Gheorghe Izbasescu biografia

Gheorghe Izbasescu


Gheorghe Izbasescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

IZBASESCU Gheorghe, se naste la 8 sept. 1935, satul Laicai, comuna Cetateni, judetul Arges.
Poet.

Fiul lui Gheorghe T. Isbasescu, functionar, si al Victoriei (n. Miritescu).

Scoala primara in Laicai; Liceul „Ienachita Vacarescu" din Tirgoviste (absolvit in 1953); abandoneaza dupa trei ani Facultatea de Filologie a Univ. bucurestene spre a absolvi Facultatea de Filologie a Univ. „Al.I. Cuza"din Iasi (1970). Prof. suplinitor in Viisoara, (1962-l965) si Oituz (1965-l973); prof. la Liceul Industrial de Chimie din Onesti (1973-l975); din 1975, titular al catedrei de creatie literara de pe linga Casa Pionierilor din aceeasi localitate. Aici organizeaza cenaclul Zburatorul, din ale carui creatii va ingriji doua culegeri (1976; 1983).

Un debut irelevant in Tinarul scriitor (1957), urmat de colab. sporadice in presa vremii; adevaratul debut in Ateneu (1979); debut editorial cu Viata in tablouri (1984), cistigind concursul de debut al Editurii Albatros, alaturi de Andrei Zanca si Dinu Olarasu. A mai publicat volum Garsoniera 49 (1985), dovedindu-se, in ambele, un poet al cotidianului. Premiul revista Vatra (1984).

Gheorghe Izbasescu este unul dintre putinii poeti care si-au „tradat" decis generatia biologica, optind pentru modelul poetic al optzecistilor. In volumele sale, facind parte dintr-un proiect unitar, se regasesc toate marcile poeticii optzeciste, de la sienografierea realului imediat, brut, la importul ostentativ de biografism si de la decompo-zitia limbajului metaforic la narcisismul auto-specular.

Lipsesc retetei sale elementele de destindere a discursului, cum ar fi ironia si autoironia, desi sintaxei participative, cu aptitudini patetice, i se pune un filtru de obiectivare si detasare. Viata in tablouri (1984) e un triptic construit cu rigoare, relevind o viziune arhitecturala a principiului poetic, mult mai abilitat sa inchipuie cicluri coerente decit poeme insuma-bile mai mult sau mai putin aleatoriu. Formula lui Gheorghe Izbasescu consta in placarea mitului peste cotidian si, nu mai putin, in revelarea ireductibilelor mitice din structura aparent derizorie a realului si banalitatii. Aceasta suprapunere (asemanatoare in geometria ei, dar nu si in efecte, cu cea operata de Liviu Ioan Stoiciu) a mitului odi-seic peste propria biografie si transplantul de mit in cotidian ii deschide poetului atit perspectiva unei scriituri mitografice. in valorizarea realului, cit si cea a unei scriituri comediogra-fice.in deriziunea mitologiei. Simbolul lui Uli-sedevenit scrib, deci al aventurierului transformat in propriul referent, asigura atit coeziunea ambelor volume, structurindu-le in egala masura, cit si permutarea aventurii in domeniul scriptural, instaurind o linie de confuzie intre existenta si transcrierea ei.

Diferenta dintre Via(a in tablouri si Garsoniera 49 (1985) nu e una de viziune, de recuzita referentiala sau de atmosfera, ci mai degraba una ce tine de un efort de explicitare. Al doilea volum are o didactica manifesta si divulga in clar ceea ce primul pastra in ambiguitate: „Nu numai o revolutie sociala poate sa-.si aiba epopeea ei: ci si un oras", „Nu numai o cetate poate sa-si aiba epopeea ei: ci si un om. / Cetateanul cetatii. Cel simplu, pierdut in multime." Poetica ramine insa aceeasi, consemnind navala realului asupra intimitatii si fictiunii.

OPERA:
Viata in tablouri. Poeme, Bucuresti, 1984: Garsoniera . Poeme, Iasi, 1985.


REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, in Romania literara, nr. 51, 1984;
R. C. Cristea, in Familia, nr. 12, 1984;
Constanta Buzea, in Amfiteatru, nr. 2, 1985;
C. Pricop, in Convorbiri lucrare, nr. 2, 1985;
R.G. Teposu, in Flacara, nr. 16, 1985;
N. Turtureaiui, in Cronica, nr. 8,1985;
Al. Calinescu, ibidem, nr. 30, 1985;
N. Oprea, in Arges, nr. 9, 1985;
idem, in Luceafarul, nr. 43, 1986;
H. Zalis, in Romania literara, nr. 23, 1986;
L. Antonesei, in Opinia studenteasca, nr. 5-6, 1986.