Florentin Popescu biografia
Florentin Popescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POPESCU Florentin, se naste la 3 apr. 1945, Lera-Chiojdu, judetul Buzau.
Poet si prozator.
Fiul lui Octavian Popescu, tehnician veterinar, si al Floricai (n. Chesca), descendenta a unei vechi familii de mosneni. Scoala elementara in satul natal (clasele I-IV) si la Scoala pedagogica din Buzau (clasele V-VII).
Studiile secundare, incepute la liceul din comuna Patirlagele, judetul Buzau, sint terminate la Liceul teoretic „B.P. Hasdeu" din Buzau (1964).
Licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1969).
Reporter si redactor de carte la mai multe revista, ziare si edituri: Viata studenteasca si Amfiteatru (1967-l969), Viata Buzaului (1969-l970), Informatia Buc'u-restiului (1970-l971), Editura pentru Turism, devenita ulterior Editura Sport-Turism (197l-l975), Editura Albatros (din 1985).
Colaboreaza la Viata studenteasca, Amfiteatru, Romania literara, Luceafarul, Arges, Ateneu, Steaua, Vatra, Cronica, Orizont etc.
Debuteaza cu poezie in Luceafarul (1963), sub girul lui M. Dragomir.
Elev fiind, editeaza impreuna cu alti colegi revista scolara Munca si talent, unde publica versuri, reportaje si recenzii. Debut editorial cu volum de poezii Obsesia pasarilor (1970). Alte culegeri lirice: Mereu-peregrinul (1972), Cuvinte de griu (1975), Tarmul uitat si alte poeme (1981), Diligenta cu pasari (1983), Peregrin la Ninive (1988), Flacari si porumbei (1989).
A publicat, de asemenea, volum de reportaje (Tara fintinilor, 1972; Rapsodii la Vatra Mioritei, 1975; Contemporan cu visul, 1978; Reintilnire cu cetatea adolescentei, 1979; Carte de dragoste pentru Bucuresti, 1986), povestiri (Povarna si alte povestiri, 1987), eseul Ctitorii brancovenesti (1976) si studiul monografic Pe urmele lui Vasile Voiculescu (1984). Premiul pentru poezie al revista Viata studenteasca si Amfiteatru (1968); Diploma de onoare a Uniunii Scriitorilor pentru volum Pe urmele lui Vasile Voiculescu (1984); Premiul pentru poezie al Scinteii tineretului (1985).
Debutind cu volumul de poezie Obsesia pasarior (1970), Florentin Popescu va cultiva cu staruinta un gen de reportaj cultural in care-si valorifica nu numai sensibilitatea poetica, ci si curiozitatea pentru cercetarea istoriei, a arhivelor sau traditiilor populare. Tara fintinilor (1972), Rapsodii la vatra Mioritei (1975), Reintilnire cu cetatea adolescentei (1979), Carte de dragoste pentru Bucuresti (1980) dezvaluie un spirit cultivat, ce evita, in general, locurile comune ale publicisticii epocii. Reportajele imbina observatia directa cu informatia livresca sau culeasa din arhive ori izvoare orale. Volumul de eseuri Ctitorii brancovenesti (1976) contine o cercetare a epocii marelui domn muntean, evitind, dupa cum marturiseste autorul insusi, sa scrie „un tratat de istorie pura sau de istorie literara, album sau roman", adunind intre „copertele sale si cite ceva dintre acestea".
In fond, eseistul mediteaza asupra unei epoci culturale, emitind consideratii pertinente asupra constructiilor brancovenesti, patrunde prin intermediul documentelor de epoca in culisele vietii de la palat, in cele diplomatice sau in paginile unor hrisoave marcate de patina timpului. Pentru a da o imagine cit mai cuprinzatoare asupra epocii si a cadrului general in care s-au ivit creatiile arhitectonice apartinind stilului brancovenesc, autorul dedica scurte eseuri lui Antim Ivireanul, scrie despre fratii Radu si Serban Greceanu, despre stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu Popescu sau Pirvu Mutu. Reconstituirea unei epoci si a unui destin tragic e facuta cu un gust al detaliului fastidios. Eseistul trece in revista carturarii de seama ai timpului, cronicarii, zidarii, zugravii, sculptorii in lemn, argintarii, mesterii in broderii, incercind sa creioneze din detalii disparate unicitatea stilului bran-covenesc, considerat drept „unul din cele mai originale si mai temeinice, cu largi ecouri in uinp, stiluri ale arhitecturii romanesti".
Sub aparentele unui ghid sentimental, Pe urmele lui Vasile Voiculescu (1984) e o veritabila monografie dedicata poetului de la Gindirea. Sub pretextul unei calatorii documentare, Florentin Popescu patrunde in „camera austera si plina de carti a poetului", cerceteaza documente inedite, recurge la amintirile membrilor familiei scriitorului evocat, la memoria contemporanilor, descriind cu veritabil, nuantat simt critic opera si viata unui spirit complex, surprins „cu intregul tumult al existentei sale sufletesti, spirituale si sociale". Demersul cercetatorului porneste de la cercetarea mediului, cadrului, atmosferei si imprejurarilor geografice etc. catre cercetarea vietii si activitatii marelui scriitor. Sint descrise, pe rind, vatra, obirsia, copilaria si adolescenta, tineretea, perioada de glorie a scriitorului, cu misionarismul sau cultural, relevindu-se aspecte inedite ale activitatii de redactor la radio, dar si din perioada senectutii dominata de varii privatiuni.
Ca poet, Florentin Popescu evolueaza de la poezia chtonica, naturista a primelor volume, la un lirism reflexiv, cu numeroase insertii livresti, orientate cu predilectie spre epocile stravechi ale omenirii. Postura predilecta a poetului este cea a peregrinului in timp si spatiu. „Obsesia pasarilor", titlul volumului de debut, se intilneste cu cea a ratacirii prin spatii geografice indepartate, dar si prin altele ce-i sint familiare. Florentin Popescu intemeiaza o mitologie a spatiului natal, transcris cu o caligrafie delicata a peisajului dominat de o energie a teluricului, rafinat prin cultura. Postura sa de drumet atent la semnalele misterioase ale realului revine cu insistenta, ceea ce-l apropie de lirica fastuoasa a lui Saint-John Perse:
„uneori ma opresc si aud
cum din urma sunet de clopot
fosnet de plante-n delir invadeaza cetatea
cranii, lupi si pasari de umbra
trimite muntele sa-mi umple vazduhul
cum drumuri-nainte vin sa-mi devore
gindul, frunzele mele si inima
si sobolani si cirtiti rod
noapte de noapte cuvintele
scoarta si crengile
pe care eu le trimit inainte-mi pe drumuri" (uneori ma opresc si aud). |
Imbinind eruditia cu fantezia, poetul atinge un deosebit rafinament in volumul Peregrin la Ninive (1988), in care mitologia antica devine sursa de simboluri poetice. Sedus de culoarea de epoca, de frumusetea basoreliefurilor babilonice, de parfumul textelor din vechime, Florentin Popescu compune stampe lirice pline de sugestivitate, cu un imaginar adeseori expresiv, dar si de o anume artificiozitate. Iata, de pilda, un poem in care identificarea cu scribul antic e edificatoare pentru postura de martor al unui timp istoric revolut:
„Vinator linga leu adormit
Felina cea singura doarme la poarta cetatii
e straina de locul acesta, ale mele
nu-s decit ochiul ei deschis inauntru
si gheara dormind ca un vierme-n propria lui crisalida
gata sa se schimbe-n pumnal
fara de lege taind carnea altora,
schimbindu-le singele-n pietre rotunde
si trupul nisipului dindu-l;
daca o treziti, daca o strigati
din visul ei, faceti o mare greseala
fiindca s-ar putea sa va creada
puiul de antilopa fugarit acolo.
Ale voastre nu-s decit privirile
si gindul cu care-o sugrumati
si vorbele prin care-ati vrea s-o goniti
cind spaima va tintuie-alaturi.
Felina ce singura doarme la poarta cetatii
e straina de locul acesta, a mea
nu-i decit clipa cit ea va sta adormita" (Relief la Ninive, VIII). |
Imagistica solemna si divaganta e parasita in favoarea unei poezii in care scriitorul vizeaza atingerea simplitatii rostirii, a unei gravitati ceremonioase.
Poetul s-a remarcat si ca autor al unor povestiri fermecatoare (Povarna si alte povestiri, 1987), dar si al unui roman ce se adreseaza virstei tinere (Puii de urs nu merg cu automobilul, 1989), destul de comun ca inventie romanesca.
OPERA:
Obsesia pasarilor, versuri. Bucuresti, 1970;
Mereu-peregrinul, poeme, Bucuresti, 1972;
Tarafintinilor, reportaje. Bucuresti, 1972;
Cuvinte de griu, poeme. Bucuresti, 1975;
Rapsodii la Vatra Mioritei, reportaje, Bucuresti, 1975;
Ctitorii brancovenesti, eseu, Bucuresii, 1976;
Contemporan cu visul. Oameni, locuri si traditii din Tinutul Buzaului, reportaje, Bucuresti, 1978;
Reintilnire cu cetatea adolescentei, reportaje, Bucuresti, 1979;
Tarmul uitat si alte poeme. Bucuresti, 1981;
Diligenta cu pasari, poeme. Bucuresti, 1983;
Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Bucuresti, 1984;
Carte de dragoste pentru Bucuresti, reportaje, Bucuresti, 1986;
Povarna si alte povestiri. Bucuresti, 1987;
Peregrin la Ninive, Cluj-Napoca, 1988;
Flacari si porumbei, poeme, Bucuresti, 1989;
Puii de urs nu merg cu automobilul, roman. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
N. Baltag, in Sctnteia tineretului, 3 mart. 1970;
FI. Manolescu, in Romania literara, nr. 15, 1970;
R. Cameci, in Ateneu, rff. 6, 1970;
I. Adam, in Sctnteia, 30 iul. 1970;
A. Goci, in Romania literara, nr. 42, 1972;
Al. Lungu, in Ateneu, nr. 12, 1972;
D. Culcer, in Vatra, nr. 1, 1973;
Magda Ursache, in Cronica, nr. 2, 1973;
M. Constantinescu, in Romania literara, nr. 25, 1976;
Z. Sangeorzan, in Convorbiri literare, nr. 6, 1979;
Al. Opropescu, Scriitori buzoieni, 1980;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 10, 1984;
R. Carneci, in Contemporanul, nr. 27, 1984;
I. Apetroaie, in Cronica, nr. 15, 1984;
Ana Maria Tupan, in Livres roumains, nr. 1, 1984;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 26, 1984;
R. Munteanu, in Flacara, nr. 31, 1988;
FI. Costinescu, in Contemporanul, nr. 18, 1989;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 43, 1989.
|
