George Silviu biografia
George Silviu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SILVIU George (pseudonimul lui Silvius Goliger), se naste la 2 ian. 1901, Focsani - moare in 16 mai 1971, Paris.
Poet, dramaturg si ttaducator.
Fiul lui Iancu Goliger, arhitect, si al Herminei (n. '?). Cursuri primare si secundare la Liceul „Unirea" din Focsani. Licenta in drept la Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti (1922).
Inscris in Partidul Social-Democrat din 1920, va ajunge redactor la ziarele democrate Adevarul, Dimineata (1920-l930) si Lupta (1925-l937). Colaborator constant al revista Gindirea (1920-l939).
Mai colaboreaza la: Adevarul literar, Rampa, Sburatorul, Aurora, Farul, Icoane maramuresene, Nazuinta, Europa, Secolul, Raspintia, Pinguinul, Pamintul nostru, Lumina s. a. Functioneaza ca atasat de presa pe linga delegatia romana la Societatea Natiunilor (1927-l931); avocat in baroul Ilfov (1924-l939). in 1939, trimis la garnizoana din Focsani, va fi demobilizat in 1940 din pricina originii evreiesti. Dupa 1944, revine in barou; doctorat in drept cu teza Noile legiuiri si libertatea presei.
Intre 1945 si 1948 indeplineste functii inalte in guvernul vremii (secretar general, presedinte de comisii) din care demisioneaza in . Interdictie de semnatura (1949-l953); inchisoare politica (1953-l954). Emigrat in Franta, in iul. 1961, se stabileste cu familia la Paris. A debutat in revista Gfndirea, in 1927, cu piesa in versuri pentru copii Motanul incaltat, compusa impreuna cu Adrian Maniu . A urmat o serie de carti pentru copii, unele semnate cu pseudonimul Mos Grigore Sfatosu: povesti versificate (Verde imparat si Zmeii, 1927); versuri (Jucarii, 1932; Flori si fluturi, 1934), teatru (Ciufuliri, 1927, Brumarel, 1945; Salba fermecata, 1958). in 1934, publica volum de poezii Paisie psaltul spune urmat de: Infringeri, versuri inactuale (1934), Notatii (1936) si fabulele din intimplari cu tilc (1956). A tradus din Paul Bourget, Nietzsche, Georges Duhamel.
Formindu-se in climatul artistic eterogen din primele decenii ale secolului al XX-lea, George Silviu absoarbe in creatia sa ecouri din felurite curente literare si nu ajunge sa-si cristalizeze o formula poetica particulara. in afara optiunii publicistice social-democrate, poetul poate colabora, alternativ, la reviste de orientare traditionalista (Gindirea sau Nazuinta), modernista (Sburatorul) sau avangardista (Pinguinul). E. Lovinescu, in 1927, parea indreptatit sa-l revendice pentru Contributia modernista, plasindu-l linga Simion Stolnicu, M. Celarianu. VI. Streinu, I. Valerian, remarcind „poeziile d-lui G. Silviu, adus cu incetul spre izvoare noi, desi amenintat la fiecare pas de tendinta sociala". Dar primul volum de poezie grava - dupa versurile pentru copii -, Paisie psaltul spune (1934), reprezinta, mai degraba, o ilustrare a programului gindirist. intrucit marturisea cultul traditiei prin aceasta tentativa, aparent vetusta, de reinviere a limbajului de la inceputurile literaturii. Mai radical, G. Calinescu nu ezita sa considere versurile ce reactualizau limbajul arhaic drept „pastise". Cert este ca tinarul poet, pe-atunci, isi valorifica spiritul mimetic din ratiuni estetice.
Exercitiile de virtuozitate stilistica vadesc disponibilitatea scriitorului pentru o gama larga de formule. Temperamentul sau artistic este funciarmente elegiac, cum demonstreaza versurile ulterioare, fie ele versuri inactuale. Dar elegia este esentializata in „madrigal intim", dupa preceptele simbolismului. Predispozitia catre „peisajul interior" devine pregnanta, in atari imprejurari. Universul liric e dominat de amurguri, inserari melancolice, privelisti autumnale, peisaje provinciale. Viziunea este indeobste idilica si picturala. Registrul cromatic inclina spre culorile senine, spre irizari luminoase, in consonanta cu pacea naturii. Motivul singuratatii devine staruitor pentru un poet visator si discret, impresurat de iluzii, deloc clamoros in expresie. Simplitatea si naivitatea sint atribute pe care poetul si le asuma cu buna stiinta. Pentru ca e calauzit de credinta nestramutata in biruinta scrisului in competitie cu timpul.
OPERA:
Ciufuliri, comedie in versuri pentru cei mari si cei mici. Bucuresti, 1927 (ed. revazuta, 1946);
Verde imparat si Zmeii (Mos Grigore Sfatosu), Bucuresti, 1927;
Jucarii, versuri pentru copii (Mos Grigore Sfatosu), Bucuresti, 1932- Paisie psaltul spune Bucuresti, 1934;
Infringeri, versuri inactuale. Bucuresti, 1934;
Flori si fluturi (Mos Grigore Sfatosu), versuri pentru copii, Bucuresti, 1934;
Notatii, poeme, Bucuresti, 1936;
-Nietzsche, note biografice, analize de text, Bucuresti, 1937;
Brumarel, piesa in versuri pentru teatrul de papusi, Bucuresti, 1945;
Sul: flacara nadejdii, versuri. Bucuresti, 1947;
intimplari cu tilc, fabule, Bucuresti, 1956;
Salba fermecata, piesa in versuri pentru copii. Bucuresti, . Traduceri: P. Bourget, Rapirea, Bucuresti, 1926;
Nietzsche, Ditirambe catre Dionysos, Bucuresti, 1927;
G. Duhamel, Odaia ceasornicului, Bucuresti, 1931.
|
REFERINTE CRITICE: E. Lovinescu,
Istoria, III; G. Calinescu, Istoria; G.
Gheorghita, Sburatorul, 1976.
|
