Gheorghe Tomozei biografia
Gheorghe Tomozei opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TOMOZEI Gheorghe, se naste la 29 apr. 1936, Bucuresti - moare in 28 mart. 1997, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Constantin Tomozei si al Frantei (n. Stancescu). Absolvent al Liceului „Nicolae Balcescu" din Tirgoviste, oras caruia avea sa-i dedice, in 1970, o monografie lirica. A urmat cursurile Scolii de literatura „Minai Eminescu" din Bucuresti, perioada in care il cunoaste pe N. Labis , cu care va lega o strinsa prietenie; amintiri despre acesta si diverse marturii despre sfirsitul prematur si tragic al poetului fac obiectul cartilor Moartea unui poet (1972) si Urmele poetului Labis (1985).
Debut in publicistica in revista Tinarul scriitor (1953); debut editorial cu placheta Pasarea albastra (1957). Autor prolific, Gheorghe Tomozei publica numeroase volum de poezii, proza lirica, memorialistica, publicistica, literatura pentru copii, traduce din poezia universala.
Colaboreaza la aproape toate revista literare din tara - cu consecventa, in Romania literara. Luceafarul, Viata Romaneasca, Tribuna, Steaua, Convorbiri literare -, precum si la radio. In 1987, cu volum recapitulativ Catalogul corabiilor, Gheorghe Tomozei ofera posibilitatea criticii literare sa se pronunte asupra devenirii poeziei sale pe o perioada de peste treizeci de ani. Voi. aparute dupa 1980 dau masura maturizarii liricii tomozeiniene, a fixarii liniilor sale de originalitate si a locului pe care poetul il ocupa in peisajul liricii romanesti contemporane. Tendinta artizanala si caligrafica, de rafinament imagistic, verbal si fantezist ramine o constanta a poeziei lui Gheorghe Tomozei Voi. de versuri precum Ierbar de nervi (1978), Focul hranit cu mere (1981), Mm"ve(1982), Prea tirziu, prea devreme (1984) marcheaza accentuarea reflexivitatii, a gravitatii si luciditatii gindirii lirice, ca si a intensitatii implicarii existentiale in poezia lui Gheorghe Tomozei
Incurajat si sprijinit de M. R. Paraschivescu , adolescentul Gheorghe Tomozei debuteaza la 17 ani in revista bucuresteana Tinarul scriitor, iar la virsta de 20 de ani debuteaza editorial cu placheta Pasarea albastra (1957), primita cu laude excesive de catre criticii literari ai momentului, ceea ce il va obliga pe tinarul poet sa faca pe viitor „figura de tip precoce", dupa cum avea sa marturiseasca intr-un interviu tirziu Gheorghe Tomozei (vezi revista Luceafarul, nr. 18,1979). Debutantul scria o poezie care, desi ferita de stingacii suparatoare, nu depasea un fond sentimental tipic adolescentin si versifica cu usurinta emotiile virstei. Simbolica „pasare albastra" planeaza asupra unui tarim liric indecis, metafora se pastreaza intr-un regim romantic comun, imaginile sint inca prudente si preocupate sa fie cit mai „poetice". Relativa originalitate e de gasit in poemele in care autorul caligrafiaza elegant si dexter motivul evocarii unui trecut cvasi-baladesc, circumscris eroicului si fabulosului (precum in Crama manastireasca si Cronicarii). Ulterior, acestei directii i se vor integra volumele Negru Vada (1974) si Cronica lui Stavrinos (1915), ultimul fiind, de fapt, „versificarea aproape corecta a unui text de epoca", text caruia poetul i-a dat „o curgere de balada populara romaneasca" (cf. interviul citat), ambele concepute ca parti din Poema Patriei (1977). O suma, nu mica, de compozitii indica gustul poetului pentru fastul si rafinamentul unor epoci revolute, circumscrise in special unui balcanism de sorginte antonpannesca, fara insa dimensiunea vizionar-metafizica a lirismului barbian de aceeasi inspiratie.
Masinarii romantice (1973) este un volum selectiv. in afara unor poezii de dragoste, interesante prin turnura ceremonioasa a dictiei si prin son uri le rrubaduresti, pe un fond sufletesc elegiac, sint de remarcat si poemele in care descriptia peisajului autumnal releva capacitatea poetului de a surprinde plastica fluida a suprafetelor si melosul claustrarii in spatii ocrotitoare: livada intomnata, case vechi intime, odai inmiresmate de memorie etc. Poezia roadelor, ca si cea a unor fabuloase ierni bucurestene sint dimensiuni lirice carora Gheorghe Tomozei stie sa le confere prospetime si originalitate. Pe de alta parte, disponibilitatea mimetica a poetului este atit de activa, incit numeroase compozitii par niste pastise, mai mult sau mai putin voluntare, ale unor formule impuse de alti poeti, contemporani sau nu, repede depistabili. Daca in Cintece de toamna mica poetul e cu buna stiinta arghezian
„imi umplui, gasii cu cale,
filele cu animale
Parca ma cuprinde frica
rasfoindu-mi carticica") |
, in Colind
„Muntele cu cruce
de cositor
ninge-se, ninge-se
cu zapada Elsinor" |
, in Dintr-un septemvre
„Vai, prietenii-mi curg
prin podele!
Pune de ceai, pune de lampa,
pune de ploaie!"
si, mai virtos, in A fire
„De parca tita ta era
de dinainte de a
de parca parul tau ca tutunul
sclipea-naintea cifrei unu"
el este evident stanescian.
Impatimit cititor de poezie si inchinator traditiei (ca lectie vie de mestesug poetic), Gheorghe Tomozei inchipuie un iarmaroc al poetilor deveniti monede de schimb sau obiecte de bazar in poemul Apocalipticul iarmaroc, hilara viziune a spiritului rasturnat sau, poate, simplu joc reverentios:
Pe minareta Sfintei Sofii
am dat patru bacovii
Cu un macedonski iei un pac de cinabru
si un foarfece de tuns ionbarbu
Fete nebune
cinta la un antonpann cu trei strune
in varul dogoritoarei amiezi
basmul caprei cu trei arghezi" etc. E un loc al imaginatiei ludice in care „Avem tot ce vrei
si nu vrei
de la dosoftei la tomozeil". |
Volumul Atlantis (1971) reuneste „mituri" livresti si artistice care au alimentat copilaria si adolescenta poetului (Stan si Bran, Capitanul Nemo, Sindbad Marinarul, Pinocchio, Tom Sawyer s. a.) si asupra carora memoria se intoarce ca asupra unui continent sentimental scufundat. Cu Gloria ierbii (1975), Ierbar de nervi (1976) si Focul hranit cu mere (1981), Gheorghe Tomozei isi fixeaza adevarata sa identitate lirica, depasind cu hotarire plafonul ce parea ca se fixase asupra poeziei sale. Alte volume de versuri vin sa confirme o vitalitate lirica si un stil personal: Ninive (19S2), Prea tirziu, prea devreme (1984) si, mai ales. Catalogul corabiilor (1987), un volum recapitulativ cuprinzind o selectie din creatia poetului pe aproape treizeci de ani, cu o prefata de N. Manolescu . Singuratate, iluminare, melancolie, o arta concisa a versurilor, o privire lucida asupra existentei si asupra utopiilor sale sint dimensiuni ale poeziei deplinei maturitati a poetului. Gheorghe Tomozei a scris, singur sau in colaborare cu N. Stanescu , fermecatoare carti pentru copii si a tradus din poezia universala.
OPERA:
Pasarea albastra. Bucuresti, 1957;
Steaua polara. Bucuresti, 1960;
Lacul codrilor, albastru, Bucuresti, 1961;
Virsta sarutului. Bucuresti, 1963;
Ftntina culorilor, Bucuresti, 1964;
Noaptea de echinox. Bucuresti, 1964;
Poezii, Bucuresti, 1966;
Patruzeci si sase de poezii de dragoste. Bucuresti, 1967;
Altair, Bucuresti, 1967;
Ctntece de toamna mica. Bucuresti, 1967;
Daca treci riul Selenei (Copilaria lui Eminescu), proza, Bucuresti, 1967;
Filigran, proze jurnalistice, Bucuresti, 1968;
Suav anapoda, Bucuresti, 1969;
Dincolo de crizanteme, Bucuresti, 1969;
Poezii de dragoste, Bucuresti, 1970;
Toamna cu iepuri. Bucuresti, 1970;
Tirgoviste, monografie lirica, Bucuresti, 1970;
Miradoniz (Copilaria si adolescenta lui Eminescu), Bucuresti, 1970;
Misterul clepsidrei. Bucuresti, 1971;
Atlantis, Bucuresti, 1971;
Lovas mennyorszag (Eden cu cai), trad. in lb. maghiara, Bucuresti, 1971;
Moartea unui poet. Bucuresti, 1972;
Tanit, Bucuresti, 1972;
Efigii, Bucuresti, 1972;
Masinarii romantice. Bucuresti, 1973;
Muzeul ploii, proze si poeme in proza. Bucuresti, 1973;
La lumina zapezii. Bucuresti, 1974;
Negru Voda, Bucuresti, 1974;
Carul cu mere. Bucuresti, 1974;
Razboiul de treizeci de ani intre dulai si motani. Bucuresti, 1974;
Gloria ierbii. Bucuresti, 1975;
Cronica lui Stavrinos, Bucuresti, 1975;
Istoria unei amfore, proza, Bucuresti, 1976;
Tara lui Fat-Frumos, Bucuresti, 1976;
Poema Patriei, Bucuresti, 1977;
O ora de iubire. Bucuresti, 1978;
Peregrin valah, proza. Bucuresti, 1978;
Ierbar de nervi. Bucuresti, 1978;
Amintiri despre mine. Bucuresti, 1980;
Focul hranit cu mere, Bucuresti, 1981;
Manuscrisele de la Marea Neagra, publicistica. Bucuresti, 1981;
Ninive, Bucuresti, 1982;
Prea ttrziu, prea devreme. Poeme fara final. Bucuresti, 1984;
Carte de 'motanica, versuri pentru copii, Bucuresti, 1985;
Urmele poetului Labis. Biografie, Bucuresti, 1985;
Catalogul corabiilor. Poezii 1957-l985, pref. de N. Manolescu, Bucuresti, 1987;
Plantatia de fluturi. insemnari, Bucuresti, 1988;
Miradoniz: Copilaria si adolescenta lui Eminescu, Chisinau, . Traduceri: Sonete de William Shakespeare, Iasi, 1978;
Peisaj strident. Poeme de Jotie T'Hooft, Bucuresti, 1981.
|
REFERINTE CRITICE:
G. Dimisianu, Schite de critica, 1966;
D. Cristea, Un an de poezie, 1974;
V. Felea, Sectiuni, 1974;
M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974;
V. Cristea, Domeniul criticii, 1975;
M. Mincu, Poezie si generatie, 1975;
Alex. Stefanescu, Preludiu, 1977;
N. Baltag, Polemos, 1978;
D. Dimitriu, Ares si Eros, 1978;
M. Iorgulescu, Scriitori;
Gh. Grigurcu, Poeti;
I. Buduca. in Romania literara, nr. 7,1981;
FI. Mugur, in Romania literara, nr. 12, 1981;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 9, 1983;
I. Holban, in Romania literara, nr. 35, 1987.
|
