George Morosanu biografia
George Morosanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOROSANU George, se naste la 22 iul. 1911, catunul Bodea, Cimpulung Moldovenesc - moare in 6 nov. 1988, Ploiesti.
Poet si prozator.
Intre anii 1923-l931 e elev la Liceul „Dragos Voda" din Cimpulung Moldovenesc, unde l-a avut ca prof. de muzica pe Alexandru Bogza, filosoful, fratele lui Geo Bogza. in perioada 193l-l935 e student la lasi, la Facultatea de Litere si Filosofie, avindu-l, printre altii, ca prof. si pe G. Ibraileanu.
Debuteaza in 1930 in revista Glasul Bucovinei, la Cernauti, unde ii apare si primul volum de poeme, Dezacord, in .
La Iasi intemeiaza in 1933, impreuna cu Ghedeon Coca si Victor Magura, revista Alfa, iar in 1934, impreuna cu Al. Voitin si alti tineri, revista de stinga Manifest. in editura acesteia ii apare al doilea volum de poezii, in 1935, intoarceri in biografia mea, cu o prefata de Octav Botez. Profesor de romana, franceza si latina la licee din Iasi, Piatra Neamt, Bucuresti. Din 1947 locuieste la Ploiesti.
A colaborat indeosebi la revista Vremea, Cuget clar si Luceafarul. Desi s-a stabilit dupa razboi in Prahova, George Morosanu a fost considerat in continuare cind fiu al Iasilor (figurind in antologia din 1968, Poezia ieseana contemporana, realizata de Ion Popescu-Sireteanu), cind fiu al Cimpulungului Moldovenesc (figurind intr-o antologie a locului. Pagini culturale, realizata in 1979, de Gratian Jucan). O retrospectiva a activitatii sale poetice e volum Iarba stelelor (1968), care inseamna si o discreta revenire a autorului, dupa o indelungata pauza editoriala si publicistica. Voi. Momentele marmorei (1976) ofera un acord poematic final. Aceeasi tema a memoriei, predominanta in poezii, razbate staruitor si la suprafata prozei in Virsta neuitarii (1973) sau in Punte peste ani (1984).
In pofida titlului dat volumului de debut, Dezacord (1934), poezia lui George Morosanu nu mizeaza, in spirit modern, nici pe disonante, nici pe sfidarea traditiei. Poemele traduc blinde nostalgii, transcriu „cintece elegiace" sau un „apus voievodal", proiecteaza refugii intr-o singuratate naturista, vegheata de „flori de fum" sau de „rugul lunii". Se simte un vag ecou din poezia iconarilor bucovineni, ir enta medievalista a imaginarului poetic, in adulmecarea respiratiei „sfisietoare a pamintului", in contemplarea misterului incorporat in „arcadele silvestre" si in ecoul legendar al istoriei.
Cel de-al doilea volum de poeme, intoarceri in biografia mea (1935), nu aduce modificari considerabile de stil, viziune sau teme. Fascinatia toamnei si a agoniei vegetale nu e atit o consecinta tirzie a simbolismului, cit un prilej de a introduce, adesea banal, ideea trecerii timpului si de a instaura atmosfera sentimentala a rememorarii. Poetul apeleaza rareori la o sintaxa mai abrupta (ca in poemul Sat primitiv), preferind fluenta psalmodierii si a tinguirii. Ca o exceptie, cite un poem poate fi bacovian (ca Durere prezenta), convocind in peisaj agonia, plumbul, ploile, nebunia, pustiul, negrul, paloarea, cortegiul funerar, boala, corbii, pentru ca la mica distanta, in alt poem, Gestul singelui, sa se apere de o asemenea apropiere ca de un vis rau: „nu-i plumb aicea, nu e nici pustiu". Poeziile din volumul Iarba stelelor (1968) compun staruitor un peisaj cosmic, lasindu-se mai indraznet in seama libertatii si dezinvolturii imaginatiei.
Se prefigureza astfel cite un desen memorabil, din linii de o simplitate extravaganta:
„Pasa,
pe-o culme de deal
cazuta-n cocoasa,—
c-o ploaie
balaie,
soarele-si fierbe
alb
ceaiul" {Peisaj). |
Poezia exceleaza fie in descriptiv, realizind acuarele, peisaje, decoruri, fie in ritualurile nostalgiei, apelind la confesiuni, evadari in singuratate, in calatorii imaginare, in taceri. Un lexic bogat in sinonimii se organizeaza in jurul temei memoriei in volumul Momentele marmorei (1976), unde poetul exploreaza „virstele timpului mut" ca pe o altfel de Atlantida. intr-un alt echivalent metaforic, timpul creste ca o catedrala. Mult mai experimentat, poetul incearca virtuozitatea muzicala a limbajului poetic in amplul poem Stramosii, orchestrind abil sonoritati destul de diverse. Versul e mai modern in sintaxa decit la debut, desi sentimentalismul mai are momente de rabufnire, cind invoca „poiana gindului" sau priveste „peste umar" cum „o geana de zare alb flutura".
Tema memoriei ocupa tot orizontul prozei si-i defineste viziunea in cele doua volume: Virsta neuitarii (1973) si Punte peste ani (1984). O parte literaturizeaza amintirile copilariei, evocind spatiul legendar al lumii Raraului, din care se detaseaza figuri pitoresti ca Suzana Ursului, haiducul Petreanu, taranul Unisim Ungur, ramas singur si catranit la batrinete, prostul lui Ciucalau, un fel de bufon al satului.
Un alt sector al prozei tine clar de memorialistica literara, intregind cu noi detalii portrete clasice: Ionel Teodoreanu, Magda Isanos, Al. Philippide si G. Ibraileanu. in ansamblul ei, proza lui George Morosanu, ca si o buna parte a poeziei, adopta tonul blind-evocator si se invaluie sentimental in faldurile nostalgiei.
OPERA:
Dezacord, poezii. Cernauti, 1934;
intoarceri in biografia mea, pref. de Octav Botez. Iasi, 1935;
Iarba stelelor, poeme. Bucuresti, 1968;
Virsta neuitarii, proza. Bucuresti, 1973;
Momentele marmorei, poeme. Bucuresti, 1976;
Punte peste ani, evocari, pref. de T. Popescu-Sireteanu, Iasi, 1984. |
REFERINTE CRITICE:
I.Popescu, in Ateneu, nr. 8, 196§;
H. Tugui, in lasul literar, nr. 6, 1969;
idem, in Croncia, nr. 23, 1976.
|
