Gabriel Georgescu biografia
Gabriel Georgescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GEORGESCU Gabriel. se naste la 4 sept. 1911, Cra-iova - moare in 19 iun. 1973, Satu Mare. Poet si traducator.
Fiul lui Petre Georgescu. copist la Tribunalul craiovean, si al Elisabetei-Atena (n. Nicolau), de origine macedoromana. Tatal sau, marinar in Marina comerciala, isi schimba numele din Petre Udrea in Petre Georgescu-Ma-rinaru. Scoala primara si Colegiul „Carol" din Craiova (absolvii in 1930); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1930-l935); studii de slavistica la Sofia (1932-l933). intrerupte din motive de sanatate. Functionar la Arhivele Statului din Bucuresti (1935): prof. de liceu la Nasaud (1936-l938). Oradea (1938-l940). Arad (1940), Oravita (1940-l941), Orastie (194l-l943), Ismail( 1943-l944). Craiova ( 1944-l945). Petrosani (1945-l946), Satu Mare (1946-l963); lector la Institutul Pedagogic din Baia Marc (1963-l972).
Debuteaza sub pseudonimul (i. Mavrogheni in Vremea (1934). cu poezia Epicritica bucuriei. Colaboreaza la Vremea, Floarea de foc. Revista Fundatiilor Regale. Luceafarul din Sibiu, Pamintul din Calarasi. Familia, Cronica salmareana. Pagini literare. Afirmarea etc. In timpul vietii a publicat un singur volum de poezii originale, Poemul fara flacari (1934). A lasat in ms, pregatit pentru tipar, un al doilea voi., Copilul-floare. Sub semnatura T. Konstantinov, C. Si-monov si I. Sarcov a publicat pseudotalmaciri (in fapt, poeme proprii). Traducator din poezia franceza, rusa si maghiara, a publicat (singur sau in colab.) traduce unor poeme de Ady Endre, Verlaine, Baudelaire, Kiss Jeno. precum si o Antologie a poeziei franceze (I, 1974). In periodice, a publicat, de asemenea, numeroase talmaciri din Apollinaire. Aragon, Mallarme, Rimbaud, Valery, Puskin, Petofi, Pablo Neru-da. S-a pastrat. in arhiva lui Gabriel Georgescu. o sustinuta corespondenta cu Tudor Vianu (1950-l960) si Perpessicius (1950-l958).
Poemul fara flacari (1934) este selectia exigenta dintr-o creatie de peste trei decenii (1934-l966). ordonata cronologic in doua cicluri reprezentative pentru o drama existentiala acuta.
Simbolul implicat fundamental e Ianus; „fata spre trecut", sarcastica si disperata
(„si ma vazui deodata cu fata impietrita
halucinata umbra prin mine cum treceam"),
e un rezultat al deziluziei erotice, al dispretului fata de mediul provincial ipocrit, al amenintarii fascismului, alimentind, la un loc, un orgoliu exacerbat. Intervin, ca o tranzitie brusca,
„fericitele metamorfoze
triumful razbunarii prin candoare",
Infatisind „fata spre viitor", ridata de ani si de sentimentul „ratarii", dar jubilind in adoratia pentru fiica sa. „Copilul-floare" e sansa nesperata dintr-un „tirziu avar al unui rest de vreme", in joc exaltat de ipostaze: „singurul meu prieten", „inima si cortul meu", „inelul" (intre generatii) - pina la o transfigurare totala:
„Sufletul meu e-n zimbetu-gingas
[]
fraged de petale
din buna huma care ma ascunde".
Poezia lui Gabriel Georgescu e o „masca" si ca factura: un simbolism decadent se deghizeaza alternativ, romantic sau expresionist, in variatii de virtuozitate, cu abundenta de aluzii livresti, subtil confesive (Ulisse, Clitemnestra, Orfeu, Don Quijote, opozitia Eugenie Grandet - Marmela-dova etc). Absenta „flacarilor" din „poem" (ramas de „jar", „cenusa", „fum") e metafora unor combustii de nemarturisit si semnifica penitenta deliberata („Undeva, in pustiu, dau mina cu leprosul") in vederea unei duble min-tuiri:
„Arborescente limpezi de lumini
fac din nelinisti, temeri si cosmare
stihomitii ceresti: copil si crini".
Citeva stridente („pasari floride", „masinatele safire", „zari contracturate") se pierd in ansamblu. Daca unele poezii de inceput prevestesc maturitatea lui R. Stanca (Parodie, Strofa si antistrofa. Spre Ultima), zeii tutelari, filtrati prin T. Arghezi si M. Eminescu, sint Baudelaire si Verlaine, din care a tradus exemplar: secreta voluptate de a se impune mereu prin „mastile" altora a provocat si aminarea volumului propriu, confirmare a unei certe vocatii, aparut insa intr-un peisaj liric unde confruntarea pare sa-l dezavantajeze.
OPERA:
Poemul fara flacari. Bucuresti, 1934 (ed. noua, 1969). Traduceri: Ady E.. Scaparatul focului, in c'olab. cu V. Hennan. Cluj. 1948;
P. Verlaine, Versuri, Bucuresti. 1967;
Ch. Baudelaire. Poezii, Bucuresti. 1971: Antologia poeziei franceze, I, Bucuresti, 1974.
|
REFERINTE CRITICE:
Perpessicius, Lecturi;
Gh. Grieurcu, Poeti;
I. Ghiur, in Pagini satmarene, nr. 5, 1985.
|
