Eugen Goga biografia
Eugen Goga opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GOGA Eugen. se naste la 11 dec. 1888, comuna Rasinari, judetul Sibiu - moare in 5 iun. 1935, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Iosif Goga, preot, si al Aureliei (n. Bratu). Frate cu Octavian Goga. Primele clase la Rasinari; liceul la Sibiu, Blaj si Brasov; studii superioare la Univ. din Budapesta (1909) si la Facultatea de Istorie a Univ. din Bucuresti (1910). intrerupte.
Dupa o perioada in care e ziarist la Tribuna din Arad (191l-l912), unde, de altminteri, debuteaza, urmeaza economia politica si sociologia la Univ. din Zurich (1913), apoi pleaca la Paris (1914); revine la Arad. in redactia ziarului Romanul.
Participa la primul razboi mondial in armata austro-ungara, este facut prizonier si dus in lagarul din Tomsk, in Siberia. Eliberat o data cu intrarea Romaniei in razboi, se reface la Techirghiol,descriindu-si perioada captivitatii in Doua Siberii (1916).
Pleaca din nou pe front, ca voluntar, e ranit la Arabaz si-si pierde mina dreapta. Colaboreaza la ziarele Epoca si Romania. Director al ziarului Renasterea romanei din Sibiu (1921 -l929). Din 1932 pina la moarte (1935), conduce Tara noastra in seria ei bucuresteana. Activitatea si-a dus-o intre ziaristica, politica si literatura, publieind romanul Cartea facerii (I-II, 1928-l931), inspirat din luptele duse de ardeleni pentru realizarea unitatii nationale.
Ziarist de vocatie, Eugen Goga se arata de timpuriu a fi un bun observator al mediilor sociale prin care trece si un portretist de oarecare talent, cum o dovedeste corespondenta de tinerete purtata cu fratele sau, poetul. E plin de initiative si proiecte diverse, repede abandonate. Scrisorile din Elvetia catre fratele sau sint mici fragmente de proza, atestind o vocatie mereu aminata, dar izbucnita in cele din urma sub forma unei carti de calatorie-jurnal de front, intitulata semnificativ Doua Siberii (1916). Prima „Siberie" ar fi viata artificiala creata in Transilvania de regimul dualist austro-ungar, cu atmosfera sa glaciala de despotism si teroare, cealalta - Siberia adevarata, unde imperiul cbezaro-craiesc si-a trimis soldatii sa moara de gloante, frig si foame pentru o cauza ce nu este a lor. N
otatiile sale, pline de nerv, culoare, miscare sint, in acelasi timp, de o surprinzatoare obiectivitate, urmarind sa ia zi de zi, clipa de clipa, foaia de temperatura a unei armate (corpul de armata roman de pe frontul din Galitia), al carei „suflet" a ramas in continuare acasa. Sint secvente care se intrepatrund si se amesteca caleidosco-pic: scene consemnind jalea mamelor si felelor condueindu-i pe cei dragi la gara, cu despartiri dramatice, presimtiri sumbre, cu moralul slab al combatantilor visind la schimbari sociale si politice contrare superiorilor ,Tu ostilitatea dintre conducatori si mase, cu mizeria transeelor si slaba echipare a trupelor, cu intimplari de „cunoastere" a dusmanului la el acasa, cu incercarea de intelegere a sentimentalismului rusesc deodata cu inregistrarea peisajului si oamenilor din Irkutiaetc. Scene de prizonierat se deruleaza intr-un ritm sincopat, cinematografic, constituind un cimp de observatie propice pentru alcatuirea citorva fise psihologice, material reluat si adincit dintr-o perspectiva noua in romanul in doua parti Cartea facerii (I-II, 1928-l931), din care publica fragmente in ziarul Tara noastra, incepind din .
Proiectul e ambitios, tinzind sa ofere o carte a razboiului si a luptelor pentru realizarea Marii Uniri. Desi are multe scene asemanatoare cu cele din Intunecare al lui Cezar Petrescu. capacitatea de surprindere a mediilor e mult mai redusa, ca si puterea de observatie si retinere a faptelor. Mult material amorf, lungit peste masura in scene nu totdeauna concludente, sacrifica un subiect generos si palpitant, din care se poate retine mai cu seama procesul de limpezire interioara a unui personaj. Andrei Retezeanu, oscilind intre dragostea vinovataa Anei Patricii si cea curata, a Mariei, pina la daruirea pentru tara din final. Roman al unui personaj, cartea lui Eugen Goga poate fi citita ca un interesant document sufletesc si de epoca.
OPERA:
Doua Siberii, Bucuresti, 1916;
Cartea facerii, MI, Bucuresti. 1928-l931 (ed. si pref. de I. D. Balan. 1984).
|
REFERINTE CRITICE:
C. Noica, in Ultima ora, nr. 80, 1929;
C. D. lonescu, in Ramuri, nr. 5, 1929;
Al. Hodos, in Universul literar, nr. 15, 1929: P. Conslantinescu, in Vremea, nr. 8, 1931: Al. A. Pbilippide, in Adevarul literar si artistic, nr. . 1931;
S. Dragomir, in Revite de Transilvanie, nr. 1, 1935: E. Jebeleanu. in Tara noastra, nr. 890, 1935;
Perpessicius, Men[iuni, III: I. Breaza, fn Dacoro-mania, nr. 8, 1936;
R. Brates, in Ghid romanesc, nr. 1, 1936;
G. Calinescu, Istoria ;
N. Anlonescu, Scriitori uitati, 1980;
Gh. Suciu. in Luceafarul, nr. 18, 20, 1984;
I. D. Balan. Pietre pentru templul lor, 1985;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc., II.
|
