Eugen Filotti biografia
Eugen Filotti opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FILOTTI Eugen, se naste la 15 iul. 1896, Bucuresti - moare in 1 iun. 1975, Bucuresti.
Publicist si traducator.
Fiul lui Nicolae Filotti. farmacist, si al Aureliei (n.Felix). Liceul „Gheorghe Lazar" si licenta in drept la Univ. din Bucuresti (1923).
Colaboreaza la Fapta, Facla, Chemarea, Dimineata, Viata Romaneasca, Adevarul literar si artistic, Hiena. Conduce seria a doua a saptaminalului bucurestean Cuvintul liber (1924-l926), ce va declansa polemica intre „europeism" si „traditionalism".
Atasat de presa la Praga (1927-l928); director al Biroului de presa din Ministerul Afacerilor Externe (1928-l935), functie in care a sustinut numirea ca atasati culturali in diverse tari a lui L, Blaga, Aron Cotrus si Oscar Walter Cisek. Participa la toate sedintele Societatii Natiunilor (1928-l935), ministru plenipotentiar la Ankara (1935-l936), Atena (1937-l939), Sofia (1939-l941) si Budapesta (194l-l944); secretar general in Ministerul A-facerilor Externe. in 1946 este membru in delegatia romana la Conferinta de Pace de la Paris, alaturi de Lucretiu Patrascanu si Mihai Ralea. Dupa ani de restriste, este numit, cu sprijinul acestuia din urma, director la Editura in limbi straine, devenita ulterior Meridiane. Redactor la sectia germana a Editurii Tineretului. Gazetar de tinuta, publicist, om de cultura, editor, Eugen Filotti a tradus din Goethe, Heinrich Mann, Thackeray, A. J. Cronin, Wilhelm von Bode, Kenneth Clark, Fritz Martini, Charles Sterling, Mihail Alpatov s.a.
Dupa ce s-a impus „ca o semnatura respectata in Fapta" (Z. Ornea), afirmindu-se ca un talentat gazetar de o remarcabila cultura in paginile revistelor Facla si Chemarea ale lui N. D. Cocea, la Dimineata, Adevarul literar si artistic (cronica teatrala) si in Viata Romaneasca, Eugen Filotti devine, la inceputul anului . directorul celei de-a doua serii a saptaminalului bucures-tean Cuvintul liber, serie ce apartine grupului de la Adevarul si Dimineata. Libera de tutela vreunui partid, redactia anunta in cuvintul-pro-gram: „Nu ne anima nici dorinta de a constitui o noua zestre pentru vreun partid si nici iluzia c-am puteacladi noi insine unul.
Cuvintul liber nu va fi mai mult decit un indrumator impartial pe caile culturii si ale progresului national." In intentia conducatorilor ei, revista era un sap-taminal de comentariu doctrinal, nelipsit de rubricile culturale si literare. Va milita pentru „europeism". atitudine afirmata din primul numar, in articolul Gindul nostru, semnat de Eugen Filotti: „Rostul de cultura pe care intelegem sa-l pro-povaduim noi este european". Articolul a declansat o mare polemica, fiind atacat de Gindi-rea. Hiena, Romania.
Raspunsurile date de Eugen Filotti in aceasta polemica vor sustine perfecta com-patibilitatedintreeuropeismsi romanism, fiind .salutate de Viata Romaneasca („Frumoasele articole ale d-lui E. Filotti"). Eugen Filotti a luptat pentru armonie si pace in redactie, unde au venit sa colaboreze si cei de la Viata Romaneasca, si partizanii lui E. Lovinescu, reusind sa stinga citeva „incendii" inainte ca revista sa-si inceteze aparitia, in 1926, dupa ce a constituit „o importanta zona de operatiuni" in marea disputa a acelor ani dintre traditionalism si europeism (Z. Omea). Respingind imobilismul anistoric traditionalist, Eugen Filotti face prima afirmatie teoretica a europeismului, concept imbratisat de ointreaga pleiada de scriitori romani, intr-o polemica la care au participat toate generatiile literaturii. Eugen Filotti sustine ca „Idealul nostru de cultura e dinamic, dornic de sporire, innoire, fecunditate".
El avertizeaza ca „sub firma ortodoxiei si a traditiei se flutura de unii idealul static, incremenit in forme hieratice" si mai departe: „Ramina altii extatici in fata poeziei mirosului rustic de obiecte fermentate, tin-guiasca-se linga cobza lui Lae. incredintati ca sapunul, confortul si urbanismul, telegraful si legea civila nu ameninta intru nimic curatia rasei noastre, inscriem un al doilea cuvint pe steagul nostru: europeism." Programul acesta va fi imbratisat de E. Lovinescu si de revista Viata Romaneasca. Revenind asupra pozitiei afirmate in articolul-program, Gindul nostru, ca raspuns la interventia lui Rebreanu din Romania sau la polemica lui Pamfil Seicaru din Hiena, ce-l acuza de pasoptism si neobon-jurism, Eugen Filotti isi precizeaza pozitia cu noi argumente si idei de principiu. in articolul Euro-peism sau romanism va sustine ideea ca „nu exista nici un antagonism, nici o incompatibilitate intre europeism si romanism". Replicind lui P. Seicaru, va respinge romanismul identificat cu „mizoneismul static, de importatiune rasariteana" si izolationismul anistoric: „De ce ar fi nevoie tocmai la noi de o izolare fara sens si folos? Si de ce am risca noi mai mult devenind europeni alaturi de francezi, germani, cehi sau maghiari, care n-au incetat, prin aceasta, sa fie ceea ce erau." Dupa aceasta sustinuta activitate de publicist, bazata pe atitudine, vocatie si cultura, intrerupta de diplomatie, iar dupa al doilea razboi mondial de avatarurile anilor '50, Eugen Filotti va desfasura o bogata activitate de traducator, concretizata in numeroase volume de referinta.
OPERA:
Traduceri: H. Mann, Profesorul Unral. Sfirsitul unui tiran. Bucuresti, 1956 (ed. II, 1961);
W. M. Thackeray, Henry Esmond. Bucuresti, 1958 (ed. II, 1965);
R. Petzoldt, Georg Friedrich Handel. Bucuresti, 1963;
idem, RichardStrauss, Bucuresti. 1963;
C.GiintersiD. Bollenbach,Desenul. Pescun despre tehnici. Bucuresti, 1964;
A. J. Cronin, Drumul lui Shannon, Bucuresti, 1964;
idem, Castelul palarierului. Bucuresti, 1967;
N. Hawthorne, Litera stacojie, Bucuresti, 1967;
M. Alpatoy, Istoria artei, II, Bucuresti, 1967;
K. Pahlem, in lumea minunata a muzicii. Bucuresti, 1968;
P.-E. Victor. Boresl. Bucurie in noapte (Amintiri din expeditiile franceze in Groenlanda. 1934-l936), Bucuresti, 1968;
P. Frcnchen, Ivik, Bucuresti. 1969;
K. Clark, Arta peisajului. Bucuresti, 1969;
H. Mann, ingerul albastru. Bucuresti, 1970;
Ch. Sterling, Natura moarta. Bucuresti, 1970;
Fr. Martini, Istoria literaturii germane de la inceputuri ptna in prezent, in colab. cu Adriana Hass, Bucuresti, 1972;
G. Lu-kacs. Estetica, I, in colab. cu Aurora M. Nasta. Bucuresti, 1972;
W. von Bode, Maestrii picturii olandeze si flamande, [-II, Bucuresti, 1974;
J. W. Gocthe, Afinitatile elective. Bucuresti, 1975 (ed. II, 1978, intr-un voi. care cuprinde si Suferintele tina-rului Wertlwr traduse de Al. Philippide);
Domi-nique Sourdel si Janinc Sourdel-Thomine, Civilizatia Islamului clasic, I-I1I, Bucuresti, 1975. |
REFERINTE CRITICE:
Z. Ornea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980.
|
