Gheorghe Dumitrescu biografia
Gheorghe Dumitrescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DUMITRESCU Gheorghe, se naste la 18 sept. 1915, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Cristache Dumitrescu, economist, si al Aureliei (n. Negulescu). Studii la Colegiul National „Sf. Sava" (1926-l933); Institutul Politehnic (1934-l940); Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti (1934-l936).
Colaboreaza la revista Crizantema cu schite, poezii, cronici plastice si stiintifice, sub pseudonimul Rodius la Miraj si la ziarul Dreptatea noua. impreuna cu Vintila Horia editeaza revista Noi (1933). Debut cu poezie in Revista literara a Colegiului „Sf. Sava" (1932); debut editorial cu romanul Raspintia lui Mejistofele (1934), urmat de Ulise (1935). Cu pseudonimul John Slade a semnal romanul de aventuri Viva Villa! (1945). Este autor al scenariului radiofonic Frumoasele (difuzat in 1969).
A lasat in ms romanele Lemniscata, Trupuri, Strict secret. In linistea noptii, nuvele si piese de teatru.
Scrisa la persoana intii, prima carte a lui Gheorghe Dumitrescu, Raspintia lui Mefistofele (1934), este confesi u-nea nelinistita a unui tinar de douazeci si trei de ani. Marcel Luca, aflat intr-un moment de raspintie a existentei, in pragul unor optiuni fundamentale. Sumar, scheletul epic al romanului este suportul conventional al unor marturisiri patetice, oglindind o stare de criza. Problema esentiala a personajului este gasirea unui mod de a fi autentic, impotriva conventiilor impuse de societate („Eu nu vreau sa traiesc decit o viata adevarata").
Apasat de „atmosfera inchisa a orasului", suferind de „trivializarea naturii omenesti", indignat de „prostia obsteasca", tinarul se refugiaza in literatura (lucreaza la un roman), cultiva prietenia, cauta dragostea, analizindu-si in permanenta atitudinile si reactiile („naivele mele incercari de vivisectie").
Criza psihica din ultima parte a cartii (care este si cea mai convingatoare artistic) traduce acut aceasta tensiune launtrica intr-o atmosfera halucinanta, bine surprinsa, dincolo de intruziunile unui alegorism cam artificios. Vindecarea finala marcheaza regasirea iubirii si a prieteniei, angajarea in „viata adevarata", impulsionata de idealul „umanitarismului". Ceva din programul „literaturii autenticitatii", promovata de tinara generatie de prozatori a anilor '30, se rasfringein notatiile si reflectiile acestui jurnal discursiv, adesea exaltat, cu multe stin-gacii stilistice,explicabile prin virsta autorului, inca elev de liceu. Urmatorul volum, scurtul roman Ulise (1935), este o scriere parabolic-a-legorica, cu elemente de fantastic (in genul Theophile Gautier), conturind o drama intima, de natura sentimentala. Personajele se numesc Suflet Straveziu (un alter ego sentimental al povestitorului). Vestea Buna (iubita himerica), Necroforescu (fiinta malefica, provocind scindarea eului intre ratiune si sentiment) etc. in ansamblu, cartea sufera de schematism si de excesele poetizarii.
OPERA:
Raspintia lui Mefistofele, roman. Bucuresti, 1934;
Ulise, roman. Bucuresti, 1935. |
REFERINTE CRITICE:
G. Pamfil, in Pagini literare, nr. 5, 1934;
V. Crangu, in indreptarea, nr. 7, 1934.
|
