Eugen Todoran biografia
Eugen Todoran opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TODORAN Eugen, se naste la 21 nov. 1918, Comesti, judetul Mures - moare in 9 aug. .
Istoric literar.
Fiul lui Nicolae Todoran si al Victoriei (n. Simpalean).
Studii liceale terminate la Tirgu Mures (1938); licentiat al Facultatii de Litere a Univ. din Cluj-Sibiu (1942); doctor in filologie. Profesor secundar la Cluj (1945-l956); cariera univ. inceputa la Cluj si continuata la Timisoara. A debutat in Pagini literare (Turda, 1939), a facut parte din Cercul literar de la Sibiu, figurind printre semnatarii Manifestului publicat in Revista Cercului literar si a colaborat la Tribuna, Orizont etc. in volum si studiile publicate (adesea, ed. revazute ale unor cursuri univ. asa cum sint monografiile Eminescu, 1972 si Maiorescu, 1977), in studii introductive (precum cel laed. din 1978 a Operelor lui Eugen Todoran Maiorescu ), in ed. ingrijite si prefatate (L. Blaga, Teatru, 1971), e preocupat de literatura romana si perioada marilor clasici si de opera unor mari scriitori ardeleni: Blaga (Lucian Blaga. Mitul poetic, I-II, 198l-l983 Lucian + Blaga. Mitul dramatic, 1985) si Rebreanu .
Cu o foarte serioasa pregatire filosofica si cu o buna orientare in directiile poeticii, retoricii si criticii contemporane, Eugen Todoran practica o istorie literara axata in exclusivitate pe opera unor mari scriitori. Operei lui Eminescu i-a inchinat un studiu monografic (la origine, curs universitar), remarcabil prin eruditie, prin minutia exegezei si prin citeva interpretari, dintre care amintim efortul de a apropia gindirea poetului roman de reperele dialecticii hegeliene. Dincolo de meritul acestor interpretari, umbrite pe alocuri de o intelegere oarecum tezista a filosofiei, („pesimismul este concluzia fireasca a oricarei filosofii idealiste", ceea ce face imposibila intelegerea valorilor eroic-„optimiste", dar
transindividuale ale idealismului hegelian), monografia lui Eugen Todoran propune, la nivel teoretic, o lectura moderna a operei eminesciene, pe care ar dori sa o descifreze respectind specificitatea „conceptelor gindirii poetice". „Conceptele gindirii poetice" sint, totusi, practic insuficient definite, desi se apeleaza la ele, cu o impresionanta armatura teoretica moderna, in primul si in ultimul capitol al lucrarii; intre aceste doua capitole insa, gindirea poetica e sistematic echivalata cu gindirea filosofica si specificitatea - postulata - a poeticului se pierde caci, pentru Eugen Todoran, „problema fundamentala pentru explicarea gindirii poetice a lui Eminescu, pentru delimitarea elementelor ei idealiste de cele materialiste este astfel: In ce masura el recunoaste existenta lucrurilor in afara constiintei". Prima lucrare publicata de Eugen Todoran contine caracteristicile urmatoarelor sale carti: o informatie teoretica la zi se suprapune subiectului discutat (in ciuda aparaturii critice moderne) in maniera traditionala a unui studiu preponderent ideologic.
Caracteristica apare si in unele studii din volumul Sectiuni literare (1973), care oscileaza ca formula intre curs (cu ambitii de cuprindere monografic-exhaustiva nu a temei, ci a scriitorului) si eseu (Realismul tragic in opera luiIoan Slavici, Natura umana in naturalismul lui Liviu Rebreanu, etc). Mai bine articulate sint studiile despre poeti, printre care Eminescu sau geneza gindirii poetice e un eseu net superior monografiei, conceput din perspectiva bachelardiana a studiului „imaginatiei materiale". Maiorescu (1977), tot un curs universitar la origine, e o incercare de abordare a operei mentorului junimist dintr-o perspectiva de stricta actualitate. in masura in care aceasta perspectiva e furnizata de semiotica si, mai ales, de neoretorica, studiul realizeaza o reinterpretare convingatoare si adecvata a operei lui Maiorescu dintr-un unghi care, alaturi de cel al psihanalizei existentiale utilizate de N. Manolescu in Contradictia lui Maiorescu (si completindu-l fericit pe acela) poate oferi cea mai buna perspectiva actuala de abordare a lui Maiorescu .
Aceste premise teoretice sint concurate insa de altele, tot moderne dar mai putin motivate (raportarea la Estetica lui Hartmann ca etalon al modernitatii lui Maiorescu pare pur conjuncturala), sau sint abandonate in favoarea unor dispute, intru totul traditionale, pe teme de izvoare (Hegel sau Herbart?). Si aici, oscilatia intre curs si eseu e vizibila; autorul explica nu doar toate amanuntele operei lui Maiorescu (apelind la repere diferite, care dau interpretarii un aspect policefal), ci si, intr-o maniera specific didactica, toti termenii atinsi in discutie („Dar, inainte de a vedea caracterele criticii lui Maiorescu, care sint in general problemele criticii literare?"). Fiecare faza a demonstratiei prolifereaza astfel, in virtutea explicitarii didactice si a multiplicarii termenilor de referinta, in asa fel incit ansamblul intirzie sa se inchege tocmai datorita caracterului stufos al demonstratiei si, pe alocuri, datorita caracterului labirintic al frazei. Ezitarea intre curs si eseu, precum si indecizia stilistica intunecind sansele de receptare a unor demonstratii cu momente de reala stralucire, par depasite in cea mai buna lucrare a lui Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul poetic, MI, (198l-l983), care isi propune abordarea operei lui Blaga (poezie-teatru-filosofie) prin recuperarea critica a „centrului" ei mitic. Teoria limbajului poetic, aproximata in Eminescu (1972) e discutata in capitolul introductiv al lucrarii in termeni care dau masura operei de maturitate a criticului.
OPERA:
Eminescu, Bucuresti, 1972;
Sectiuni literare, Timisoara, 1973;
Maiorescu, Bucuresti, 1977;
M. Eminescu. Epopeea romana. Iasi, 1981;
Lucian Blaga. Mitul poetic, I-II, Timisoara, 198l-l983;
Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timisoara, 1985. |
REFERINTE CRITICE:
M. Besteliu, in Ramuri, nr. 10, 1981;
I. Cheie-Pantea, in Orizont, nr. 16, 1982;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 11, 1982;
I. Holban, in Cronica, nr. 7, 1982;
S. Foarta, in Orizont, nr. 3, 1983;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 2, 1983;
Zoe Dumitrescu-Busulenga, in Orizont, nr. 10, 1984;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 6, 1984;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 10, 1984;
M. Mihaies, ibidem, nr. 3, 1986;
L. Petrescu, in Steaua, nr. 8,1986;
Al. Tanase, in Romania literara, nr. 27;
29,1987;
S. Mioc, in Orizont, nr. 8,1988;
Ioana Em. Petrescu, in Steaua, nr. 6, 1989.
|
