Francisc Munteanu biografia
Francisc Munteanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MUNTEANU Francisc, se naste la 9 apr. 1924, comuna Vetel, judetul Hunedoara - moare in 13 apr. 1993, Bucuresti.
Prozator si scenarist.
Fiul lui Francisc Munleanu, functionar, si al Iuliei (n. Gombos), croitoreasa. Dupa primele clase de liceu, din 1939, e nevoit sa-si asigure singur existenta.
Ucenic lacatus la Resita (1939-l940), muncitor la o fabrica de ciocolata (1940), ajutor intr-un atelier de firme la Budapesta (1940-l942), marinar pe Dunare (1944). E luat prizonier de razboi de catre trupele germane (sept. - dec. 1944) si apoi de catre cele sovietice (ian.-febr. 1945).
Dupa razboi, urmeaza alt periplu al existentei, la fel de spectaculos: redactor la revista Orizonturi noi din Arad (1945), muncitor la o tesatorie din Arad (1946-l947), redactor la ziarul Patriotul din Arad (1947-l949), inspector general in Directia teatrelor din Ministerul Artelor si Informatiilor (1949-l951) muncitor in piata Obor (195l-l953).
Din 1954, este regizor ia Studiourile Cinematografice „Buftea".
Debut, ca dramaturg, cu piesa Sabotaj, in 1950, pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Debut in proza, cu schite, in colaborare cu Titus Popovici (1950).
In 1954 ii apare nuvela Lenta, inspirata din realitatile satului nou, si romanul in orasul de pe Mures, axat pe tema industrializarii socialiste.
Mai stapin pe schita si nuvela (Mecanicul si alti oameni de azi, 1951; Ciocirlia, 1955;' Hotel Tristete, 1957; Nuvele, 1959; Profesorul de muzica, 1968 si 1979; Povestiri de razboi, 1980), Francisc Munteanu este si autorul a numeroase romane conformiste (In orasul de pe Mures, 1954; Statuile nu rid niciodata, 1957; Fericitul negustor, 1957; Reintoarcerea, 1967; incotro?, 1970; Daca uiti copacii ar fi la fel, 1977; Filiera Prahova, 1982). Scriitor de prim-plan in deceniul sase. dar incapabil sa-si depaseasca epoca. in plina cariera literara, se lasa total absorbit, ca si Titus Popovici, de cinematografie, fiind totusi prezent in librarii cu reeditari sau romane pentru adolescenti (Pistruiatul, 1976 si 1981; Roscovanul, 1979; Hotul, 1980 -foste scenarii cinematografice).
Daca nu au subiecte de stricta actualitate, privitoare la constructia socialismului, reflectata propagandistic si oportunist, prozele lui Francisc Munteanu se refera la realitati din anii razboiului si ai regimului fascist. Scrisul sau oscileaza intre registrul ideologic si registrul eroic. Autorul isi pune intreaga opera sub genericul Nascut in Europa, intentionind sa inchege o cronica de mari dimensiuni istorice si geografice. Nota de senzational din biografie se va imprima naratiunii, prin cultivarea surprizei si promovarea personajelor cu vieti ciudate.
Existenta itineranta isi gaseste un reflex in neastimparul comparativ al locurilor cunoscute sau rivnite a fi cunoscute: Aradul scade pentru un moment in ochii celui ce visa sa ajunga la Viena (in orasul de pe Mures, 1954); Orsova aminteste, printr-un paralelism strins, bine studiat si motivat, instantanee ale calatorului in Cuba (Profesorul de muzica, 1968) etc. in schita Cicero din Moscova, calatorul isi ia libertatea a trei luni de flanare in capitala sovietica. Cerul incepe la etajul 3 (1958) aminteste un episod din timpul razboiului, localizat la Bratislava. O felie de piine, ca si alte nuvele, plaseaza in aceeasi perioada intimplari la Budapesta, dupa cum Kilometrul 1314 descrie traseul riscant, spre Belgrad, pe Dunarea minata. Proza lui M, mizeaza pe interesul suscitat de dramatismul si conflictele neobisnuite. in genul scurt, struneste descrierea si elimina figurile parazitare in favoarea conciziei si, deseori, a poantei sprijinita pe o anecdotica artificioasa. Schita Strada semaforului are un astfel de conflict rezolvat surprinzator. S-a pronuntai pe drept cuvint atributul neorealismului. in diferite combinatii, nuvelele fac numeroase tomuri. Cele mai valoroase pagini au fost selectate cu exigenta in volumul Profesorul de muzica, in varianta de sumar din .
Multe episoade nuvelistice sint repovestite in volumul memorialistic Oameni, fapte, amintiri (1981), fiind astfel autentificate autobiografic; se poate constata, prin comparatie, ca fictiunea nu a adaugat prea mult faptelor reale. Prozatorul prefera oamenii creionati in portrete atente de tip clasic sau traditional-realist (fizionomie, imbracaminte, mediu, obiceiuri), faptele «ude prinse intr-o constructie epica deloc sofisticata, ilustnnd mai mult hazardul decit moralitatea sau rationalitatea destinului; autorul isi exprima la batrinete dorinta de a fi „foarte cinstit cu amintirile". Romanul autobiografic Oameni, fapte, amintiri transcrie povestea unei existente aventuroase, incarcata de suferinte si neprevazut.
Bilantul bibliografic al autorului este impresionant: peste 30 de volume, fara a lua in seama reeditarile si traducerile din propria opera in alte limbi. Editii noi, revazute sau ne varietur, cunosc nuvela de epoca Lenta (1954, 1956, 1961), romanele in orasul de pe Mures (1954,1957, 1971), A venii un om (1956, 1972), Statuile nu rid niciodata (1957, 1959, 1962, 1971). Romanul, ca tehnica, face convergente mai multe planuri si fire narative, initial departate unul de celalalt. in orasul de pe Mures aduna un roman de dragoste si unul „politist" (provocat de urmarirea unor sabotori) in focarul romanului politic pe tema evenimentelor de dupa nationalizare, cind era nevoie de autocritica, om nou, principialitate, nivel politic, „dosarul curat", al celor angajati in reconstructia pe temeiuri noi. Marea „inventie" promovata in roman e personajul care are o „biografie cu pete", inlocuind personajul totalmente pozitiv sau iremediabil negativ.
Un aspect de cronica epica il pastreaza toate romanele, de la Statuile nu rid niciodata (1957), Terra di Siena (1962) sau Reintoarcerea (1967) la Patru zile fierbinti (1983), Barajul (1986) sau Scrisori din Calea Lactee (1989). Alimentata temeinic din viata autorului, proza lui Francisc Munteanu parcurge panoramic, ideologic si eroic evolutia societatii romanesti, pivilegiind tematic vremea razboiului si constructia socialismului.
OPERA:
Mecanicul si alti oameni de azi, schite. Bucuresti, 1951 (in colab. cu Titus Popovici);
Lenta, Bucuresti, 1954 (ed. revazuta, 1956;
trad. sirba. Bucuresti, 1955;
trad. rusa. Moscova, 1958);
in orasul de pe Mures, roman, Bucuresti, 1954 (ed. II,' 1957;
ed. revazuta, 1971;
trad. maghiara. Bucuresti, 1956;
trad. germana, Bucuresti, 1958);
Ciocirlia, Bucuresti, 1955 (trad. maghiara, Budapesta, 1959);
Scrisoarea, Bucuresti, 1955;
A venit un om. Bucuresti, 1956 (ed. II, 1972);
Statuile nu rid niciodata, roman. Bucuresti, 1957 (ed. II, 1959;
ed. III, 1962;
ed. revazuta, 1971;
trad. maghiara, Bucuresti, 1959;
trad. rusa, Moscova, 1962);
Fericitul negustor, roman. Bucuresti, 1957;
Hotel Tristete, Bucuresti, 1957 (trad. rusa. Moscova, 1959);
Cerul incepe la etajul 3, Bucuresti, 1958 (trad. germana. Bucuresti, 1964);
Nuvele, Bucuresti, 1959;
Lenta, nuvele si povestiri, Bucuresti, 1961;
Terra di Siena,'Bucuresti, 1962 (trad. maghiara. Bucuresti, 1962;
trad. rusa. Moscova, 1963);
Prietenul meu Adam, Bucuresti, 1962;
Hotel Tristete si alte povestiri. Bucuresti, 1965;
Reintoarcerea, roman. Bucuresti, 1967;
Profesorul de muzica. Nuvele de ieri si de azi. Bucuresti, 1968;
incotro?, roman. Bucuresti, 1970;
Testamentul si alte povestiri. Bucuresti, 1972;
Strada semaforului, Cluj-Napoca, 1972;
Pistruiatul, roman, Bucuresti, 1976 (ed. II, 1981;
trad. maghiara. Bucuresti, 1979);
Daca toti copacii ar fi la fel, roman. Bucuresti, 1977;
Roscovanul, roman. Bucuresti, 1979;
Profesorul de muzica, nuvele, Bucuresti 1979;
Hotul, roman. Bucuresti, 1980;
Povestiri de razboi. Bucuresti, 1980;
Oameni, fapte, amintiri. Bucuresti, 1981;
Filiera Prahova, roman, Bucuresti. 1982;
Patru zile fierbinti, roman. Bucuresti, 1983;
Dincolo de ziduri, roman, Bucuresti, 1983;
Cocorii zboara fara busola, roman, Bucuresti, 1984;
Oameni, fapte, amintiri, voi. II, Bucuresti, 1985;
Printesa din Sega, roman. Bucuresti, 1985;
Barajul, roman. Bucuresti, 1986;
Sonata in re major. Bucuresti, 1987;
Scrisori din Calea Lactee, roman. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
S. Bratu, Cronici, 1957;
D. Micu, Romanul romanesc contemporan, 1959;
I. Vitner, Prozatori contemporani, 1961;
P. Georgescu. Pareri literare, 1964;
Al. Oprea, in Luceafarul, nr. 23, 1964;
G. Dimisianu. Schite de critica, 1966;
V. Ardeleanu, insemnari despre proza, 1966;
N. Ciobanu, Nuvela si povestirea contemporana, 1967;
V. Ardeleanu, Opinii, 1975;
I. Balu, in Romania literara, nr. 29, 1982;
I. Simut, in Steaua, nr. 1,1983;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 20, 1984;
Al. Dobreseu, in Convorbiri literare, nr. 5, 1985;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Olimpia Radu, Pagini de critica, 1988.
|
