Grigore Haralamb Grandea biografia
Grigore Haralamb Grandea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GRANDEA Grigore H.[aralamb], se naste la 26 oct. 1843, comuna Tandarei judetul Ialomita-m. 8 nov. 1897, Bacau.
Poet si prozator.
Fiul lui Hara-lambie Georgiu (Grandea), negustor de origine macedoromana, si al Mariei (n. Baldovin).
A studiat la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie (1855-l859) si, cu intreruperi, la Colegiul „Sf. Sava" (absolvit in 1865); in 1866 si 1867 urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere a Univ. din Liege, fara a obtine insa licenta.
A lucrat ca intern la spitalul Coltea (1860), subchirurg in judetul Ilfov (1861), medic de batalion in Bucuresti, prof. de stiintele naturii la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie (1862-l863), secretar al Comisiei Documentale (1864), revizor scolar pentru judetul Mehedinti si Gorj (1871), prof. provizoriu la Bucuresti (1868), Craiova (1874) si Bacau (1888) - posturi temporare, sustinindu-se insa perioade insemnate de timp din gazetarie (a fost redactor la Monitorul oficial. Dimbovita, Presa, Timpul, Razboiul etc). Ziarist pasionat si nu lipsit de talent, a editat el insusi numeroase publicatii periodice: Albina Pindului (1868-l878), Liceul roman (1870), Steaua Daciei (1871), Tribuna (1873), Bucegiu (1879), Sen-tinela (1887) etc. si a colaborat la mai toate gazetele si revistele vremii (Foaiepentru minte, inima ti literatura. Amicul poporului. Familia, Trompeta Carpatilor, Romanul, Columna lui Traian, Universul literar etc).
Orientarea sa politica antiliberala o prevesteste pe cea a lui M. Eminescu.
A debutat ca poet in 1859, in „foaia politica si literara"Dimbovita, al carei proprietar era. Ca poet, Grigore Haralamb Grandea e un romantic tumultuos si patetic, mai mult un versificator, din ale canii scrieri putine fragmente au supravietuit epocii. A publicat volum Preludele (1862), Poezii. Miosotis (1865), Poezii noua (1873), Nostalgia. Poezii (1885).
Interesant ca prozator, Grigore Haralamb Grandea a lasat doua romane, Fulga sau ideal si real (1872) si Vlasia sau ciocoii noi (1887), si o serie de povestiri in care da dovada de inventivitate in imaginarea intrigii, indeminare de narator si oarecare talent in creionarea portretelor comice, a scenelor de gen si a personajelor pitoresti si romantice. Numeroase traduce si prelucrari in versuri si proza, unele incluse in volum proprii, cea mai mare parte ramase in periodice, din Teocrit, Vergiliu, Sapho, Ana-creon, Seneca, Ovidiu, Lucian din Samosata, Hafiz, Dante, Shakespeare, Uhland, Ossian, Puskin, Th. Gray, Prudhomme, J. Verne, E. Zola, Grigore Haralamb Grandea Sand, A. Mickiewicz s.a.
Activitatea poetica a lui Grigore Haralamb Grandea , desfasurata mai ales in tinerete, s-a concretizat in patru volume principale: Preludele (1862). Poezii. Miosotis (1865). Poezii noua (1873) si Nostalgia. Poezii (1885). Ea invedereaza inrudirea temperamentala a scriitorului cu I. Heliade-Radulescu si D. Bolintineanu", de care a si fost influentat (ca si de V. Alecsandri). Versificind cu usurinta, dar fara stralucire, si atras mai curind de pon-cifele romantismului decit de profunzimile lui, Grigore Haralamb Grandea a lasat destul de numeroase piese lirice, satirice sau in genul baladesc lirico-epic, dar foarte putine reusite adevarate. intre acestea, poate.
Patria, Ruinele (reluari ale unor teme dragi pasoptistilor), insir'te margarite (versificare destul de alerta a unui episod din basmul bine cunoscut), Meusa la Liegiu (cu o anticipare a sensibilitatii pentru peisajul citadin si industrial), Asrael (in care grandilocventa demonului byronian pare ceva mai putin epigo-nica) si Emirii (pe o tema funciar etica, dar prevestind ceva din mirajele orientale ale lui Al. Macedonski). Prozator dezinvolt si prolific, aici Grigore Haralamb Grandea a obtinut rezultate mai durabile. Romanul Fulga sau ideal si real (1872), inspirat de Suferintele tinarului Werther al lui Goe-the, dar si de Sous Ies tilleuls al lui A. Karr, s-a bucurat, pare-se, de un mare succes de public, de vreme ce s-a publicat (in volum sau in foiletonul unorperiodice)numai putin decit de noua ori.
Azi textul pare mai curind o povestire sentimentala si patetica, lipsita de veritabila substanta epica si psihologica. Mai alert scris, cu o indeminatica constructie a intrigii, dialoguri mai fluente si unele reusite in stilul pamfletar, Vlasia sau ciocoii noi (1887) sufera totusi de pe urma insuficientei omogenitati a formulei si a lipsei de coalescenta intre planul fabulatoriu si ideologic si cel al actiunii: in prima parte, un subiect cu implicatii sociale, politice si nationale cit se poate de serioase si de grave (actiunea se petrece in preajma si in timpul revolutiei de la 1848) este realizat prin personaje ilar-caricaturale, mai potrivite pentru o reprezentatie de bilci si nejustificind prin nimic brusca ascendenta pe care o capata asupra destinelor tarii; iar partea a doua neglijeaza aproape cu totul premisele statornicite in prima, transformindu-se intr-o poveste de intriga si iubire in cel mai pur stil al romanelor de mistere din descendenta lui E. Sue. in consecinta, reusitele sint numai fragmentare, diferitele episoade, chiar daca multe dintre ele bine scrise, in stilul prapastios sau sarcastic ce poarta insemnele caracteristice ale gazetarului din adoua jumatate a veacului trecut, nu se incheaga intr-o unitate cu adevarat viabila. De dimensiuni mai modeste, desi uneori cu ambitii foarte mari Din alta lume.
Amintiri din razboiul turco-roman, publicat initial in ziarul Bucegiu sub titlul Misterele romanilor si reluat sub acelasi titlu in Universul literar, 1889, e, de fapt, rezultatul concentrarii unui proiect de roman), povestirile publicate de Grigore Haralamb Grandea mai ales in ultima parte a vietii au mai multa stringenta epica si stilistica, demonstrind certe daruri de narator, fara profunzime, dar nu lipsit de dibacie in inventie si in exploatarea posibilitatilor unei intrigi cu componente aproape politiste, desi in straie istorice sau de actualitate patriotica. De la Grigore Haralamb Grandea s-au mai pastrat si o serie de note de calatorie in Moldova (publicate in Universul literar, 1889),citeva proiecte dramatice ramase in stadiu embrionar, numeroase traduceri, precum si diferite articole referitoare la probleme de literatura, arta si cultura, raspindite in numeroasele periodice la care a colaborat in tot cursul vietii.
OPERA:
Preludele, pref. de G. Sion, Bucuresti, 1862;
Poezii. Miosoris, ed. completa, pref. de d. G. Sion si o analiza critica de D. M. Flugel, Bucuresti, 1865 (alteed.: 1884;
1885);
La Meuse, trad. avec le texte en regard et une preface par A. Le Roy, Liege, 1867;
Fulga sau ideal si real. Roman original, Turnu Severin, 1872 (alte ed.: 1873;
1875;
1885;
1887;
1909;
1919);
Eroii Pindului, Bucuresti, 1872;
Poezii noua. Bucuresti, 1873;
Nostalgia. Poezii, Bucuresti, 1885;
Vlasia sau ciocoii noi. Bucuresti, 1887;
Dantul ntor{ii. Poezii, Bucuresti, 1918;
Scrieri, pref., text ales si stabilit, note de P. Tugui, Bucuresti, 1975.
|
REFERINTE CRITICE:
V. Gr. Pop, Conspect asupra literaturei romane si scriitorilor ei de la inceput si pina astazi in ordine cronologica, I, 1875;
Al. I. Sontu, Grigore H. Grandea, 1902;
G. Calinescu, Istoria;
P. Cornea, De la Alecsandrescu la Eminescu, 1966;
I. L R., II;
P. Tugui, Grigore H. Grandea, 1977.
|
