George Panu biografia
George Panu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PANU George, se naste la 9 mart. 1848, Iasi - moare in 6 nov. 1910, Bucuresti.
Memorialist si critic literar. Fiul ofiterului Vasile Panu (Brinza) si al Anei (n. Gugora).
Si-a facut studiile primare si liceale la Iasi, unde a urmat si Facultatea de Litere (1868-l870). Mai tirziu (1874-l879), studiaza la Paris si Bruxelles, unde isi ia doctoratul in Drept.
A frecventat cu asiduitate, intre 1872 si 1874, sedintele „Junimii" din Iasi. Prof., apoi magistrat si avocat, a facut si cariera politica. Sef de cabinet al lui C. A. Rosetti, membru al partidelor liberal si conservator, cu treceri dintr-unul in altul in cautarea, zadarnica, a conditiilor propice ealizarii idealurilor sale democratice, simpat zind miscarea socialista, se numara printre principalii intemeietori ai partidului radical-democrat.
A condus ziarele Lupta (1884-l892) si Ziua (1896) si a redactat singur, in intregime, Saptamina (190l-l910).
A colaborat si la Liberalul, Epoca, Epoca literara, L' Independence Roumaine, Fintina Blanduziei, distingindu-se ca un gazetar de talent, posedind darul argumentatiei stringente si al observatiei incisive. Polemist de temut (Portrete si tipuri parlamentare, 1893), a ramas in istoria literara, mai ales datorita Amintirilor de la „Junimea" din lasi (I-ll, 1908-l910), poate cea mai convingatoare reconstituire a atmosferei si portretelor protagonistilor soc. literare iesene.
George Panu si-a inceput si si-a sfirsit activitatea cultural-literara ca polemist, debutind (1870) cu un articol in care combate ideile lui Maiorescu din conferinta Forma si fond, si incheind cu volumul O incercare de mistificare istorica sau cartea d-lui R. Rosetti „Pamintul, satenii si stapinii (1910).
Intre aceste doua date, pe parcursul a patruzeci de ani, el a publicat foarte mult: articole variate pe teme istorice, politice, sociologice, culturale, literare, dar si comentarii de fapte diverse, amintiri, portrete ale contemporanilor, impresii din natura s.a. intregul sau scris se caracterizeaza, ca si oratoria politica de altfel, prin stringenta demonstratiei, logica implacabila a argumentarii, seriozitatea documentarii (la nivelul epocii), sinceritatea manifestarii opiniilor si acuratetea exprimarii, care nu e condusa niciodata de ambitii artistice, dar realizeaza un stil pregnant si eficient, inrr-o limba literara moderna si fireasca. Gazetar prolific si polemist de talent George Panu a lasat amintirea citorva campanii rasunatoare: in 1873-l874, face numeroase obiectii Istoriei critice a lui Hasdeu, incingind o zgomotoasa polemica pe aceasta tema cu Gr. Tocilescu; in 1887, articolul Omul periculos, remarcabila mostra de pamflet antimonarhic, ii aduce condamnarea la doi ani de inchisoare pentru crima de lezmajestate; intre 1901 si 1906, Amintirile de la „Junimea" din Iasi, publicate in Saptamlna, stimesc si ele nu putine animozitati, desi, pe de alta parte, au contribuit poate cel mai mult la intrarea in constiinta publica a societatii culturale iesene.
Republicate in volum (1908-l910), Amintirile, alaturi de Portrete si tipuri parlamentare (1893), dau adevarata masura a talentului literar al lui George Panu
Acest talent nu se manifesta sub forma scrisului „frumos", autorul nefiind preocupat decit de exprimarea cit mai precisa a impresiilor si parerilor sale; se impune insa prin capacitatea extraordinara de a face sa retraiasca oamenii si intimplarile. Inexacte in multe detalii (ele au fost dictate dupa trecerea a treizeci de ani de la intimplarile povestite si fara ca memorialistul, dupa cum singur recunoaste in repetate rinduri, sa apeleze la alte surse decit o colectie a Convorbirilor literare). Amintirile de la „Junimea " din lasi izbutesc, totusi, sa recreeze, mai exact, probabil, si, cu siguranta, mai convingator decit multe alte scrieri imbicsite de documentatie, spiritul si atmosfera „Junimii literare" intr-una din cele mai bune perioade ale sale. Sincer si lipsit de prejudecati, rratindu-se si pe sine cu ironia subtire pe care o aplica tuturor celorlalti, George Panu e departe de a face aici opera de hagiografie: membrii „Junimii", intemeietori si prozeliti, lideri recunoscuti sau „caracuda", sint oameni vii, adesea complicati, cu infatisare, gestica, vorbire si comportament caracteristice, miscindu-se intr-o ambianta reconstituita si ea cu pregnanta.
Raporturile „Junimii" cu celelalte cercuri literar-culturale romanesti, mai ales cu miscarea de la Bucuresti, polarizata in jurul personalitatii lui Hasdeu, rolul jucat de scriitorii Convorbirilor in literatura deceniului opt apar si ele in mod convingator, dupa cum, bineinteles, ies in evidenta si simpatiile, si antipatiile memorialistului, ca si limitele puterii sale de intelegere filosofica sau de intuitie artistica. George Panu nu flateaza pe nimeni, dar nu se flateaza nici pe sine, recunoscind, de pilda, lipsa de afinitate cu opera lui Eminescu sau neintelegerea poeziei moderne contemporane. Aceeasi impresie de viata o lasa si portretele parlamentare, in care George Panu izbuteste performanta remarcabila de a individualiza realmente fiecare personaj, in ciuda imprejurarilor strict similare in care le observa si le infatiseaza. Variindu-si mijloacele de la descrierea simpatica (niciodata, insa, adulatoare) pina la caricatura si pamflet, utilizind o fraza perfect stapinita si un vocabular a carui acuratete merge pina al incisivitate, George Panu izbuteste si aici sa creeze personaje literariceste credibile si portrete, dupa toate probabilitatile, foarte apropiate de modelele lor reale.
Desigur, aici, ca si in Amintirile de la „Junimea", subiectivitatea memorialistului e prezenta (si nici nu putea fi altfel), intentia autorului, reflectata in structura textului, e insa totdeauna aceea de a fi cit mai aproape de adevar, iar sentimentul cititorului este acela ca asista realmente la prezentarea unor „felii de viata".
OPERA:
Chestiuni politice. Bucuresti, 1893;
Sufragiul universal. Bucuresti, 1893;
Portrete si tipuri parlamentare. Bucuresti, 1893;
Amintiri de la „Junimea" din Iasi, I-lI, Bucuresti, 1908-l910;
O incercare de mistificare istorica sau cartea d-lui R. Rosetti „Pamintul, satenii si stapinii". Bucuresti, 1910;
Din viata animalelor. Bucuresti, f.a.;
Amintiri de la „Junimea " din Iasi. Fragmente alese. Bucuresti, 1935;
Amintiri de la „Junimea" din Iasi, l-II, Bucuresti, 1943;
Pagini alese, pref. si antologie de Al. Leon, Bucuresti, 1958;
Amintiri de la „Junimea" din Iasi, l-II, ed., pref. si tabel cronologic de Z. Ornea, Bucuresti, 1971. |
REFERINTE CRITICE:
C. D. Anghel, Gh. Panu, semanatorul de idei, 1933;
C. Sateanu, Figuri de la Junimea, f. a.;
E. Lovinescu, Titu Maiorescu si contemporanii lui, II, 1940;
G. Calinescu, Istoria;
C. Caroni-Chilom, Gheorghe Panu eseist si critic la revista „Convorbiri literare" si „Saptamina". 1942;
S. Cioculescu, VI. Streinu, T. Vianu, Istoria;
II. Chendi, Pagini de critica, 1969;
Z. Ornea, Studii si cercetari, 1972;
/. L. R., III, 1973;
S. Cioculescu, Itinerar critic, 1973;
Z. Ornea, Junimea si junimismul, 1975;
C. Mateescu, G. Panu si radicalismul romanesc la sfirsitul secolului al XlX-lea, 1987.
|
