George Genoiu biografia
George Genoiu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GENOIU George. se naste la 31 aug. 1933, comuna Armasesti. judetul Ialomita.
Dramaturg si critic de teatru.
Fiul lui Alexandru Genoiu, functionar, si al Constantei (n. Mincu).
Scoala elementara la Armasesti si Ploiesti; Liceul „I. L. Caragiale" din Ploiesti (absolvit in 1953);
Facultatea de Teatrologie a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale" din Bucuresti (licenta in 1962).
Debuteaza in dramaturgie in revista Ateneu, cu piesa Umbrela pentru singuratate (1968); debutul in critica teatrala in Tribuna (1963); debutul scenic la Teatrul dramatic „G. Bacovia" din Bacau, cu piesa Trecere prin veranda verde (1973).
Publica alte piese in Cronica (Disparitia. 1969), Tribuna (Fereastra, 1969; Cina la vreme de veghe, 1970; Strigate in voliera, 1971; Plecarea mea vremelnica, 1972), Convorbiri literare (Calatorindcu indelunga rabdare, 1971), Ateneu (Fauna in colivie). Redactor-sef al revista Ateneu. Voi. de teatru: Insotitorul nevazut (1983). Trecere prin veranda (1984), Doi pentru un tango (1986) si Conversatie in oglinda (1989). A scris despre dramaturgi si spectacole in volum Teatrul de toate zilele (1980) si Subiecte teatrale (1987). Premiul criticii teatrale (1979).
G. face opera educati va, apelind lasituatii con-flictuale, momente de criza si drame morale pentru ilustrarea unor principii teoretice de cinste, fericire si demnitate.
Dramaturgul este preocupat de normele moralei traditionale si de permanentizarea umanului in sfera relatiilor sociale. Relatia dintre eroare si regasirea de sine determina psihologic si raportul dintre conformism si libertate sau dintre aspiratie si spectrul ratarii. Natura acestui proces deriva din accentuarea momentelor de tensiune si din interpretarea incertitudinii, vanitatii sau resemnarii intr-un cadru mai larg al tipului de mentalitate sociala. Indiferent de subiect, in coleclivitate sau la nivel familial, dinamica destinelor se releva in optiunea pentru o asteptare ce divulga nevoia de confesiune si de omenesc. Simplitatea solutiilor tine de insasi esenta acestui teatru, strain echivocului si imaginatiei de ceremonial. Decupate din realitate, piesele (Drumul spre Everest, Patima si tandrete. Doi pentru un tango. Conversatie in oglinda), restituie vietii o lume purificata, spiritualizata, el iberata de egoism si conventional.
Concluzia e ca purtam in fiinta noastra o tara a fagaduintei (insotitorul nevazut), pe care nu avem dreptul s-o abandonam.
OPERA:
Teatrul de toate zilele. Iasi, 1980;
insotitorul nevazut. Bucuresti, 1983;
Trecere prin veranda. Iasi, 1984;
Doi pentru un tango, pref. de Ileana Berlogea, Bucuresti, 1986;
Subiecte teatrale. Bucuresti, 1987: Conversatie in oglinda. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
C.Radu-Maria, in Teatrul, ta. 2, 1980;
Sl. Oprea, ibidem, nr. 7-8, 1980;
I. Lazar, in Romania literara, nr. 20, 1980;
C. Paiu. in Cronica, nr. 28, 1980;
Ecaterina Oproiu, in Contemporanul, nr. 30, 1982;
C. Isac, in Ateneu, nr. 5, 1982;
C. Livescu, in Steaua, nr. 1, 1984;
Val Con-durache, in Convorbiri literare, nr. 5, 1984;
B. Ulmu, in Orizont, nr. 44, 1984;
M. Ghitulescu, O panorama ;
V. Silvestru, in Romania literara, nr. 8, 1985;
G. Arion, in Flacara, nr. 21, 1985;
T. Pracsin. Clepsidrele Tlialiei, 1985;
Ileana Berlogea, in Contemporanul, nr. 25, 1986;
A. Silvestri, fn Luceafarul, nr. 37, 1986;
R. Diaconescu, in Romania literara, nr. 21, 1987;
S. Duicu, in Vatra, nr. 5, 1987.
|
