Gheorghe Iova biografia
Gheorghe Iova opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
IOVA GHEORGHE
Prozator, poet, eseist.
Semneaza si sub pseudonimul literar Iova.
S-a nascut la 29 ianuarie 1950 in satul Gageni. comuna Sahateni (Buzau).
Este fiul Mariei Iova, casatorita Lungu.
Dupa studiile liceale, a absolvit in 1972 Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti, specialitatea Limba si literatura romana - Limba si literatura franceza.
A frecventat cenaclul "Viata Buzaului" (1967-l968: 1975-l978); a fost membru activ al cenaclului literar "Junimea", condus de criticul si profesorul univ. Ovid S. Crohmalniceanu, facind parte din grupul de prozatori si poeti "Noii", constituit in Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii Bucuresti, alaturi de Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Craciun. Gheorghe Ene. Constantin Stan, Ioan Lacusta, Emil Paraschivoiu. Sorin Preda.
A luat parte, de asemenea, la sedintele cenaclului "Universitas" (inainte de 1990) si ale "Clubului Profesionist de Lectura" de la Muzeul Literaturii Romane (dupa 1990).
Dupa absolvirea facultatii este profesor, muncitor necalificat, liber profesionist. Dupa 1990 este redactor la revistele "Contrapunct" si "Contemporanul. Ideea europeana".
Debuteaza publicistic in numarul din 9 mai 1970 al revistei "Luceafarul", cu versuri, in prezentarea poetului Cezar Baltag. Debutul editorial individual are loc in 1992, cu volumul Texteiova. aparut la Editura "Cartea Romaneasca", fiind precedat de publicarea unui grupaj de poeme in volumul colectiv Noua poeti (Ed. Cartea Romaneasca, 1984) si a unei proze scurte in antologia Desant 83, prefatata de Ovid S. Crohmalniceanu (Ed. Cartea Romaneasca. 1983; editia a Il-a, Ed. Paralela . 2000).
Colaboreaza cu poezie, proza scurta, fragmente de roman si articole teoretice sau de opinie la "Viata Buzaului". "Luceafarul" "Romania literara", "Vatra". •'Viata Romaneasca", "Convorbiri literare", "Dacia literara", "Astra", "Interval". "Euphorion", "Tribuna". "Poesis", "Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»", "Neue Literatur". "Paralela 45". "Contrapunct". "Contemporanul, ideea Europeana". "Art-Panorama" s.a.
Dupa debut, publica volumele: Ordinea in care el plinge (poezie, Ed. Cartea Romaneasca, 1997); Sintaxa libertatii de a spune (poezie, Ed. Axa, 1998): Calare pe muscatura (poezie, Ed. Paralela 45, 1998), De citi oameni e nevoie pentru sfirsitul lumii (roman, Ed. Paralela 45, 1999); Actiunea textuala. Bunul simt vizionar (Ed. Paralela 45, 2000). A postfatat volumul Filosofiain budoar al Marchizului de Sade (Ed. de Vest, 1993). Este prezent cu articole teoretice in antologia Competitia continua. Generatia '80 in texte teoretice (alcatuita de Gheorghe Craciun, Ed. Vlasie, 1994; editia a ll-a. Ed. Paralela 45, 1999) si cu proza in antologia Generatia '80 in proza scurta, alcatuita de Gheorghe Craciun si Viorel Marineasa (Ed. Paralela . 1998) si in sectiunea antologica a volumului Experimentul literar romanesc postbelic (Ed. Paralela 45, 1998). Este inclus cu poeme in antologiile: Poezia romana actuala, alcatuita de Marin Mincu (Ed. Pontica. 1998) si Romanian Poets of the '80s and '90s, alcatuita de Andrei Bodiu, Romulus Bucur si Georgeta Moarcas (Ed. Paralela 45, 1999).
A fost distins cu mentiune la concursul de debut in poezie organizat de Editura Cartea Romaneasca (1982) si cu mentiune la concursul pentru eseu al revistei "Viata Romaneasca" (1984). Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul pentru poezie "Frontiera Poesis" (1998). premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO pentru roman (1999), premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru eseu (1999).
In 1990 a participat la Festivalul International de Poezie de la Smederevo (Iugoslavia).
In prezent autorul este angajat al Muzeului Literaturii Romane din Bucuresti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru fondator si presedinte al fundatiei "AcT" (1993) si membru fondator al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO.
Asupra scrierilor autorului au exprimat opinii critice: Marian Popa - A textua ("Vatra", nr. 7/1978); Radu Pclrcscu (in volum Parul Berenicei. Ed. Cartea Romaneasca, 1979): Vasile Andru ("Luceafarul". 1980); A.l. Brumaru - Plecind de la Iova ("Astra". 1984); Marin Mincu - Dicteul textualist ("Romania literara, nr. 51/1985) si in volum Eseu despre textul poetic, II (Ed. Cartea Romaneasca, 1986) si Poezia romana actuala (Ed. Pontica. 1998); Stefan Ioan Ghilimescu ("Luceafarul", 1992); Eugen Simion ("Literatorul", 1992); Al. Protopopescu ("'Viata Romaneasca", 1993); Caius Dobrescu (in volum Modernitatea ultima, Ed. Univers, 1998); Nicolae Barna (in volum Tepeneag, introducere intr-o lume de hirtie. Ed. Albatros. 1998 si in "Viata Romaneasca", 2000); Florin Paraschiv ("Paralela 45", nr. l-2/1999): Roxana Racaru ("Observator cultural", nr. 10/2000); C. Rogozanu ("Observator cultural", nr. 15/2000), Ion Bogdan Lefter ("Observator cultural", nr. 34/2000); Cornel Moraru - Recuperari in proza ultimului deceniu ("Euphorion", nr. 1 -2/2001) s.a.
Referinte critice:
"() constatam cum important este ca subiectul scrierii sa fie mereu in masura sa controleze operatia pe care a declansat-o de-a lungul desfasurarii acesteia; el enunta o sintagma sau alta si acestea se coaguleaza chiar acum in timpul enuntarii intr-un discurs, sau mai precis, text; de capacitatea constientizarii acestui proces si de marcarea metatextuala a acestei constientizari, depinde autenticitatea scriiturii ce se deruleaza pe o suprafata grafica aleatorie, in functie de forta pulsiunii scripturale."
(Marin Mincu. Eseu despre textul poetic, II.
Ed. Cartea Romaneasca, 19861
"Debutind sub auspicii filosofice care, aparent, nu aveau nimic in comun cu nietzsfheanismul (filosofia limbajului. in primul rind Wittgenstein. idolul sau recunoscut), scriitorul avea sa evolueze spre un experimentalism in care umorul cinic, ironia si autoironia de cea mai cruda speta, se invecineaza cu sentimentul «faustic» al unei nelimitate puteri asupra limbajului, asupra semnelor si, prin acestea, asupra semenilor"
(Caius Dobrescu, in voi. Modernitatea ultima. Ed. Univers. 1998)
"S-ar putea spune ca in poezia lui Gheorghe Iova [din voi. Calare pe muscatura] limbajul devoreaza lumea, iar discursul, poezia, inghit limbajul, ii consuma sensurile, nu din pur exercitiu textualist, ci pentru a ajunge la esenta sa: «semnificatia e roi de muste pe mort». Universul intreg este format din cimpuri concentrice, care se inchid unul pe altul, el devine un continuu mecanism al insfacarii, al autoinsfacarii, al autodevorarii. pentru a iesi mereu innoit din acest proces.
Nu conteaza in ce pozitie te situezi, de vinat sau vinator. de devorat sau devorator, pina la urma acestea sint echivalente deoarece universul este inchis. Muscatura, insfacarea. devorarea sint impuls erotic ce guverneaza universul."
(Florin Paraschiv. "Paralela 45". nr. l-2/1994)
"Acest «roman in farime» [De citi oameni e nevoie pentru sfirsitul
lumii] este o incercare de evadare de sub un termen-umbrela nociv -o incercare «timida» pe care autorul, probabil, n-ar recunoaste-o. dar care mie mi s-a parut evidenta. Cred ca un experiment are o componenta vitala despre care nu se prea aminteste: ochiul naiv care trebuie socat - cititorul versat trebuie sa-si compuna o astfel de perspectiva pentru a valida calitatea de experiment. Or. in acest caz. avem de cistigat tocmai daca pastram cit mai mult perspectiva «naiva», daca reusim sa-l citim pe Iova mult mai direct si mai simplu decit el insusi si-ar dori. Si vom gasi «literatura in draci»!"
(C. Rogozanu. "Observator cultural", nr. 15/2000)
"[Gheorghe Iova si Gheorghe Ene] au exercitat o mare influenta - ca si Nedelciu si Craciun - asupra colegilor de grup, cenaclu, «val», «generatie», intirziate editorial pina in 1999, Actiunea textuala si O spovedanie a textului concretizeaza exceptional vocatia teoretica a celor doi autori si constituie contributii esentiale la atingerea unui nivel absolut remarcabil al constiintei de sine a literaturii romane, a limbajului literar romanesc. Nu sint manifeste sau tratate, ci proze eseistice sau eseuri prozaizante. pe alocuri - de asemenea - poetice, in linia enigmatic-conceptuala a lui Wittgenstein la Gheorghe Iova si in cheie ludica la Gheorghe Ene, cultivator al jocurilor de cuvinte impinse la extrem. Rezulta niste discursuri literare cu totul neobisnuite, greu incadrabile, explorari ale posibilitatilor si limitelor limbajului, pe care - simultan - le si comenteaza."
(Ion Bogdan Lefter, "Observator cultural", nr. 34/2000)
"Autor inclasificabil, greu de definit. Iova e o legenda a vietii noastre literare, prin inteligenta sclipitoare si modul radical in care el regindeste conditia faptului elementar de a scrie. Este un autentic spirit de avangarda, amintind de textele si destinul lui Urmuz. Practica un discurs de tip sincretic, inconfundabil, anulind in substanta scriiturii granitele dintre proza, poezie si comentariul teoretic. Nucleul germinativ al operei sale il constituie chiar fantasma scrisului, ridicata la rang ontologic. Nimeni n-a impins atit de departe introspectia de cuvinte precum Gheorghe Iova. Textele sale ne obliga sa redefinim contactul direct cu realul, priza acestuia. in termeni de analitica limbajului. () Textele lui Iova sint fragmente. inscrisuri exemplare ale fiintei, dar ele functioneaza ca intreguri. Trebuie asumate cu virtualitatea lor cu tot. transgresind ordinea finitului si linearitatea aparenta a scriiturii. Efectul e unul de comprimare extrema si aplatizare a spatiului epic pina la non-figu-rativ."
(Cornel Moraru. "Euphorion". nr. l-2/2001)
|
