Florea Miu biografia
Florea Miu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MIU Florea, se naste la 27 nov. 1951, Vedea, judetul Teleorman,
Poet. Fiul natural al Elenei Miu. Familie de tarani. A fost crescut de bunicii din partea mamei (Grigore si Nicula Miu).
Scoala generala in satul natal. Liceul la Rosiorii de Vede (1966-l970).
Licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (197l-l975), specialitatea romana-latina. Lucreaza ca prof. (1975-l980), apoi ca redactor in presa militara.
Din 1982, este redactor la Editura Scrisul romanesc din Craiova.
Debut publicistic in Teleormanul literar (1969). Debut editorial cu volum Jocuri in piatra, .
Colaboreaza cu versuri la Romania literara, Luceafarul, Ramuri s.a. Alte volum de versuri: Rostire in gind, 1974; Numele oglinzii, 1978; Lanul de griu. 1987; Memorii, . Sporadic, publica si art. de critica literara, reunite partial in volum Semne (1983).
Aparent, Florea Miu este un „traditionalist"; dar blindetea muzicala a versurilor inchide un foarte modem creator de metafore. Atit de frapante uneori, incit i s-au reprosat unele prezente lexicale de neinteles (exemplu „zabun"), cu toate ca era vorba de simpla repunere in circulatie a unor vechi cuvinte romanesti, a caror necunoastere de catre lector ii poate produce acestuia impresia incifrarii deliberate.
Poetul este un ermetic insolit, desi foloseste, paradoxal, un limbaj poetic frapant prin simplitate, dezvoltand in acest sens una din liniile majore ale liricii noastre interbelice. Intuind savoarea desuetudinii unor elemente lexicale, poetul le da carate noi. El este predispus spre elegie, desi cite un vers euforic (.Amestecat cu umbra, din umbra ies si cint") ar putea da impresia ca generalizarea noastra este pripita. Tonul este al unui elegiac innascut si poate tocmai de aceea ii reusesc poeziile erotice de o suava gingasie. Nesansa poetului este ca, folosind (cu naturalete), un limbaj discreditat de epigonii lui Cosbuc si Vlahuta. risca a parea lipsit de profunzime. il dezavantajeaza, in plus, o vina proprie, reala: tentatia suparatoare de rostire gnomica, sententioasa. Poetul ar vrea sa compuna o Glossa, dar lira ii este acordata pentru Trecut-au anii si Melancolie.
Vizind o „profunzime" exterioara, atenteaza la cea existenta deja, frumos rost(u)ita in metaforele sale. Vizionarismul are de pierdut in acest caz. Florea Miu ramine un elegiac incurabil, cu vocatia versurilor ample, de larga respiratie, si autor al unor imagini demne de retinut: „roata prinde forma abia muscind din car", „piatra curge-n sine si da-ntelesuri mute" (Miscare). Volumul Semne (1983) reuneste publicistica autorului; mai interesante decit recenziile la volumele de poezie sint tabletele lirice grupate in prima sectiune a cartii.
OPERA:
Jocuri In piatra, versuri. Bucuresti, 1972;
Rostire tn gind, versuri. Bucuresti, 1974;
Numele oglinzii, versuri. Bucuresti, 1978;
Semne, Craiova, 1983;
Lanul de griu, versuri. Bucuresti, 1987;
Memorie, versuri. Bucuresti, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
A. Goci, in Romania literara, nr. 33, 1972;
A. Silvestri, in Romania literara, nr. 13, 1975;
C. Sorescu, in Amfiteatru, nr. 5,1975;
M. Scarlat, in Amfiteatru, nr. 6, 1975;
D. Ciachir, in Saptamina, nr. 404, 1978;
G. Popescu, in Ramuri, nr. 12, 1981;
A. Silvestri, in Luceafarul, nr. 18, 1984;
E Bailesteanu, in Ramuri, nr. 7, 1986;
V.E Mihaescu, in Luceafarul, nr. 48, 1987;
CM. Popa, in Ramuri, nr. 11,1987;
idem, in Luceafarul, nr. 32, 1987;
O. Ghidirmic, in Luceafarul, nr. 8, 1988.
|
