Emil Hurezeanu biografia
Emil Hurezeanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
HUREZEANU Emil, se naste la 26 aug. 1955, Sibiu.
Poet si eseist.
Fiul lui Ion Hurezeanu, inginer, si al Paraschivei (n. Ocneanu), prof. Nepot al lui I. Negoitescu.
Studii elementare, medii si liceale in orasul natal (1962-l974); Facultatea de Drept a Univ. din Cluj-Napoca (1975-l979).
Redactor (1976-l979) si secretar general de redactie (din 1978) la revista Echinox. Membru fondator al gruparii Ars amatoria (interpreteaza citeva roluri in spectacolele de teatru ale grupului).
Lucreaza ca jurisconsult (1980), librar (1981) si avocat (1982) in judetul Sibiu. Bursier „Herder" la Viena, la recomandarea Anei Blandiana (1982-l983). Stabilit in Germania. Comentator politic la Radio Europa Libera (din 1983); consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio si televiziune europene.
Colaboreaza cupoezie si art. literare la Romania literara. Tribuna, Steaua, Dialog, Familia, Amfiteatru. Debut in revista Transilvania din Sibiu (1975); debut editorial cu volum de poezii Lectia de anatomie (1979), prefatat de St. Aug. Doinas. Prezent in antologia Poezia orasului (1980), ingrijita de Petre Stoica. Premiul revista Tribuna (1978); Premiul revista Amfiteatru (1979); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1979).
Emil Hurezeanu e un poet al vitalitatii. Senzatiile vietii sint intensificate intr-un amestec de forme organice, intr-o luxurianta de asociatii ce constituie totodata subiectivitatea vizionar-senzoriala si obiectivitatea biologica a lirismului sau:
„Respir cu tot trupul -
Arbore intors catre gura de aer curat.
Tulpina singura respira si infloreste
dedesubt radacinile sint deznadajduite.
In trupul meu zac fluturi invinsi
Singele-i prinde mereu intr-o plasa
Un cintec ascuns din mine ii lasa
Sa zboare in mine, albastru prelinsi.
Tacerea din corpul tau
Ca singele imprastiat pe o lama de cutit" (Corp). |
O zabava leganatoare, o contemplatie lina alcatuiesc adesea poza acestui simtamint toropitor al confuziei solare dintre poezie si existenta organica:
„Cum albina stind prea mult in floare
Risipeste culoarea si nectarul deopotriva
Anotimpurile noastre ramin in noi
Ca o livada inflorita" (Fotografie). |
Bucolismul acesta incercat nu are timp sa decada in desuetudine, deoarece poezia ascute metafora pina la imprevizibilul picant, aproape suprarealist (Lectia de anatomie), in perspectiva filo- si ontogenetica, imagistica se depune in stratificari gratios-terifice, cu sugestii evolutioniste si convergente seminale, insa fara nici o pedanterie, intr-un climat frenetic al identificarii cu dinamismul existentei. Un prim mobil al productiei lui Emil Hurezeanu pare a fi virsta autorului (in 1979, momentul aparitiei volumului sau unic. Lectia de anatomie, avea douazeci si patru de ani), care poate fi o etapa de tranzitie sau, la fel de bine, o structura psiho-estetica statornica.
Un alt resort il alcatuieste, neindoios, fondul transilvan. Ardelenii au un mod de a intra in contact cu izvoarele vietii, cu originile, ce reprezinta, eventual, si un mijloc de aparare impotriva vicisitudinilor istorice, vitalism endemic, care poate fi socotit ca semnificind o opozitie reflexa la presiunea oficiala alienanta. La confluenta poeziei ardelene traditionale, continuata pina in zilele noastre de gruparea de la Steaua, si inconformista promotie optzecista, Emil Hurezeanu, ajuns comentator politic la Radio Europa Libera, are un loc distinct.
OPERA:
Lectia de anatomie, pref. de St. Aug. Doinas, Cluj-Napoca, 1979. |
REFERINTE CRITICE:
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 4, 1980.
|
