Gheorghe Istrate biografia
Gheorghe Istrate opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ISTRATE Gheorghe, se naste la 11 mai 1940, satul Limpezis. comuna Movila-Banului, judetul Buzau.
Poet si publicist.
Fiul lui Ion lstrate si al Mariei (n. Petre), agricultori.
Liceul „B.P. Hasdeu" din Buzau (absolvit in 1957); Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (licenta in 1968). Redactor la ziarul Scinteia tinerelului si apoi la revista Tribuna Romaniei.
Debuteaza in Viata Buzaului (1956). Colaboreaza la Luceafarul, Romania literara, Ramuri, Convorbiri literare, Viata studenteasca. Si-a reorganizat materia lirica a volum de debut (Mastile somnului, 1968) si a celor urmatoare (Poeme, 1971; Pseudopatriarhalia, 1974; Zodia Sarpelui, 1975; Sceptrul singuratatii, 1978) intr-o ampla antologie: Rune (1980). Alte volum de versuri: Interiorul tacerii (1985), Poezii in soapta (1985) si Despartirea de cuvinte (1988). Premiul revista Luceafarul (1966); Premiul revista Amfiteatru (1968); Premiul revista Breve (Italia; 1969).
Venerarea stramosilor si evocarea timpurilor de demult intr-o tonalitate grava indica la Gheorghe Istrate dimensiuni traditionaliste care vor fi mult accentuate prin inclinatia spre profunzimea tematica si respectul pentru perfectiunea formei. Elaborate intr-o prima etapa, volumele Mastile somnului (1968), Poeme (1971), Pseudopatriarhalia (1974), Zodia Sarpelui (1975) si Sceptrul singuratatii (1978) configureaza un univers liric ce se reclama in mod vadit din poezia lui loan Alexandru si care isi trage sevele dintr-o resimti re dureroasa a propriului eu si a lumii.
Exceptie face doar Cintec la izvoarele lumii (1975), un volum aparent detasat de celelalte, dominat de elanuri ostasesti si patriotice.
Ulterior, intreaga creatie a fost restructurata pentru o mai buna evidentiere a trasaturilor definitorii, in volumul Rune (1980), a carui unitate se mentine in ciuda divizarii sale in cinci cicluri: Ranile memoriei. Echinoxul copilariei, Dual, Fiinta amurgului si Despartirea de cuvinte. Si aici poetul pastreaza nostalgia minunilor din vremurile arhaice pe care le descrie in dimensiunile lor halucinatorii sau le integreaza in ritualuri lirice, in imagini cinegetice ori in visuri ce inchipuie migratii tainice si cataclisme solare.
Din basmul Tinerete fara batrinete, Gheorghe Istrate a preluat motivul Vaii Plingerii, pe care l-a hiperbolizat, descriindu-l ca pe un tinut populat cu vedenii monstruoase, amenintatoare. Limita intre viata si moarte, sarpele apare in poezia sa ca o fiinta umila, fata de care poetul incearca sentimente contradictorii: uneori il invoca sau i se confeseaza, alteori il considera initiator de pericole, ca in descintecele populare, si-i acorda semnificatii fanatice. Aceste elemente se integreaza deplin efortului de ansamblu ce vizeaza crearea unei atmosfere mitice, prin care poetul sa poata reface sensul unei idealitati pierdute.
Din neputinta de a mentine candoarea copilariei, Gheorghe Istrate se retrage in singuratate, inclinind spre interiorizare si reflectie (mai rar spre tematica erotica), raminindu-i proprie preocuparea de a nu distruge caracterul sacramental al existentei.
OPERA:
Mastile somnului, versuri. Bucuresti, 1968: Poeme, Bucuresti. 1971;
Pseudopatriarha-lia, versuri, Bucuresti, 1974;
Zodia Sarpelui, versuri. Bucuresti, 1975;
Cintec la izvoarele lumii, versuri, Bucuresti, 1975;
Sceptrulsinguratatii, versuri. Bucuresti, 1978;
Hune, versuri, postfata de C.M. lonescu, Bucuresti, 1980;
Interiorul tacerii, versuri. Bucuresti, 1985;
Poezii in soapta. Bucuresti, 1985;
Despartirea de cuvinte, versuri, Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
C. Ciopraga, Personalitatea literaturii romane, 1973;
AI. Pini. Poezia, I;
M. Iorgulescu, Scriitori;
R.G. Teposu, in Romania literara, nr. 51,1980;
N. Turtureanu, in Cronica, nr. 49, 1980;
D.R. Popa, in Tribuna Romaniei, nr. 238, 1983;
C. Tuchila, Cetatile poeziei, 1983;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 49, 1984;
D.R. Slanescu, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1984;
St. Aug. Doinas, ibidem, nr. 7, 1985;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Al. Pini, in Romania literara, nr. I, 1986;
G. Alboiu, in Luceafarul, nr. 9, 1986.
|
