Gheorghe Sincai biografia
Gheorghe Sincai opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SINCAI Gheorghe, se naste la 28 febr. 1754, comuna Riciu de Cimpie, judetul Mures -m. 2 nov. 1816, Sinea (Slovacia).
Istoric, filolog, traducator si poet.
Fiul lui Ioan Sincai si al Anei (n. Grecu), apartinind micii nobilimi fagarasene.
Studii gimnaziale la Tirgu-Mures, Cluj, Bistrita. Urmeaza teologia si filosofia la Institutul de Propaganda Fide din Roma (1774-l779), iar Facultatea juridica si Scoala normala „Sf. Ana" la Viena (1779-l780), unde isi desavirseste cercetarea istorica si formatia luminista.
Debuteaza editorial la 1780 cu Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, elaborata impreuna cu Gheorghe Sincai Micu. Profesor de poetica la gimnaziul din Blaj din 1781, director al scolii „normalesti" si al scolilor unite satesti din Transilvania (1782-l794), Gheorghe Sincai se consacra propasirii invatamintului national, elaborind manuale fundamentale: Prima principia latinae grqmmatices; A. B. C. sau Alphavit; A. B. C. sau Bucoavna; Catehismul cel Mare (1783); indreptare catra Aritmetica (1785). Atitudinea nonconformista si colaborarea la Supplex coalizeaza impotriva-i pe puternicii zilei, in frunte cu Ioan Bob. intemnitat si destituit din functie (1794), peregrineaza ani in sir, preocupat exclusiv de elaborarea si incheierea Hranitei. Dupa ce in 1804 compune in versuri latinesti Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem si colaboreaza la volum omagial in cinstea palatinului Iosif cu un poem in limba romana, Gheorghe Sincai, numit corector la Tipografia craiasca din Buda (1804), raspunde preocuparilor de luminare a romanilor prin Povatuire catre economia de cimp (1806), Istoria naturei sau a firei, invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului (ed. 1964) si isi continua cu indirjire munca sa la Hronica. In 1811 cenzura ardeleana o socoteste, insa, primejdioasa si o confisca. Natura temerara, Gheorghe Sincai apare, dupa Ioan Budai-Deleanu, ca spiritul cel mai putin religios si cel mai deschis rationalismului si pragmatismului „Luminilor".
Prezidata de preocupari strict laice si profund implicata in viata natiunii, opera lui Gheorghe Sincai este intrutotul caracteristica pentru '„Luminile" romanesti cu cele doua registre: primul, politic, al doilea, subordonat lui, cultural, increzator in eficienta politica a culturii, Gheorghe Sincai concepe un amplu program de luminare, m cadrul caruia largirea retelei scolilor satesti si editarea manualelor era secondata de vasta actiune de difuzare in mediul taranesc a cunostintelor stiintifice.
Favorizata de fericita intilnire a ideilor luministe cu politica economico-culturala a Vienei in Transilvania, stradania sa in aceste directii se soldeaza, intre altele, cu editarea unor manuale, precum Prima principia latinae grammatices, A. B. C. sau Alphavit, A.B.C. sau Bucoavna, Catehismul cel Mare (toate din 1783), indreptare catra Aritmetica (1785), si a unor carti de propaganda stiintifica - Povatuire catre economia de cimp (1806), Istoria naturei sau a firei, invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului (ed. 1964) -prima lucrata dupa un izvor maghiar, celelalte, dupa cartile lui I. H. Hellmuth. Ne^lijind, ca intregul secol, ideea de „originalitate" si nementionind „modelele", Gheorghe Sincai procedeaza la remodelarea si nationalizarea textelor preluate, deschizind astfel o ampla perspectiva asupra cunostintelor sale in domeniile abordate, ca si asupra structurii sale mentale. De o importanta aparte, invatatura fireasca aduce sub raportul conceptiei filosofice reprezentari materialist-mecaniciste si deiste, dublate de un puternic rationalism. Ea pleaca de la premisa ca intelegerea legilor naturii „mintuie pe oameni de toate ratacirile lor". Ca atare, in cele 12 capitole se trece la expunerea „pricinilor firesti" ale fenomenelor, iar de aici, la combaterea superstitiilor. Reprezentind un prim moment al confruntarii superstitiei si a ignorantei cu experienta, opera marcheaza una din cele mai inalte cote la care se inalta gindirea noastra luminista. Dar Gheorghe Sincai s-a fixat in constiinta posteritatii in primul rind ca autor al (ironicii romanilor si a mai multor neamuri, tiparita intr-o prima editie completa in . Opera monumentala, ea se intemeiaza pe un material informativ urias, cuprins in 26 caiete in manuscris. Cules cu metoda si discemamint critic, materialul este ordonat in vederea publicarii intr-un vast corpus de documente, primul la noi, intitulat Memoriile daco-romanilor, temelia propriu-zisa a Hronicii.
Depasind experienta istoriografiei umaniste, dar plecind de la ea, Gheorghe Sincai are in vedere un plan amplu si complet: istoria romanilor din spatiul intra si extra carpatin, corelata istoriei sud-est europene, incepind cu anul 86 pina in zilele sale. in ciuda formei analistice, de tip medieval, Hronica aduce un spirit militant, modern, inscriindu-se in perimetrul istoriografiei luministe. in nota acesteia, Gheorghe Sincai trece la consideratii critice si polemice, dezbatind cu precadere tezele politice ale zilei - romanitatea „pura" a romanilor, unitatea si continuitatea elementului roman pe pamintul Daciei nord si sud-dunarene, - dar si fapte de ordin social, precum rascoalele taranesti din 1437 si 1514, in masura sa releve fermitatea atitudinii sale antifeudale. Dar, in cazul sau, conceptul de latinitate capatase prima lui expresie in prefata la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae,.., cea dintii gramatica tiparita a limbii romane. Scoasa la 1780 in colaborare cu Gheorghe Sincai Micu si reaparuta in 1805 doar sub numele lui Gheorghe Sincai (autorul ambelor prefete), ea preconizeaza, in scopuri politice, folosirea literelor stramosesti dupa un sistem ortografic etimologic, nelipsit de exagerari. Acestea vor fi eliminate insa partial in editia a Ii-a si, in prealabil, in Epistola deschisa catreIoan de Lipsky (1804). Desi in domeniul filologiei Gheorghe Sincai nu egaleaza preocuparile bogate ale lui Gheorghe Sincai Micu sau P. Maior , el are totusi cea mai sigura intuitie cu privire la calea de realizare a limbii literare.
Aceasta - considera el in prefata la Catehism - ar urma sa fie constituita din „vorbele cele tocma romanesti", selectate „dupa cum pre unele locuri mai bine vorbesc romaneste decit pre altele". in planul literaturii, Gheorghe Sincai realizeaza citeva poezii de circumstanta, cu o simpla valoare documentara (vezi versurile din Onomasticon, scos la 1804 in cinstea palatinului losif, si Adplausus, 1806, preamarind personalitatea episcopului Samuil Vulcan). Mult mai importanta este insa Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem, tiparita in Orodias, volum publicat de Ladislau Nagy in 180. Scrisa in hexametri latini si insotita de note explicative. Elegia reprezinta un inestimabil document biografic. Desi marcata de preocupari diverse, viata lui Gheorghe Sincai apare inchinata totusi unei singure carti - Hronica si, prin ea, unei singure cauze: aceea a neamului sau nedreptatit. Eroica si curata, ea se inscrie in cultura romana in rindul marilor simboluri.
OPERA:
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (in colab. cu S. Micu), Viena, 1780 (ed. II, 1805);
Prima principia latinae grammatices. Blaj, 1783 (ed. H, 1785);
A.B.C. sauAlphavit, Blaj, 1783 (ed. II, 1788;
ed. III, 1796);
A.B.C. sau Bucoavna, Sibiu, 1783;
Catehismul cel Mare cu intrebari si raspunsuri. Blaj, 1783;
indreptare catra Aritmetica, Blaj, 1785;
Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem, in Orodias, Oradea Mare, 1804;
Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad Spectabilem et clarissimum Virum loannem de Lipsky, Buda, 1804;
Adplausus quo Illustrissimo Domino Samueli Vulkan, Buda, 1806;
Povatuite catra economia de cimp, Buda, 1806;
Hronica romanilor si a mai multor neamuri, tom I-III, ed. de Aug. Treboniu Laurian, A. Panu, M. Kogalniceanu, Iasi, 1853-l854;
Hronica romanilor si a mai multor neamuri, tom I-III, ed. ingrijita de Gr. Tocilescu, Bucuresti, 1886;
Vocabularium pertinens ad tria Regna Naturae (fragmente), in Dacoromania, V, 1927-l928;
invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului, studiu introductiv si ed. critica de D. Ghise si P. Teodor, Bucuresti, 1964;
Opere, I-IV, ed. ingrijita si studiu asupra lb. de F. Fugariu, pref. de M. Neagoe, Bucuresti, 1967-l973;
Cronica romanilor, I-III, ed. ingrijita de E Fugariu, pref., tabel cronologic si note de M. Neagoe, Bucuresti, 1978;
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Facsimil dupa ed. 1780 si 1805), ed., studiu introductiv, trad. textelor si note de M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980. |
REFERINTE CRITICE:
N. Iorga, Istoria XVIII, II;
Ov. Densusianu, Literatura romana moderna, I;
I. Radu, Doi luceferi ratacitori -Gheorghe Sincai si Samuil Micu Clain, 1924;
Z. Piclisanu, Un vechi proces literar (Relatiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Sincai si P. Maior), 1935;
N. Albu, Istoria invatamintului romanesc din Transilvania pina la 1800, 1944;
N. Iorga, Ist. Ut. rom., III;
/. L. R., II;
M. Tomus, Gheorghe Sincai. Viata si opera. 1965;
L. Blaga, Gindirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea, 1966;
G. Ivascu, Istoria;
I. Pervain, Studii de literatura romana, 1971;
D. Popovici, Studii, I;
D. Ghise si P. Teodor, Fragmentarium iluminist, 1972;
Gh. Hossu, in Vatra, nr. l-l2, 1976;
I. Lungu, Scoala ardeleana, 1978;
C. Ciuchindel, in Manuscriptum, nr. 4,1978;
Al. Dutu, in Revue Roumaine, nr. 9,1979;
P. Binder, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, 1979;
S. Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Sincai, 1983;
P. Teodor, Interferente iluministe europene, 1984;
S. Puiu, in Noesis, nr. 12, 1986.
|
