Gabriel Chifu biografia
Gabriel Chifu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
CHIFU GABRIEL.
Poet.
De asemenea, prozator si publicist.
S-a nascut la 22 martie 1954, in Calafat.
Este fiul avocatului Ion Chifti si al Angelei Chirii, casnica. Dupa studiile liceale terminate in 1973 la liceul "N. Balcescu" (in prezent Colegiul National "Carol I") din Craiova (clasa speciala de matematica), a absolvit in 1979 Facultatea de Electrotehnica a Universitatii Politehnice din Craiova (sectia Automatizari si Calculatoare).
Dupa absolvire, este inginer electronist la Bucuresti (1979-l981), Petrosani (1981 - 1982) si Craiova. Din 1985 devine redactor al revistei "Ramuri" din Craiova.
In perioada studentiei infiinteaza si conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova.
A fost membru al cenaclului si gruparii literare formate in jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu.
Debuteaza publicistic in 1972 in revista "Romania literara" cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc in 1976, cu volumul de versuri Salas in inima (Ed. Eminescu).
Colaboreaza cu poezie, proza si articole de opinie la revistele: "Romania literara", "Luceafarul", "Ramuri", "Vatra", "Viata Romaneasca", "Steaua", "Transilvania", "Orizont", "Familia", "Phoenix", "Apostrof, "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiana Review" (SUA), "The Poetry Miscellany" (SUA) si la alte publicatii din strainatate in limbile maghiara, germana, greaca si franceza.
Dupa cartea de debut, publica volumele: Realul eruptiv (versuri, Ed. Eminescu, 1979); O interpretare a purgatoriului (versuri, Ed. Eminescu, 1982); Lamura (versuri, Ed. Eminescu, 1983); Unde se odihnesc vulturii (roman, Ed. Eminescu, 1987); Omul netarmurit (versuri, Ed. Scrisul Romanesc, 1987); Valul si stinca (roman, Ed. Scrisul Romanesc, 1989); Povestea tarii latine din Est (versuri, Ed. Eminescu, 1994); Maratonul invinsilor (roman, Ed. Cartea Romaneasca, 1997); La marginea lui Dumnezeu (Ed. Cartea Romaneasca, 1998). In strainatate a publicat volumul Angels and Gods (versuri, The Poetry Miscellany, Chattanooga University, 1992).
Este prezent cu grupaje de versuri traduse in antologiile: Poeti romeni d'oggi (Palermo, 1989); Antologija rumunske poezije (Novi-Sad, 1991); Young Poets of a New Romania (Forest Boolcs, London, 1991; traducere de Brenda Walkcr); Scrittori del Messaggio (antologie de Romeo Magherescu, ISTAR Editrice, Reggio Calabria, 1995).
Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul pentru poezie al revistei "Amfiteatru" (1975); premiul pentru poezie al revistei "Luceafarul" (1976); premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1983); premiul filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor si premiul CC. al U.T.C. (1983); premiul international pentru haiku (Virset. Iugoslavia, 1987); premiul Uniunii Scriitorilor pentru proza (1997) si poezie (1998).
A facut calatorii de documentare sau turistice in Ungaria, Iugoslavia, Franta, Germania, Cehia, Grecia, Olanda, Spania, Italia, Austria, China, Olanda, Belgia si in alte tari.
Lucreaza ca si redactor-sef al revistei "Ramuri" din Craiova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, fiind din 1997 secretarul filialei Craiova.
Asupra cartilor autorului au formulat opinii critice: Stefan Augustin Doinas -Candoarea de a fi poet ("Familia", nr. 10/1974) si Drumul spre floarea lucrurilor ("Romania literara", nr. 16/1984); Ion Bogdan Lefter - Lumea invadata de semne ("Romania literara", nr. 19/1982) si Cronica orasului F. ("Romania literara", nr. 41/1987); Gheorghe Grigurcu - Extaz si caligrafie: Gabriel Chifu (in volum Existenta poeziei, Ed. Cartea Romaneasca, 1986) si Un nou rau al veacului ("Romania literara", nr 21/1999); Mircea Iorgulescu - Trape, trepte, straturi ("Ramuri", nr. 8/1987); Ovid S. Crohmalniceanu -O carte cu surprize (in volum Al doilea suflu, Ed. Cartea Romaneasca, 1989); Dan Cristea - Un romantic increzator ("Luceafarul", nr. 19/1994), Traitul ca netrait ("Ramuri", nr. 3/1998) si La marginea lui Dumnezeu ("Ramuri", nr. 2/1999); Gabriel Dimisianu - Oameni de incercare ("Romania literara", nr. 9/1998); Cornel Ungureanu - Addenda la un timp al poeziei ("Ramuri", nr. 3/1998); Monica Spiridon - Priveste inapoi cu minie ("Luceafarul", nr. 6/1998) s.a.
Referinte critice:
"Cu volumul de acum, O interpretare a purgatoriului. Gabriel Chifu se arata dintr-o data maturizat, stapin pe mijloacele sale si se apropie spectaculos de ceea ce s-a numit «o noua sensibilitate», afirmindu-si originalitatea pe o directie bine exploatata. () Fara loc pentru indoiala se vede de Ia distanta ca instinctului poetic i s-a adaugat gindirea poetica, elaborarea poeziei ca sistem abstract incarnat in poeme. Gabriel Chifti alege directia fertila a poeziei sale si o reconstruieste in sensul personalizarii. () micile parabole ori fabule pe care poetul le compune au acum dezinvoltura a intentiei, prospetime si farmec, mentinindu-se in aceeasi zona a straniului si absurdului."
(Ion Bogdan Lefter, "Romania literara", 1982)
"Odata cu Lamura () lirismul lui Gabriel Chifu se dezbara de orice imaginatie epistemica, pentru a descoperi viziunea universala a unei Faceri: o antropogeneza exprimata in termeni de cosmogeneza. Cele 41 de poeme ale primei parti sint gindite in continuare: de la un incepui, care echivaleaza cu o ruptura ontica (). pina la un strigat final in care individualul abia mai acuza o rasuflare a Fiintei: sufletul sufletului, lamura. () Lamura consacra un poet al profunzimilor suavizate, in drum spre «floarea lucrurilor», caruia izotopiile antropos-cosmos par sa-i fie salas predilect, dar care - oricum -poseda si alte corzi la instruita sa lira."
(Stefan Augustin Doinas, "Romania literara", 1984)
"in literatura noastra, romanul vietii de provincie are o traditie care coboara din Sadoveanu (Locul unde nu s-a intimplat nimic) pina la Mihail Sebastian (Orasul cu salcimi). Craioveanul Gabriel Chifti e aici [in romanul Unde se odihnesc vulturii] un inovator, dupa Paul Georgescu, indreptindu-si insa eforturile in alta directie decit el. Am putea-o numi, la prima vedere, o dostoievskizare a romanului de provincie."
(Ovid. S. Crohmalniceanu, "Ramuri", 1987)
"Frapant in romanul lui Gabriel Chifti este refuzul inocentei literare. A respinge o conventie inseamna insa in literatura a propune, a accepta si adopta o alta; inocenta ipocrita (a autorului, a cititorului) este substituita in Unde se odihnesc vulturii de o complicitate in acelasi timp declarata si vicleana. Autorul isi construieste romanul la vedere, totul este dat pe fata, chiar cu oarecare ostentatie a transparentei; si totusi, rezultatul este oarecum analog cu cel obtinut, intr-o cunoscuta anecdota de pe vremea razboiului rece, de un muncitor care lucreaza la o fabrica de biciclete: tot furind cite o piesa si montindu-le acasa, ajunge sa-si construiasca nu o bicicleta ci un tanc. Cam la fel se intimpla si in romanul lui Gabriel Chifu, un roman cu multe trape, trepte si straturi, o veritabila cutie epica plina de surprize. Schema cartii este de aceea minutios gindita, fiind deopotriva clara si complicata. () Suflul autentic al prozatorului Gabriel Chifti este de perceput mai ales la nivelul «realist» al romanului, acolo unde «trapele» si «treptele» simbolice si parabolice sint invizibile (nu insa si inexistente). Cu alte cuvinte: un debut remarcabil in roman, un prozator care se anunta redutabil."
(Mircea Iorgulescu, "Ramuri", 1987)
"Foarte bine controlata narativ, cartea [Maratonul invinsilor] isi incorporeaza autoreflexia intr-un ansamblu in care totul este pus cu masura: de la epicul de aventura la metareflexie, de la confesiune la digresiunea eseistic-explicativa, de la suspensul de tip politist la povestirea traditionala bine condusa."
(Monica Spiridon, "Luceafarul", 1998)
|
