Gheorghe Suciu biografia
Gheorghe Suciu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SUCIU Gheorghe, se naste la 1 aug. 1939, sat Henig, comuna Berghin, judetul Alba.
Prozator.
Fiul taranului, devenit muncitor, Ion Suciu si al Floarei (n. Schitea), originara din Marginimea Sibiului.
Scoala elementara la Henig si Berghin; urmeaza apoi Scoala medie tehnica de cooperatie din Hateg, continuind studiile la Liceul nr.' 2 din Alba-Iulia (1952-l956); Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti, paralel cu teoria si practica presei (1958-l963). Dupa absolvire, lucreaza in redactiile revista Viata studenteasca, a publicatiilor pentru strainatate si a revista Luceafarul.
Debut cu poezie in Contemporanul (1958), concomitent si in Luceafarul, unde va debuta apoi cu proza, in 1961, schita Ciocirlia fiind considerata de autor drept adevarata sa intrare in literatura.
Publica volum de schite si povestiri Oul (1968), de nuvele (Antrenorul si zeul, 1969), o „parodie politista", Soarele neterminat (1970), precum si ciclul romanesc Lucrari si zile din viata lui Nick (1972), Boteaza-ma cu pamint (1974), De-ar fi pusca iarba verde (1976). Un alt roman, in 1982: Razboi si dragoste.
Colaboreaza la Luceafarul, Gazeta literara, Romania literara, Ramuri, Tribuna. Art. si reportaje, in presa cotidiana. O vreme tine si o „cronica a editiilor" in Luceafarul.
Proza de factura moderna, continuind, tematic si tipologic, filonul ruralismului sceptic al lui M. Preda . Premiul pentru proza al revista Luceafarul si Ramuri pe 1965; Premiul CC al UTC pentru romanul Boteaza-ma cu pamint pe 1974.
Prozator de stirpe ardeleneasca, Gheorghe Suciu isi centreaza epica pe raportul individ-colectivitate-istorie, dramele morale care marcheaza aceasta lume fiind dublate de o viziune amar-ironica, in care preocuparea pentru destinul socio-psihologic al taranimii genereaza fizionomii complexe, surprinzatoare, inrudit structural cu Slavici si Rebreanu , Gheorghe Suciu a extras din modelul (covirsitor) Marin Preda doza de scepticism necesara procesului de relativizare, prin limbaj, a faptelor si de sinuoasa complicare - prin indeciziile deliberate - a atitudinilor. Afirmatiile sint valabile in special pentru cele mai izbutite naratiuni ale lui Gheorghe Suciu, romanele Boteaza-ma cu pamint (1974) si Razboi si dragoste (1982). Pina la aparitia celui dintii, Gheorghe Suciu a evoluat in cadrele genului scurt, cu putine rezultate notabile: schitele din volumul Oul (1968) sint impregnate de universul copilariei rurale, unde si cele mai neinsemnate gesturi capata o aureola ritualica (Piinea, Oul, Lectie de basm, Mielul alb) in tonalitati vag sadoveniene; tot aici, incercarile dramatice din ciclul Periplu pe apa de jertfa, urmarind citeva constante dramatice ale istoriei noastre, de la Decebal (Regele sfideaza faima), la Horia, Closca si Crisan (Obeliscul de la Alba-Iulia) sint neglijabile, declarative si, in ciuda stilului aspru, cu oarecari tendinte de generalizare liric-filosofica, vaduvite de orice sansa de reprezentare.
Economia de mijloace descriptive, crochiul executat cu siguranta ofera si singura proza reusita a volumului, Cornelia. Din Antrenorul si zeul (1969) nu atit proza titulara atrage (problematica subreda si realizare gratuit alambicata), cit trei povestiri (Scara, Cinci rezistente de doi bani, Copacul taiat), de realism lucid, oprit la suprafata evenimentelor, dar interesat de sondaje in insolitul caracterelor. Soarele neterminat este un pseudo-policier, scris cu intentii parodice.
Boteaza-ma cu pamint, roman cu o teza ambitioasa (dorind sa demonstreze ca „taranimea era pregatita in spiritualitatea ei pentru primenirile revolutionare ce-au venit, vin si vor veni necontenit"), pune in prim-plan familia Piculestilor a carei figura centrala este Batrinul Picu, tacut, integru, imprevizibil, superior si fascinant, om calatorit la tinerete in America, un Moromete mai ludic, rezolvind transant problema puterii si a ierarhiei familiale. Nepotul lui, Nick, va urma calea scolii, preluind pilda morala a batrinului, intelectualizindu-se in cadrul unui proces de autoelucidare punctat de confesiuni si revelante incursiuni in memorie. in ciuda prolixitatii sale, romanul intereseaza in principal din unghiul psihologiei rurale. Tehnic, Razboi si dragoste, 1982 (al carui erou este tot batrinul Picu, intr-un sat invadat de hitleristi) este superior prin economia (de aici, pregnanta) stilistica si precizia demonstratiei: legea omeniei cedeaza o data cu lezarea onoarei colective.
Firea „sucita" a batrinului cap de familie este preluata de nepot, constantele comportamentale ale acestuia prelungindu-se in mediul urban; si aici a face inseamna a darui si a ramine (Lucrari si zile din viata lui Nick). Aceeasi tarie morala, simpla si umana, abila si generoasa, integra si tocmai de aceea bizara, il caracterizeaza pe Mitru Fintina, din De-ar fi pusca iarba verde (1976), roman realizat la nivelul atmosferei si comportamentelor, nu si din unghiul substantei tematice.
OPERA:
Oul, schite si povestiri. Bucuresti, 1968;
Antrenorul si zeul, nuvele, Bucuresti, 1969;
Soarele neterminat, roman, Bucuresti, 1970;
Lucrari si zile din viata lui Nick, roman, Bucuresti, 1972;
Boteaza-ma cu pamint, roman, Bucuresti, 1974;
De-ar fi pusca iarba verde, roman, Bucuresti, 1976;
Razboi si dragoste, roman. Bucuresti, 1982. |
REFERINTE CRITICE:
' Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 25, 1970;
Eugenia Tudor Anton, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1974;
M. Ungheanu, Arhipelag de semne, 1975;
M. Iorgulescu, Scriitori;
N. Georgescu, in Luceafarul, nr. 30, 1982;
A. Silvestri, in Flacara, nr. 21,1982;
C. Sorescu, in Luceafarul, nr. 52, 1982;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 13, 1986.
|
