Emil Giurgiuca biografia
Emil Giurgiuca opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GIURGIUCA Emil, se naste la 27 dec. 1906, comuna Diviciorii Mari. judetul Cluj - moare in 3 mart. . Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Ioan Giurgiuca, preot si al Pelaghiei (n. Baiesu). Liceul la Gherla (1918-l923); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1925-l929). Prof. la Aiud (1929-l931). Uioara (193l-l933). Brad (1933-l934), Cluj (1934-l936; 1939-l940). Sighisoara (1936-l939), Bucuresti (1949-l965).
A condus impreuna cu Emil Giurgiuca Boldea, apoi cu T. Murasanu. Pavel Dan. M. Beniuc, Gr. Popa, revista Abecedar din Brad (1933-l934); consilier la Editura „Miron Neagu" din Sighisoara; jedactor-sef al revista Colocvii (1965-l970). inca licean, a debutat cu versuri in traditia Cosbuc. Iosif. O. Goga in revista Datina din Turnu Severin (1925).
Colaboreaza la Universul literar. Romania literara din Aiud, Tara noastra, Gindirea, Gind rorrtanesc, Tribunei, Gaze ta literara. Romania literara etc. Debut editorial cu volum Anotimpuri (1938), urmat de Dincolo ele padure (1943), ambele reprezentative pentru poe/.ia transilvana impregnata de nostalgia salului si a naturii elementare. Poemele verii (1964), Cintece de tara (1967) si Semne pe scut (1972) rotunjesc opera unui poet al euforiei solare si al contemplatiei elegiace.
Un volum antologic de Poeme, cuprinzind si citeva inedite, publica in . Emil Giurgiucaeste autorul a doua antolog i i - Poeti tineri ardeleni (1940) si Tran -silvania in poezia romaneasca (1943). Numeroase traduce din literatura maghiara (Moricz Zsigmond, Mikszath Kalman, Gardonyi Geza, Orkenyi Istvan, Darvas Jozsef s.a.).
La aparitia primei carti a lui Emil Giurgiuca. critica a fost indreptatita sa-l situeze pe autor in spatiul liricii traditionaliste, avind in vedere predominarea unor teme specifice, direct legate de universul rustic. Poetul Anotimpurilor (1938) nu era insa strain nici de o anume modernitate, in n lasura in care creatia sa evidentia atentia acordata formei - mereu limpede structurata, dar evitind discursivitatea, tentata de stilizarea decorativa si urmarind realizarea unei armonii muzicale corespondente temperamentului sau echilibrat-solar. Acest „lirism apolinic" (D. Micu) nu avea totusi nimic auster: il alimenta o aspiratie afirmata fara violenta, de contopire cu natura („unde zvicneste-n pietre viata primitiva") vazuta ca un teritoriu edenic-arcadian, dinamizat de seve si lumini, aproape imponderabil in fragezimea alcatuirii sale. In transparenta matinala („E-o dimineata albastra si clara ca un clopot"), gesticulatia umana compunea un ritual sacru. intr-un univers el insusi sarbatoresc:
„Nou printre rugii tineri stropiti de soare-n ropot
Marirea ti-o intimpin cu un ram de mar in floare. [] Cind alb rasare-n slava Ierusalimu-n flori
Si lauda pe ramuri spre cerul cald irumpe". |
„Suflet de vigoare rustica si aspiratii panteiste", dominat de ..instinctul panic al vietii" si de „atitudinea bucolica" (P. Constantinescu), poetul noteaza senzatia frusta, prospetimile telurice (..Aerul e oarzan ca un mar". ..Plesneste pieptu-n coaja de gutui", „fuge vina brazdei dupa pluguri"), descoperind pretutindeni puterile elementare, prezente deopotriva in delicata geometrie florala si in „ciurda tirindu-se greoaie". La confluenta dintre panismul blagian (citeva poeme din ciclul Pan sint ecouri directe din autorul Pasilor profetului), „poezia roadelor" a lui Fundoianu (regasibila. si in ritmica-i particulara. intr-un poem ca Plecari) si cultivarea - rhai moderata totusi - a unui anume „neaosism" al vocabularului, ca in V. Voiculescu. lirica lui Emil Giurgiuca din Anotimpuri realizeaza o nuanta personala a tonului, remarcabila in peisajul poetic al epocii. Cu volumul Dincolo de padure (1943). scris in anii sumbri ai instrainarii Transilvaniei, Emil Giurgiuca reactualizeaza, oarecum, unele motive ale liricii lui O. Goga (in primul rind acela al dezradacinarii), fara a se subordona insa modelului. „Cintarea durerii" (e si titlul unei poezii), definitorie pentru aceasta etapa a creatiei, are accente patetice, noi in scrisul poetului. Altele sint si culorile peisajului din „mihnita tara".
„Dar acolo numai plins s-aude,
Norul mortii-apasa pe ogor"; „Azi toate cite le-am cuprins
in mine dorm ca-n tintirim
Si umblu ca un rug aprins
Prin mincinosul Rusalim". |
Mai conventional, al doilea ciclu al cartii. Cea suri de taina (de inspiratie religioasa), e sub nivelul celui dintii. Din Chemarea copilariei. suita de poezii evocatoare, se retin citeva momente ce amintesc de volumul de debut, alaturi de altele, reconstituind universul fabulos, incalcat de eresuri, al primei virste. Remarcabile elegii cuprinde finalul volumului, sub titlul intunecata chemare. La doua decenii dupa publicarea acestei carti. Poemele verii (1964) atesta o largire a cimpului tematic: instantanee citadine se adauga privelistilor din poemele mai vechi. Aproape fara exceptie, poeziile sint confesiuni ale echilibrului regasit, intr-o lume eliberata de nelinisti. Notatia este aici concurata de reflectie, intr-o poctic nu lipsita, uneori, de declarativism. De conventionalitate sufera si multe poeme din Cintece de (ara (1967).
Volumul urmator. Semne pe scut (1972). atinge din nou nivelul primelor carti ale lui Emil Giurgiuca intr-o serie de texte amintind Anotimpurile de altadata, cu prospetimea lor senzoriala trecuta acum prin filtrul melancoliei unei alte virste. Nota senin-elegiaca este. de altfel, dominanta si in cele citeva poeme inedite incluse in antologia Poeme (1989). ultimul volum publicat de Emil Giurgiuca
OPERA:
Anotimpuri, Bucuresti, 1938: Poe(i tineri ardeleni. Cu optsprezece masti in lut de I. Vlasiu, Bucuresti. 1940;
Dincolo de padure, Bucuresti, 1943;
Transilvania in poezia romaneasca. Bucuresti, 1943;
Poemele verii. Bucuresti, 1964;
Cintece de {ara. Bucuresti, 1967: Semne pe seul. Bucuresti, 1972;
Poeme, cuvint inainte de I. D. Balan, Bucuresti, . Traduceri: Culegere din lirica maghiara. Bucuresti. 1947;
Nagy L, Toate drepturile rezervate. Bucuresti, 1949;
Illes B., Rapsodia Car-pafilor. Bucuresti, 1950-l951: J. Iolan. La periferia orasului. Bucuresti, 1952;
Orkeny L, Sofii, Bucuresti, 1953;
Mikszath K.. Schite, Bucuresti, 1954;
Moriez Zs.. Cel din urma haiduc. Bucuresti, 1955;
idem. Fii hun pina la moarte, Bucuresti. 1956;
Meliusz J.. Cit cuprind cu ochii. in colab., Bucuresti. 1962;
Darvas .1., Istoria unei familii de tarani. Bucuresti, 1963;
Gardonyi G., Stelele din Eger. Bucuresti, 1963;
Bartalis J., Poezii. Bucuresti, 1976.
|
REFERINTE CRITICE:
Ov. S. Crohmalniceanu, in Gazeta literara, nr. 28, 1964;
P. Constantinescu, Scrieri, III, 1969;
I. Chinezu, Pagini de critica, 1969;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 31, 1964;
N. Manolescu, Metamorfozele : V. Felea, in Tribuna, nr. 24, 1973;
A. Goci, in Romania literara, nr. 3, 1973;
Al. Pini, ihidem, nr. . 1974;
V. Tascu, in Transilvania, nr. 2, 1978;
Perpessicius, Opere, X. 1979;
L. Baconski, in Steaua, nr. 12, 1981;
V. Barna, in Romania literara, nr. 51, 1986;
V. Netea, in Luceafarul, nr. 51, 1986: I. D. Balan. Repere critice, 1988.
|
