Gellu Dorian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "Admirabila este la Gellu Dorian senzorialitatea trudei enuntiative, care se exerseaza, se modifica, se abandoneaza, descriind experienta euforica a semnificarii, biografia actului textualizant, cu toata emotivitatea consumata in murmurul ei tainic. Astfel incit realul capata consistenta, in masura in care verbele isi divulga imanenta lor simtuala, savoarea similaritatii si a dorintei de a se combina." (Cristian Livescu, 1986) "Se intrevede la Gellu Dorian o sensibilitate citadina, gata sa faca un miracol din tot ceea ce o deosebeste, precum si o oarecare dexteritate, capabila sa armonizeze impulsurile si, mai ales, sa nsimileze orice pretext." (Mircea Martin, 1987) "Gellu Dorian se contrazice salvator de la un ciclu la altul si chiar de la un poem la altul, cerneala neagra fiind mereu absorbita de sugativa alba a increderii in poezie si in poetii care il obsedeaza. Tot tensiune se afla si in oscilatia intre un fond traditional si o izbucnire a contemporaneitatii cu civilizatia si cu poezia ei cu tot." (Ioana Parvulescu. 1993) "Oarecum in raspar cu poezia en vogiie, obosita si redundanta, lirica lui Gellu Dorian tinteste actualitatea perpetua; pare indiferenta la zbaterile, adesea sterile, de a obtine gloria clipei si totusi Totusi, in ceea ce scrie, se pot identifica si trasaturi ale poeziei optzeciste: autoreferentialitatea, intertex-tualitatea, biografismul fragmentar, ironia, ludicul. Dar acestea sint la el mijloace, nu scopuri. Stradania lui este de a comunica, transfigurate estetic, experientele traite in imperiul cartilor (care nasc carti), dar si experientele dintr-o realitate confuza, contradictorie, convulsiva." (Ion Tudor Iovian, 1996) "Infuzat de optzecism pina la saturatie, Gellu Dorian isi imagineaza universul poetic ca pe un edificiu livresc. Excursul liric nu este decit un exercitiu initiatic in tainele lecturii, un traiect paideic printre rafturile uriaselor biblioteci. Uneori poetul isi descrie experienta culturala cu migala de arhivar. De aceea lumea semnelor e inlocuita treptat cu lumea ideilor, care capata continut real si imagistic prin carti, constituindu-se consecutiv intr-un ansamblu ideografic." (Codrin Liviu Cutitaru, 1996) "La distanta de poezia ideatica sau vizionara (), productia lui Gellu Dorian isi releva baza existentiala. Ea se compune din semnalele vietii ca atare, dintr-o materie similara cu cea a prozei consacrate, desi «innobilata» prin tensiunea pura care strabate imaginile - decupari din real, efectuate cu ingeniozitate (). Gellu Dorian reia tipologia poetului, asa cum s-a profilat incepand cu ciclurile romantice si simboliste. E vorba, negresit, de «poze», insa de unele ce corespund unor vibratii launtrice care justifica reiterarea lor in nume personal. Nu e o compozitie pre-fabricata, un aranjament de cuburi date pentru a completa un tablou, ci un sir de experiente ce se randuiesc in tipare suficient de generoase spre a nu le anula caracterul de «marturie»." (Gheorghe Grigurcu, "Romania literara", nr. 8/2000) |
