George Gana biografia
George Gana opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GANA George, se naste la 13 ian. . comuna Maldaieni, judetul Teleorman.
Critic si istoric literar.
Fiul lui Stefan Gana, muncitor CFR, si al Marinei (n. Nedelcu), taranca.
Scoala elementara in comuna natala (1942-l949); Scoala Profesionala de Mecanici Utilaj la Bucuresti (1949-l952); Facultatea Muncitoreasca la Iasi si Bucuresti (1952-l954); prof. suplinitor la scoala elementara din Maldaieni (1954-l955); Facultatea de Filologie a Univ. din Bucuresti (1955-l960).
Cariera universitara: asistent (1960-l967), lector (din 1967) la catedra de literatura romana din cadrul aceleiasi facultati; lector la Univ. „Humboldt" din Berlin (1963-l965); lector Ia Univ. din Graz (1975-l978). Doctor in filologie cu teza Opera literara a lui Lucian Blaga (1974).
Debut in Gazeta literara cu un art. despre piesa Surorile Boga de H. Lovinescu( 1960); debut editorial cu o prefata la ed. George Gana Ciprian, Omul cu mirioaga (1963).
Colaboreaza la Contemporanul. Romania literara, Luceafarul, Teatrul tic.
A ingrijit ed. din opera lui L. Blaga, Georgeta Mircea Cancicov, Camil Petrescu, L. Rebreanu. M. Sadoveanu si T. Vianu.
Opera literara a lui Lucian Blaga (1976) se inserie printre primele incercari de revalorizare moderna a creatiei poetului, in deplina consonant cu miscarea de recuperare si asimilare a acesteia in lirica tinara a anilor '. George Gana acorda o atentie prioritara poeziei, analizata ca „struc-luia" a intregii opere a lui Blaga. Planul liric si cel filosofic sint net delimitate; nascute dintr-un impuls comun, ca „strigate ale fiintei amenintate", cele doua ipostaze, desi separate ca moduri de expresie distincta, permit totusi circulatia de motive si contaminarea reciproca la nivelul limbajului.
Factura lirica a teatrului si filosofiei ramin realitati caracterizante ale operei ca unitate, derivate din substratul comun al unui lirism fundamental. in prima ei faza, poezia e lamentatie, cautare de sine, pina la o deplina cristalizare prin citeva motive constante: vesnicul, corola de minuni, tacerea, somnul, iubirea, tristetea metafizica, marea trecere, nimicul, lacrima, lauda suferintei. intr-o demonstratie critica strinsa, George Gana epuizeaza implicatiile filosofice si stilistice ale universului poetic blagian. separindu-le si componentele esentiale: diurnul/nocturnul. astrele, anoti mpurile, pa-mintul/apa, vegetalul (cu metaforele adiacente: padurea, gradina, arborele), fauna (cu implicatia metodologica a Unicornului si a pasarii sfinte, Maiastra), Muntele (ca spatiu al sacrului) etc. Variatele forme ale existentei cosmice sint vazute ca „manifestari ale substantei vitale uniri.'; de la „lumina" la „mirabila saminta". „corola de minuni a lumii" (ca metafora centrala) devine un mod de reactie lirica fata de componentele realitatii imediate, iar aceasta reactie e in functie de aderenta / nonaderenta lor substantiala la un cosmos ideal. Studiul elementelor inaderente (lutul, piatra, materia o-paca, orasul etc.) si al celor aderente (satul) se conjuga intr-o unitate dialectica interpretata cu finete critica.
Nuantata este, in acest sens, co-notatia satului ca intoarcere la obirsie, loc al parintilor (stramosilor), leagan/mormint - aspiratie a poetului spic integrare / anulare, traire in intimitatea cosmicului. Satul-suflet redus la esente c identificat cu viata universala perpe-tua, eu natura insasi. ..Poet al satului". L. Blaga nu e pentru George Gana in sensul limitativ al unei atitudini estetico-sociale(neosamanatoriste ori gindiriste), ci ca expresie a unui raport al omului cu cosmicul, realitatea satului fiind o prelungire a unei ordini naturale, mai mult decit a uneia sociale. inteles ca utopie, satul e o poarta a patrunderii in „legenda", „poveste", „basm", iar pentru critic, spatiul cel mai indicat pentru a studia mecanismul gindirii mitice a poetului insusi. Procedind apoi la o inventariere a miturilor (antice, biblice, crestine) regasibile in o-pera blagiana, George Gana se opreste asupra unui mit-central. „mitul paradisului", exprimat in citeva „spatii", a caror mutatie conduce spre producerea unui nou mit, al „lumii-poveste". Ideea este ca poezia lui L. Blaga aspira sa refaca o unitate ontologica'primordiala; ea nu este, ca la alti exegeti, o regresiune intr-un timp mitic, ci o prelungire in prezent a edenului, o refacere a lui. Realul si fabulosul confundindu-se in universul liric blagian. comentariul lui George Gana, sub-textual polemic, avanseaza un postulat critic nou. in spiritul unei lecturi moderne, decis delimitata de toate lecturile precedente.
OPERA:
Opera literara a lui Lucian Blaga, Bucuresti. 1976.
|
REFERINTE CRITICE:
I. Buduca, in Amfiteatru, nr. 11, 1976: Doina Uricariu, in Luceafarul, nr. 19, 1976: D. Micu, in Contemporanul, nr. 46,1976;
St. Borbely, in Vatra, nr. 7, 1977;
Al. Piru, in Luceafarul, nr. 20,1977;
M.Zaciu, Alte lecturi si alte zile, 1978;
Z. Ornea.in Contemporanul, nr. 11.1983;
M. Zaciu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3, 1984.
|
