Gheorghe Stoica biografia
Gheorghe Stoica opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
STOICA Gheorghe, se naste la 24 aug. 1877, Tohanul Vechi, judetul Brasov - moare in 20 mart. 1959, Malin, judetul Bistrita-Nasaud.
Prozator si memorialist.
Fiul lui Gheorghe Stoica si al Mariei (n. ?), tarani. Urmeaza scoala elementara in satul natal si scoala comerciala la Brasov. Atras de teatru, intra in trupa lui Z. Barsan, insotind-o in turnee prin Ardeal. Se inscrie la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, dar il paraseste si se consacra ziaristicii. Face parte din redactia Tribunei din Arad si a Luptei din Pesta. Implicat intr-un delict de presa, este- condamnat si inchis la Budapesta, apoi la Seghedin (1908-l909). Dupa doua decenii isi publica amintirile detentiei in volum Calvarul unui gazetar (1930). in urma unor repetate conflicte cu autoritatile austro-ungare, trece Carpatii, in . Revenind in Transilvania, dupa Unire, este redactor la Patria din Cluj. A mai scris la Foaia poporului de la Sibiu, Viata noua din Bucovina, Vremea etc.
Debuteaza cu povestiri si schite la Luceafarul din Budapesta, reunite in volum Alte vremuri (1913). A mai colaborat la Samanatorul, Viata literara s. a. Iscaleste si cu pseudonimul Napoleon Popescu. Este autorul, unei piese de teatru popular (O sedinta comunala) si al unor traduce din Turgheniev si Murger.
Gazetar modest, dar onest si dirz, Gheorghe Stoica este „unul din glotasii natiei, care nu si-a facut decit cu abnegatie si fanatism datoria" (L. Kalustian). Proza memorialistica din volum Calvarul unui gazetar (1930) reconstituie obiectiv, „fara patima", aspecte ale vietii politice a romanilor ardeleni, dupa iesirea din „pasivitate". Ambianta din redactiile Tribunei sau Luptei din Budapesta, procesele de presa, confruntarile violente din parlament, portretele unor fruntasi politici romani (Ioan Russu-Sirianu , V. Lucaciu etc.) ori slovaci (Andrei Hlinka), cercul socialistilor sint evocate cu acuratete si prospetime, intr-un grai neaos ardelenesc. Mediul taranesc, de care se simte puternic legat, ii inspira prozele scurte din volumul Alte vremuri (1913).
Cu actiuni plasate in Transilvania sau peste munti, ele reiau atmosfera si temele favorite din nuvelele lui Slavici (iubirea idilica, conflictele din lumea satului, patima averii, ridicarea intelectualitatii din rindul taranimii etc). Povestitor dotat cu gustul anecdotei, glumei si vorbei de duh, Gheorghe Stoica se mentine in traditia realista a prozei ardelene.
OPERA:
O sedinta comunala, comedie in doua acte, Brasov, 1907;
Conferinta nationala. Sibiu, 1910;
Alte vremuri, schite si povestiri, Orastie, 1913;
Calvarul unui gazetar, Orastie, 1930;
Cu capra la invatatura si alte povestiri. Cluj, . Traduceri: I. Turgheniev, Prima mea iubire. Budapesta, 1908;
H. Murger, Viata de boem. Budapesta, 1909.
|
REFERINTE CRITICE:
O. Taslauanu, Alte vremuri, 1913;
C. Kalustian, Simple note, III, 1983.
|
