George Drumur biografia
George Drumur opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DRUMUR George (pseudonimul lui George Pave-lescu), se naste la 14 mart. 1911, Manastirea Horecii, Cernauti, Bucovina - moare in .
Poet.
Fiul lui Cozma Pavelescu, muncitor, si al Elenei (n. Antonovici).
Scoala primara in satul natal; Scoala Normala (1925-l933) si liceul la Cernauti (1933-l941); licentiat in stiinte juridice al Univ. din Bucuresti (1934-l938); absolvent al Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica din Cernauti (1932-l938) si al Facultatii de Matematica-Fizica a Univ. din Bucuresti (195l-l957).
Debuteaza in Junimea literara cu poeziile Peisaj si Pace (1931); debut editorial cu volum Solstitii (1936), urmat de Suflete in azur (1940) si Vatra cu stele (1942). Colaboreaza la Iconar, Glasul Bucovinei, Ghid romanesc, Revista Fundatiilor Regale, Convorbiri literare, Pagini literare. Curentul, Orizont.
Redactor-sef al revista Bucovina literara si Desteptarea din Cernauti. in scopul promovarii tinerilor scriitori, infiinteaza, in acelasi oras. Editura si Cercul Bucovina Literara, in care s-au afirmat Dragos Vicol. George Sidoro-vici, Ion Istrate s.a. Secretar al Operei Romane din Timisoara (1956-l974).
Realizeaza versiunile romanesti ale unor librete celebre: Orfeu de W. Gluck. Pescuitorii de perle de G. Bizet, Norma de Bellini, Elixirul dragostei de G. Donizetti. Traduce din A. S. Puskin. N. A. Nekrasov, N. Semenov, precum si din lirica literaturilor germana, ceha si slovaca.
D. scrie in general o poezie de inspiratie folclorica, celebrind pe un ton minor traditia si eroismul veacurilor trecute. Frecventele trimiteri la vremurile legendare se fac intr-un decor de medievalitate idilica si de sarbatoreasca prezenta a vestigiilor sacre. Cetati, castele, manastiri, peisaje de balada, ruine si burguri pline de mister marcheaza calea permanentei intoarceri spre origini, asociate cel mai des cu o grava si solemna rusticitate. Marile nelinisti sint temperate in anonime bucurii campestre si fiorul tragic al timpului e limitat prin vagi comparatii la imaginea existentei vegetale (ierburile, pasunea, copacii, padurea, plantele etc).
Cind e mai putin retoric si cind renunta la prozaism, cind uita „zodiile migratoare" sau „climatul somnului", George Drumur realizeaza, in obi.snuitu-i stil dialectal, sensibile inscriptii ale regresiunii si ale copilariei. Satul natal, ogorul, vatra stramoseasca si roadele cimpului sint elementele esentiale ale acestei poezii de secrete comuniuni cu natura si de calme peregrinari prin memoria timpurilor voievodale.
OPERA:
Solstitii, Cernauti, 1936;
Suflete in azur. Bucuresti, 1940;
Vatra cu stele. Cernauti, 1942;
insemnele anilor, pref. de G. Muntean, Timisoara, 1973;
Neodihna cuvintelor. Timisoara, 1986. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1943;
II. Tugui, Memoria timpului, 1977;
M. Serbanescu, in Convorbiri literare, nr. 5, 1986;
Al. Jebeleanu, in Orizont,m. 11, I986;
T.Urian, nr.31, 1986.
|
