Gica Iutes biografia
Gica Iutes opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
IUTES Gica (pseudonimul Elenei-Georgeta Dragoi), se naste la 17 sept. 1925, Birlad.
Prozatoare pentru copii.
Fiica lui Vasile Iutes, tehnician subofiter, si a Mariei (n. Iosipescu).
Scoala elementara la Birlad (1932-l936); Liceul de Fete „Iorgu Radu", din acelasi oras (1937-l945).
Absolventa a Facultatii de Filologie, sectia Sociologie, a Univ. din Bucuresti (1949). Redactor la revista Studentul roman (1948-l949), Tinarul muncitor si Scintcia tineretului (1949-l950), Pionierul (1950-l953), Tinarul scriitor (1954-l958), Lueeqfarul (1958-l973), unde face reportaj si ziaristica. Colaboreaza la Contemporanul, Luceafarul, Gazeta literara. Romania literara, Revue Roumaine, Flacara, Romania libera etc.
Debuteaza in revista Studentul roman (1949). Dupa succesul obtinut cu intiiul voi.. Sa va povestim despre noi (1950), se consacra literaturii pentru copii: Inimosii (1953), Prastia nazdravana (1955), Cei de la Crisanta (1960), Faima detasamentului (1963), Atentiune, Carolina! (1970), Rapirea Mietei (1977), Dabada si Nubanu (1978), Mar rosu ca focul (1978) etc. Premiul Uniunii Scriitorilor (1962); Premiul Consiliului National al Pionierilor (1970); Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1978).
Gica Iutes este o scriitoare care a traversat citeva virste de condei distincte. Cea dintii apare caduca si deja clasata istoriceste, cuprinzind intervalul de la basmul versificat Vlastar voinicul (1950), trecind prin Cum am devenit stahanovist (1953) la Prastia nazdravana (1955) si pina la cartea care o consacra, Inimosii (1953). Ucenicia la basmul popular (deloc rea in esenta) ramineinsa la nivelul rudimentar, sociologist; ea e hibridizata cu livrescul prozei de profil importate, gen A. P. Gaidar, iar rezultatul e artisticeste foarte scazut.
In volumele urmatoare e tot mai vizibila straduinta prozatoarei de a gasi un drum propriu scrierilor sale, chiar daca influentele si reminiscentele de lectura cele mai diverse nu lipsesc, rezultind la inceput o proza stufoasa, cu elemente sociologice si -paradoxal - detectivistice, convertite in motivele la moda. in Cei de la Crisanta (1960), unde, spre pilda, un copil orfan, Mihai Breb, traverseaza experienta grea a zilelor de dupa razboi, demascind un fost legionar si asasin, fiu al fostului proprietar etc.
Genul educativ, scolaresc e cultivat in Faima detasamentului (1963), Mar rosu ca focul (1978) etc, cu o anume ostentatie a finalitatilor. Exceptie face Baiatul si noaptea (1957), mica „balada" lirica din lupta antifascista, a carei actiune e plasata in Polonia. Meritele prozatoarei trebuie cautate insa in povestirile de pura fantezie infantila, de tipul Rapirea Mietei (1977), Dabada si Nubanu (1978) sau Atentiune, Carolina! (1970), unde adecvarea mijloacelor la inventia artistica e mult mai reusita, atit prin alternanta de planuri real / imaginar, cit si printr-o actiune alerta, condusa cu pricepere prin meandrele unor peripetii neverosimile, dar pasionante si incitante pentru micul cititor.
OPERA:
Sa va povestim despre noi. povestiri, Bucuresti, 1950;
Vlastar voinicul Bucuresti, 1950;
Cum tun devenit stahanovist. Bucuresti, 1953;
Inimosii, Bucuresti, 1953;
Prastia nazdravana, Bucuresti, 1955;
Baiatul si noaptea. Bucuresti, 1957;
Cei de la Casanta, Bucuresti, 1960 (ed. III, O stea din toate ea mea. 1974);
Faima detasamentului. Bucuresti, 1963;
Atentiune, Carolina!, Bucuresti, 1970;
Rapirea Mietei, Bucuresti, 1977;
Mar rosu ca focul. Bucuresti, 1978;
Dabada si Nubanu. Mic roman cu cei mai mici, Bucuresti, 1978;
Noi si Arhimede doi. Bucuresti, 1984;
O stea din toate ea mea. Bucuresti, 1986.
|
REFERINTE CRITICE:
Al. I. Fridus, in Convorbiri literare, nr. 1, 1971;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 30, 1977;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Cleopatra Lorintiu, in Luceafarul, nr. 15, 1987;
H. Candroveanu, Literatura.
|
