Eugen Frunza biografia
Eugen Frunza opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FRUNZA Eugen, se naste la 21 aug. 1917, Marsch-Schonberg (Sumperk, azi in Cehia).
Poet, traducator, prozator si publicist.
Fiul lui Alexandru Frunza, institutor, si al Susanei (n. Rosen-krank).
Dupa refugiul din timpul razboiului, isi petrece copilaria in Barbatesti, Cernauti, unde tatal sau functiona ca institutor. Absolvent al Liceului „Aron Pumnul" din Cernauti (1928-l936); in 1936 se inscrie la Facultatea de Drept allniv. din Cernauti, dar dupa trei ani intrerupe studiile.
A facut trei ani de front in campania din Rusia, ca ofiter. Dupa razboi ajunge, in 1945, pentru scurt timp, secretar al Partidului Comunist Roman, iar in 1946 este numit prefect al judetul Radauti. Din 1947 lucreaza in presa centrala si in sistemul editorial, fiind, pe rind, redactor cu probleme agrare la Scinteia, redactor-sef adjunct la Flacara, Albina si apoi la Contemporanul, redactor-sef la Flacara si director al[Editurii Tineretului (deundedemisio-Raza in 1963). intre 1953 si 1955 a fost secretar al Uniunii Scriitorilor.
A debutat in 1940, in Convorbiri literare, cu traduce din limba germana. In acelasi an se petrece si debutul editorial, atit cu poeme personale (Din inima), cit si in calitate de traducator (Zori de zi de Dusha Chara-Stec).
Colaboreaza la Bucovina din Cernauti, Clopotul din Botosani, Gazeta literara, Romania literara, Flacara, Contemporanul, Viata militara, Luceafarul, Munca, la Radio Bucuresti.
A publicat volum de versuri Zile slavite (1951), ma-n fata (1954), Liberi si stapini (1956), Oameni si casti (1959), Cintece de veghe (1959), Cupa cu garoafe (1960), Fintina soarelui (1963), intoarcerea tineretii furate (1964), Chipul fara noapte (1965), Sarutul pamintuiui (1966), Cintece albe (1967), Iarba de aur (1969), Singele nostru de-apoi (1970), Arbore neimpacat (1973), Numele tau (1974), Acolo pasii mei vor arde (1977), Tirziu (1980), infinitul din preajma (1983) si Calator in prag (1988), precum si numeroase antologii, unele continind si cicluri inedite. De asemenea, poezii pentru copii, povestiri pentru ostasi, note de calatorie, pamflete si art. de atitudine militanta. A tradus din Karl May, Joseph von Eichen-dorlt. Gottfried Keller, Theodor Storm si din literatura germana pentru copii, in frunte cu Fratii Grimm. Eugen Frunza este, in primul deceniu al croatiei sale, un proletcultist dezlantuit, tempe-ratura inflamata demagogic a poemelor sca-zind treptat, pina la melancolia reflexiva si confesiva a ultimelor volume, cu eforturi sustinute de innoire, depuse intre anii '60 si '. Premiul de stat (1952).
Dupa debutul neremarcat cu placheta de versuri Din inima (1940), in care poetul este „predispus catre notatia impresiilor erotice delicate si a tristetilor suave" (Marian Popa"), Eugen Frunza devine, dupa 1949, unul dintre cele mai active si mai combative condeie ale literaturii proletcultiste, inscriindu-se, conform prefatatorului antologiei de Poezii aparuta in colectia „Cele mai frumoase poezii" (1963), Radu Popescu", „in primul detasament de poeti si scriitori care, sub steagul Partidului Comunist, a intrat in focul decisivei lupte cu burghezia". Primul sau deceniu de creatie, cuprinzind voiumeie Sub stea-gut vietii (1950), Zile slavite (1951), Fata-n fata (1954), Va chem! (1955), Liberi si stapini (1956), Tara minunata (1956), Cintece de veghe (1959), Oameni si casti (1959), tine integral de zelul literar al razboiului rece, versifi-cind intreg nomenclatorul de teme al propagandei, cu imprecatii antiimperialiste si exaltari partinice. Poetul e lozincard
(„Da totul pentru slava tarii!
Si pentru pacea lumii, totul!")
si imprecativ
(„Burghezi, calai cu labe-n-singerate"),
adept al artei bataioase si dispretuitor ai celei contemplative
„Mai bine o barda in lupta
Decit «nemurirea»-n sertar!".
In versuri cind maiakovskiene, cind folclorizante, el nu se lasa furat de „al nostalgiei rinced glas", fidel unei poetici soldatesti invapaiate si drastic cu realitatile burgheze, unde „e totul surd si ciung". Urmatorul deceniu sta inca sub semnul lirei proletcultiste, dar si al unui efort de innoire, greu realizata. Volumele Cupa cu garoafe (1960), Si ziua ard stelele (1961), Fintina soarelui (1963), intoarcerea tineretii furate (1964), Chipul fara noapte (1965), Sarutul pamintului (1966), Cintece albe (1967), Iarba de aur (1969) se deschid atit spre idila tovaraseasca, cit si spre lirica de reflectie sau spre confesiune, cu o usoara domesticire a impulsurilor propagandistice. Este o etapa deopotriva de emancipare si deruta, in care Eugen Frunza incearca, in mai multe antologii partiale sau tematice, sa recupereze macar anumite aspecte ale parcursului sau. Deceniul al optulea sta pe jumatate sub semnul aceluiasi efort de recuperare, unind retrospectiva cu ineditele in mai multe volume. Singele nostru de-apoi (1970), Partea mea de lume (1970), Iubire am scris (1972), Arbore neimpacat (1973), Numele tau (1974), Cred in lumina voastra (1976), Acolo pasii mei vor arde (1977) mentin un ritm de creatie aparent intens, darele sint pe jumatate reantologari. Efortul de a prinde din urma evolutia poeziei se concretizeaza in citeva cicluri problematizante, cu o dezbatere cam abstracta si fara modulatii lirice, Eugen Frunza unind acum nostalgia vechilor ardente revolutionare cu melancolia virstei
„De azi inainte voi spune «ramii»
Tuturor clipelor, fara alegere".
Ultimul deceniu rarefiaza de tot aparitiile editoriale si intoarce poezia lui Eugen Frunza spre meditatia melancolica. Sonetele din Tirziu (1980) torc un fir nostalgic
„Se pare ca de-un timp merg inapoia
fapturii mele, ca o umbra-amara",
de regasit si in „glossele" din Infinitul din preajma (1983) si devenit un sentiment agonic in Calator in prag (1988):
„Altfel, se crapa-n mine un mormint
si-adorm traind in propriul meu sicriu".
Abilitatea tehnica a poetului se exercita acum asupra melancoliei, fie in poeme confesive, fiein poeme reflexive. Autor de pamflete antiimperia-liste (Atentie - sens unic!, 1961), de povestiri ostasesti (La un pichet cu salcimi, 1974), de articole si reportaje educative cu subiecte de actualitate (Dintr-unpostde observatie, 1975), de poeme pentru copii (Un om si un frate, 1961; Ce e tata, 1964; Cite doua cuvinte de tinut minte, 1970; Soim soimulet, 1980; Vin soimii, vin, 1985), Eugen Frunza a publicat si doua volume de aforisme si meditatii: Vitrina cu gablonzuri (1978) si Vorbe fara multa vorba (1980).
OPERA:
Din inima. Versuri, Bucuresti, 1940;
Doua vorbe si un singur tilc. Versuri, Bucuresti, 1949;
Sub steagul vietii. Versuri, Bucuresti, 1950;
Zile slavite. Versuri, Bucuresti, 1951;
Basm sa fie ?, Bucuresti, 1951;
600 de milioane de oameni liberi. Citeva insemnari din R.P. Chineza, Bucuresti, 1954;
Fata-n fata. Versuri. Bucuresti, 1954;
Va chem!, Versuri, Bucuresti, 1955;
Versuri alese, Bucuresti, 1955;
Oamenii inving. insemnari din carnetul unui scriitor, Bucuresti, 1955;
Liberi si stapini. Versuri, Bucuresti, 1956;
Tara minunata. Versuri, Bucuresti, 1956;
Oameni si casti. Versuri, Bucuresti, 1959;
Cintece de veghe. Versuri, Bucuresti, 1959;
Cupa cu garoafe. Versuri, Bucuresti, 1960;
Atentie - sens unic!, pamflete. Bucuresti, 1961;
Un om si un frate, poezii pentru copii. Bucuresti, 1961;
Si ziua ard stelele. Versuri, Bucuresti, 1961;
Menschen und Helme. Deutsch von A. M. Sperber. Bucuresti, 1961: Fintina soarelui. Versuri, Bucuresti, 1963;
Poezii, cu vint inainte de R. Popes-cu, Bucuresti, 1963;
intoarcerea tineretii furate. Versuri, Bucuresti, 1964;
Ce e tata. poezii pentru copii, Bucuresti, 1964;
Chipul fara noapte. Poezii, Bucuresti, 1965: Sarutul pamintului. Versuri, Bucuresti, 1966;
Cintece albe. Versuri, Bucuresti, 1967;
Versuri, Bucuresti, 1968;
Iarba de aur. Versuri, Bucuresti, 1969;
Singele nostru de-apoi. Versuri, Bucuresti, 1970;
Partea mea de lume. Versuri, Bucuresti, 1970;
Cite doua cuvinte de (inul minte. poezii pentru copii, Bucuresti, 1970;
Iubire am scris. Versuri, Bucuresti, 1972;
Arbore neimpacat. Versuri, Bucuresti, 1973;
La un pichet cu salcimi, povestiri. Bucuresti, 1974;
Numele tau. Poeme, Bucuresti, 1974;
Dintr-unpostde observatie, art. si reportaje. Bucuresti, 1975;
Cred in lumina voastra. Versuri, Bucuresti, 1976;
Acolo pasii mei vor arde. Versuri, Bucuresti, 1977;
Vitrina cu gablonzuri, aforisme, Bucuresti, 1978;
Tirziu. Sonete, Bucuresti, 1980;
Soim soimulet, poezii pentru copii. Bucuresti, 1980;
Vorbe fara multa vorba, aforisme. Bucuresti, 1980;
Infinitul'dinpreajma. Glosse, Bucuresti, 1983;
Vinsoimii, vin, poezii pentnicopii. Bucuresti, 1985;
Calator in prag. Versuri, Bucuresti, . Traduceri: Dusha Chara-Stec, Zori de zi, Bucuresti, 1940;
K. May, Winnetou, roman. Bucuresti, 1967;
L. Bechstein, Caciula piticului, Bucuresti, 1969;
K. May, Testamentul incasului, Bucuresti. 1971;
H. Beseler, Rtpa huhurezului, roman. Bucuresti, 1970;
Rubezahl. Duhul muntilor. Bucuresti, 1970;
J. von Eichendorff, Poezii, cuvint inainle de ~, Bucuresti, 1972;
Motanul "incaltat, Bucuresti-Praga, 1973;
Fr. Wolf, Basme pentru copii mari si mici, pret", de ~, Bucuresti, 1973;
Zina Ondti. Basme clasice germane, cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1973;
G. Keller, Poezii, cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1975;
B. Pludra, Liitt Matten si scoica alba. Poveste, Bucuresti. 1977;
Th. Storm, Poezii, cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1979;
B. Pludra -Renate Totzke-Israel, Acolo doarme soricelul vi-sator. Bucuresti-Berlin, 1984. |
REFERINTE CRITICE:
R. Popescu, in Contemporanul, nr. 10, 1960;
D. Botez, in Luceafarul, nr. II, 1961;
Al. Sandulescu, in Gazeta literara, nr. 5, 1961;
Gh. Achitei, ihidem, nr. 29, 1961;
G. Dimi-sianu. ibidem, nr. 40, 1961;
idem, ihidem, nr. 19, 1963;
P. Mareea, in Scinteia, nr. 6067, 1963;
C. Balta/ar. in Viata Romaneasca, nr. 8, 1964;
A. Martin. in Viata militara, nr. 2, 1971;
H. Tugui, in Cronica, nr. 36, 1971;
idem, in Convorbiri literare, nr. 5, 1971;
I. Constantin, Despre poeti, 1971;
G. Muntean, in Contemporanul, nr. 2,1973;
P. Poanta, Modalitati ;
M. Minculescu, in Romania literara, nr. 4, 1974;
Al. Piru. Poezia, I;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 18, 1981: idem, ibidem, nr. 35, 1983;
idem, in Contemporanul, nr. 36, 1987. |
