Emil Gulian biografia
Emil Gulian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GULIAN Emil se naste la 190. Giurgiu - moare in 1942 pe front.
Poet.
Licentiat in drept si filosofie; avocat.
A debutat la Universul literar, in perioada in care era condus de Camil Petrescu.
A colaborat cu poezii, proza si art. de critica la Universul literar. Romania literara. Contimporanul, Vremea, Azi, Cuvintul, Convorbiri literare. Rampa etc. Un singur volum de versuri. Duh de basm (1934). Traduce din E. A. Poe, Paul Claudel, Jules Supervielle, Valery Larbaud, Fr. Mauriac, Emil Gulian Duhamel s.a. Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1934). in poezia lui Emil Gulian, abstractizarea peisajului si refuzul discursivitatii au creat o aparenta de ermetism si chiar posibilitatea descifrarii unor ecouri barbiene. Poemele - mai toate erotice - se constituie in descriptii ale unui peisaj simbolic, in care vagul, raceala si abstractiunea sint forme de manifestare ale unei disimulate melancolii.
Originalitatea tonului liric al lui Emil Gulian provine dintr-o anumita asprime (dizarmonie prozodica, unele stridente neologistice si imagistice), dintr-o orgolioasa inchidere intr-un spatiu esentializat, ale carui elemente revin mereu, transgresind limitele poemelor.
Efectele cele mai interesante sint obtinute prin concentrare si prin scurtcircuitarea zonelor simbolice cu existenta autonoma. Acestea sint usor recog-noscibile, datorita pregnantei metaforice si a frecventei de aparitie: intr-o posibila succesiune de trepte, cea dintii ar fi a eroticului, cu „vis incins". ..aur rosu", „tais cenusiu", ispite, apusuri, cu senzualitatea violenta, dusa uneori pina la sadism. Ar urma cea a violentei convertite in somptuozitate coloristica, gust pentru decor si artificiu: „floarea carnii", „parfumuri tari si reci", mantii, matase, lustruri. Gestul crud corespunde unei descriptii expresioniste
(„Cum nori negri si vineti in singe se-nfasoara
Pumnale rosi din soare se-mplinta-adinc si rid"),
dar reapare si in zona simbolica a frigului si a uscaciunii, ale carei embleme sint termenul-cheie „rece" si imaginea „crengilor uscate, ne-perechi". O treapta superioara de esentializare o realizeaza, in linie mallarmeeana, simbolurile geometrice ale sferei si ale verticalei si obsesia vidului, a puritatii absolute - de „gol oval", de oglinda, cer sferic si ape albe. Din poezia lui Emil Gulian s-au retinut mai ales aceste imagini ale glacialului, cristalinului si imaterialului. Vagul si reveria delimiteaza, in tonalitate elegiaca, o ultima zona lirica, dominanta in ciclul Basme.
Metaforele generate de conjunctia sferelor simbolice, mai ales a celor aflate in mai evident contrast, sint de o particulara complexitate; ele creeaza o poezie in care vagul si precizia, abstractul si materialitatea coexista, completindu-se reciproc. O senzualitate difuza reconciliaza geometria cu materialitatea incerta a somnului. Pretutindeni tema subiacenta e cea a carnalului stapinit de elementul dur, translucid sau depasit in vis. Nu intotdeauna sint insa evitate pericolele descriptivismului sj ale excesivei stilizari. In . Emil Gulian a publicat un volum aproape complet de traduceri din poezia lui E. A. Poe (Poemele lui Edgar Poe), in a carui prefata, pe linga o competenta prezentare biografica si critica, a inclus o analiza lucida a dificultatilor de transpunere. Traducerile sint remarcabile prin fidelitate, prin caracterul in-cantatoriu. obsesiv al versurilor, prin realizarea unor subtile efecte de ecou.
OPERA:
Duh de basm, poeme. Bucuresti, . Traduceri: Poemele lui Edgar Poe, studiu introductiv de -, Bucuresti. 1938.
|
REFERINTE CRITICE:
L. Boz, Cartea cu poeti, 1935;
E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;
VI. Streinii, Pagini de critica literara, 1938;
G. Calinescu, Istoria ;
N. Manolescu, Metamorfozele;
Ov. S. Crohmal-niceanu, Literatura. II;
Al. Piru, Istoria literaturii romane de la inceputuri pina azi, 1981.
|
