George Iarin biografia
George Iarin opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
IARIN George (pseudonimul lui Glieorghe Ionescu). se naste la 2 dec. 1940, Ploiesti.
Poet.
Fiul lui Gheorghe Ionescu, ofiter, si al Vioricai (n. Barescu).
Scoala elementara la Ploiesti si Rimnicu Sarai (1947-l953); Liceul Teoretic din Rimnicu Sarat (absolvit in 1957); in urma arestarii si a condamnarii la inchisoare a tatalui sau (1957), este incorporat intr-un detasament militar de munca fortata (eliberat in 1961); studii, neterminate, la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale" din Bucuresti (1962). Prof. de limba romana, inuzica si desen la scoli generale din mediul rural (1962-l966); inspector si bibliotecar la Centrala Petrolului Bolintin Vale (1966-l983); statistician la Schela de foraj Chitila - S.C. Foraj Sonde Bucuresti (din 1984).
Debut cu versuri in Luceafarul (1959), semnind George Gh. Ionescu; debut editorial cu placheta Elegii pentru pamint (1977), urmata de Scrisori clin Atulro-meda (1981), Ziar de seara (1983), Tinuturile mentei (1986) si Biblioteca pierduta (1988).
Colaboreaza la Gazeta literara, Luceafarul, Viata Romaneasca, Steaua, Tribuna, Tomis, Flacara. Este prezent cu poezii in antologiile Antologia poetilor tineri (1982), Arta poetica (1983), Questions at the turn oftlte milenium (1984), Poezia izvor de frumusete (1987). Rafinamentul caligrafic si muzical al poeziei lui George Iarin izvoraste din convingerea secreta ca verbul poetic poate exorciza demonia realului, acreditind o utopie a frumusetii dincolo de accidentele biografiei individuale.
Inteleasa ca „o magica oglinda", „un dans fara contururi", poezia lui George Iarin se nutreste de-a lungul tuturor cartilor sale din „sentimentul privirii", autorul autodefinindu-seca „stapin al unor lande deadinci melancolii" (Din copilarie). Transpusa, de regula, incantatoriu in pagina, adinca melancolie sufera o difuziune de contur si culoare, mai important decit figuratia si miscarea in poem dovedindu-se tonul versurilor. Acesta asigura compunerilor lirice o reverberatie sentimentala si crepusculara. Recurenta unor termeni precum „moale", „plapind", „dulce-blind", „cald", „suav" ctc. denota o obsesie a atenuarii realului prin poezie. Specialitatea poetului este reveria, iar preocuparea pentru rafinamentul transpunerii sale poetice ofera cheia atitor miniaturi, feerii, cantilene, improvizasi, mici balade, in care mirarea, incintarea, mai apoi nostalgia dupa „minunile simple ale naturii", emotia elegiaca in fata anotimpurilor, a elementaritatii („asculta undeva in lume cinta / tarina cerul apa piatra vintul") gasesc intotdeauna „o limba de culori si de miresme". 0 data cu Scrisori din Andromeda (1981), George Iarin isi va alcatui urmatoarele volume de versuri prin reluarea printre textele inedite a unor poeme anterioare, asupra carora opereaza mici modificari de titlu, de versuri sau si de una. si de alta.
Este si acesta, probabil, un mod prin care poetul propune o unitate si o continuitate de ton si de viziune. Reveriile naturist-livresti. intre care tipica este Sa fii gasii in iarba, ramin o constanta a poeziei lui George Iarin Regresiunea muzical-melancolica intr-o utopie a imaginarului procura poetului delicii senzoriale, dar si un bun prilej de a desfasura mitologii personale: „in infloritul cosmos taranesc - / fosnet cu fosnet - trupul meu se muta" (Aici ma nasc). Dar, departe de a fi htonic si vernacular. lirismul lui George Iarineste gratios si evanescent, mai ales in primele carti, pentru ca. mai tirziu, sa devina contem-plativ-ironic si satiric. in volumul Ziarele scara (1983) apar accentele unei gravitati reflexive, temele ireversibilitatii timpului, nelinistile existentiale, care configureaza expresionist unele poeme. Bucuriile simple, perceptia fermecata, narcotica parca a naturii sfa aventurilor sale vegetale cedeaza locul citeodata unei stari de brusca precipitare a imaginatiei alertate:
„Si deodata moartea te-adulmeca pe cimp
precum o iapa ce si-a pierdut stapinul"
(Si deodata)
sau:
"Putin albastru obosit, o frunza,
un pumn de fluturi - iata tot cc-am strin's
Cind am sa plec si am s-o uit, padurea
va izbucni ca o femeie-n plins". |
Totusi placerea expresivitatii cursive, caligrafice a abandonului in vegetatia sonora a cuvintelor, modularea eleganta a versului reprezinta o alternativa la sentimentul de alienare in „veacul cibernetic". Exista la George Iarin un patetism al rostirii stilate, al „versurilor frumoase" mai apasat in poemele in care orasul e antipatizat („marele oras fara duminici"), pe cind satul ori spatiul provincial sint cu voluptate remise unor feerii nostalgice si. pe alocuri, funambulesti. Sporeste totodata un alexandrinism al melancoliei, privelistile agreste se imputineaza, atentia lirica a poetului oprindu-se asupra spatiilor domestice ocrotitoare, cintate intr-o maniera ce aminteste „dn-tecele naive" ale lui Emil Brumaru. George Iarin surprinde sub pelicula unor „privelisti gratioase" semnele unor misterioase atrocitati, dupa cum - in sens invers - stie a converti agresiunea in delicatete. Tinuturile mentei (1986) si Biblioteca pierduta (1988) sint carti care dezvaluie pierderea sentimentului auroral al vietii, a prospetimii simturilor si a linistitei contemplari a lucrurilor si, concomitent, accentuarea laturii elegiace a poeziei lui George Iarin
OPERA:
Elegii pentru pamint. Bucuresti. 1977;
Scrisori din Andromcda, Bucuresti. 1981;
Ziar deseara, Bucuresti, 1983;
Tinuturile mentei. Bucuresti, 1986;
Biblioteca pierduta, Bucuresti. 1988. |
REFERINTE CRITICE:
Florenta Albu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1977;
Al. Cistelecan, in Familia, nr. 7, 1977: N. Prelipceanu, in Tribuna, nr. 7, 1978;
. Cristofor, in Steaua, nr. 10, 1981: Gh. Suciu, ibidem, nr. 2, 1987: Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. . 1987;
I.B. Lefter, in Romania literara, nr. 19, 1987;
L. Raicu. ibidem, nr. 49, 1987;
E. Siinion, ibidem, nr. 41, 1988;
L. Ulici, ibidem, nr. 9,1989;
I. Istrate, in Steaua, nr. . 1989. |
