Emilia Milicescu biografia
Emilia Milicescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MILICESCU Emilia St, se naste la 6 apr. 1908, comuna Bechet, judetul Dolj - moare in 1990, Bucuresti.
Istoric literar.
Fiica grefierului Paul Sadoveanu si a Marianei (n. Stoian). Licentiata in litere si filosofie a Univ. din Bucuresti (1929); doctor in filologie (Iasi, 1965); conf. univ. (Brasov, 1965-l969); prof. univ. (Sibiu, 1969-l972).
Debuteaza cu povesti in ziarul Lumea romaneasca (1938).
Publica (si sub. pseudonimul Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanti Mili) nuvele, versuri si art. in Licurici, Romania literara, Viata Romaneasca, Steaua, Tribuna, lasul literar etc. Singurul volum de literatura publicat este Da-mi ofarima de lumina (1942), versuri. Editeaza opera lui Delavrancea (10 voi., 1965-l979), scriitor caruia ii inchina doua monografii (1940; 1975), si publica o monografie Gheorghe Lazar (1982). A ingrijit ed. din Gh. Stoian Ogrineanu si Margarita Miller-Verghy.
Premiul Asoc Scriitorilor din Brasov pe 1969 si 1979.
Trecind peste citeva articole si peste citeva studii din Limba si literatura (despre Balcescu, Zaharia Stancu, metodica predarii literaturii romane etc), activitatea Emiliei St. Emilia Milicescu este, pina in ultimii ani, marturia pasiunii si a devotamentului cu care s-a dedicat unui singur subiect: viata si opera lui Delavrancea. Opera i-a publicat-o intr-o editie exemplara. Viata si activitatea i-a studiat-o in doua monografii.
In 1940 ii inchina o monografie sentimentala; literalizind - in stilul lui Delavrancea („Ursitoarele isi rotira trei zile trupul diafan deasupra casutei nevoiase") - cartea se retine prin reconstituirea simpatetica a vietii si activitatii scriitorului si mai putin prin analiza operei, redusa la o suita de rezumate bogat ornate cu comparatii.
In 1975 revine asupra subiectului, rescriindu-l intr-o monografie de structura traditionala, care se vrea, si ca ton (impotriva structurii „artiste" a autoarei), stiintifica. Opera lui Delavrancea se bucura acum de o mai atenta cercetare, care epuizeaza subiectul, fara interpretari inedite, la nivelul afirmatiilor comune, intr-o dispunere didactica a materialului, cu unele suparatoare impreciziuni (in comentarea curentelor literare, in confuzia intre „caractere" si simbol etc).
Meritul monografiei consta in bogatul material documentar utilizat. Acelasi e si meritul monografiei Gheorghe Lazar (1982), valoroasa prin informatia inedita din arhvie straine (sirbesti, austriece, maghiare).
OPERA:
Delavrancea, om, literat, patriot, avocat, Bucuresti, 1940;
Da-mi o farima de lumina, poeme, Bucuresti, 1942;
Delavrancea. Biobiliografie, Bucuresti, 1958 (ed. II, 1959);
Delavrancea, Cluj-Napoca, 1975;
Gheorghe Lazar, Cluj-Napoca, 1982;
Pe urmele lui Delavrancea, Bucuresti, 1986. |
REFERINTE CRITICE:
R Dugneanu, in Luceafarul, nr. 37, 1975;
Al. Sandulescu, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1975;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 51, 1979;
M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 5, 1980;
I.N. Vlad, in Luceafarul, nr. 42, 1982;
Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viata, 1987.
|
