Gheorghe Sapunaru biografia
Gheorghe Sapunaru opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SAPUNARU Gheorghe, se naste la 26 febr. 1883, Urechesti (Rimnicu Sarat) - moare in 28 iul. 1920, Valea Calugareasca.
Poet.
Fiul lui Sandu Sapunaru, invatator, si al Joitei (n. Sirbu). Absolvent al Scolii superioare de agricultura de la Herastrau (1903), director al Scolii de viticultura de la Valea Calugareasca din 1907; specializare la Montpellier. Poet de factura traditionalista, autor al unui singur volum de Versuri, postum, din 1926.
Colaborator al tuturor revistelor samanatoriste mai importante in perioada de maxima expansiune a curentului, la Samanatorul, Ramuri, Neamul romanesc literar. Viata literara s. a., Gheorghe Sapunaru traverseaza fara exceptie temele predilecte ale literaturii de acest tip: cultul trecutului, dragostea pentru natura si pentru virtutile simple ale vietii taranesti, refuzul civilizatiei corupte s. a. Dincolo de sinceritatea evidenta a sentimentului (poetul s-a reintors, de altfel, in tara pentru a-si pune in practica invatatura, a editat foi populare pentru sateni), ceea ce face ca o parte a versurilor sale sa reziste timpului este uneori o nuanta delicata de umor, care coloreaza elanul naturist intr-o directie dusa ulterior de Topirceanu pina la parodie
„Iar vreo craca inghetata
Cind pocneste,
Izgoneste
Cite-o cioara speriata" etc |
Iar alteori o viziune bucolic gospodareasca a peisajului, in care opulenta roadelor capata contururi voluptos antropomorfe
„La pamint isi pleaca sinul
Un butuc de poama grea".
O inclinare deosebita l-a facut sa caute metri si ritmuri mai dificile, exersind prelucrari notabile in spirit popular, ca si versuri cu sonoritati evocatoare in maniera macedonskiana
Auzi tu cum marea
Fierbe-si framintarea"
etc.
Desi lirica sa este in general paseista si istoric-evocatoare (Din vremea veche, Moartea spatarului, Din razboi), nu lipsesc nici accentele sociale, imaginea multimii dezlantuite in marea rascoala careia a incercat sa-i inchine o fresca (190. Fragmente), si nici chiar proclamarea divortului tragic dintre pamint si truditorii lui:
„Aici la noi pamintu-i darnic
Si ni-ar ajunge din belsug,
Dar rob ii bratul nostru harnic,
Straina tarina de plug!"
(Aici).
Nu lipsa talentului coboara versurile acestui poet de oarecare sensibilitate si ihdeminare, care s-a sinucis - se pare din amor - la 37 de ani, ci coincidenta lor cu ceea ce va deveni imaginea ideala a curentului, sau poate cu locurile lui comune, carora le scapa doar nuanta sentimental-ironica a liricii sale.
OPERA:
Versuri, cu o pref. de N. lorga. Bucuresti, 1926.
|
