna ("Luceafarul", 1996); Dan Persa - Poezie ("Metafora", 1996); Alexandru Ruja - Poezia tinerilor (Suplimentul literar si artistic "Paralela 45" al cotidianului "Realitatea banateana", 1996); Aurel Pantea - Citind si scriind in Halucinatia ("Vatra", 1997); Cornel Moraru -Un "urmuzist" ("Vatra", 1997); Ioana Cistelecan - Grigore Soitu, "Anticulinare" ("Familia", 1997); Gheorghe Mocuta - Grigore Soitu, "Anticulinare" ("Arca", 1997); Marin Mincu - Anticulinare ("Luceafarul", 1998) s.a.
Referinte critice:
"Acest dans intre deceptie si euforie, intre deconstructie si emulatie imaginativa e transpus si la nivelul volumului ca intreg, si la cel al poemelor ca parti quasi-autonome (caci Soitu lucreaza cu un sentiment deliberat al interferentei si convergentei poemelor). Clapele pe care el incepe sa cinte sint premeditat dezacordate initial, pentru ca apoi sa vibreze intr-un limbaj avangardist reconditionat si sa piarda cu totul sentimentul coerent al realului, lasindu-l sa se transfigureze. () Anticulinare-le lui Grigore Soitu sint, fara indoiala semnele unei noi poetici."
(Al. Cistelecan, "Luceafarul", 1996)
"Textualist cu gratii acute, Soitu da impresia ca aceasta conditie nu apasa asupra spiritului sau poetic precum o fatalitate. El se foloseste de textualism pentru a-i cinta funeraliile."
(Aurel Pantea, "Vatra", 1997)
"Spirit prin excelenta analitic, inventiv si avid de originalitate, poetul isi exhiba cu voluptate mai toate «secretele», indeosebi «trucurile» lingvistice, pe care apoi tot el tine sa le explice: de fapt, sa le dezvolte largind si mai mult zona de mister si de non-sens, ridicat la puterea paradigmaticului. Nu altceva pare sa sugereze ultimul text din sumar, intitulat Addenda, facind din intregul volum un fel de poem autocomentat"
(Comei Moraru, "Vatra", 1997)
"Iata, a sosit momentul, postuleaza el razboinic, in Anticulinare, sa ne dezicem de toate aceste soiuri/sosuri clasiciste, romantice, simboliste, avangardiste etc, intr-un efort conjugat de desprindere de stereotipii si de recuperare a autenticitatii discursului."
(Marin Mincu, "Luceafarul", 1998) |
