Emil Girlenu biografia
Emil Girlenu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
- Nucul lui Odobac [Proza]
Caracterizarea personajelor: Toader OdobacRuja |
GIRLENU Emil, se naste la 5 ian. 1878, Iasi - moare in 2 iul. 1914, Craiova.
Prozator.
Fiul lui Emanoil Girleanu, colonel, si al Pulcheriei (n. Antipa).
Incepe liceul la Iasi (1889), dar dupa primele trei clase se retrage si se inscrie la Scoala Fiilor de Militari din acelasi oras, unde e coleg cu Jean Bart. apoi la Scoala de Ofiteri de Infanterie, avindu-l coleg pe Gh. Braescu.
Sublocotenent de infanterie in Regimentul 13 „Stefan cel Mare" (1898). este mutat disciplinar la Birlad.din pricina activitatii publicistice, interzise de regulamentul militar.
Debuteaza cu poezia Iubitei si cu schita Dragul mamei, semnale cu pseudonimul Emilgar, in revista Arhiva (1900). inscris la Facultatea de Litere a Univ. iesene (1900), nu urmeaza cursurile. Colaboreaza la Arhiva. Evenimentul, Samanatond, Fat-Fru-mos. Luceafarul. Albina. Neamul romanesc. Convorbiri literare. Convorbiri critice. Flacara. Seara. Revista idealista etc., semnind si cu pseudonimul Em. Marii. Gladiatoru. Glaucos etc impreuna cu D. Nanu si Emil Girlenu Tutoveanu initiaza la Birlad revista Fat-Frumos (1904-l906). de orientare samanatorista. in 1906 demisioneaza din armata si se stabileste la Bucuresti. Admirator al lui N. Jorga. influentat de ideile social-estctice ale acestuia, detectabile in volum Batrinii.
Schite din viata boierilor moldoveni (1905). cu care debuteaza. Mentorul Sama-natorului comenteaza favorabil prozele lui Emil Girlenu Figura familiara a boemei literare, Emil Girlenuse raliaza gruparii de la Convorbiri critice, trecind sub mentoratul lui M. Dragomirescu. Pune bazele Soc. Scriitorilor Romani (1908), al carei presedinte va fi in 191l-. Director al Teatrului National din Craiova (191 l-l914), si-l asociaza ca secretar literar pe Liviu Rebreanu. in anul mortii sale premature. Emil Girlenu editeaza revista Proza, pe care o scrie in intregime singur. A tradus din Maupassanl, Alphonse Daudet, O. Mirbeau s.a. A ingrijii ed. de popularizare din opera lui V. Alecsandri. Gr. Alexandrescu. I. Creanga, M. Kogalniceanu, C. Negri s.a. Editeaza Halimaua in traducerea lui I. Barac", revazuta si intregita. Prozator minor, cu nostalgia lumii patriarhale din care evoca boieri romantici, inadaptabili si invinsi. in maniera prozei lui . Al. Bratescu-Voinesti. I. A. Bassa-rabescu. M. Sadoveanu", dar cu un plus de melodramatism romantios. Preocuparea pentru conflictul dramatic si sondajul psihologic inedit dezvaluie fibra autentica a naratorului verist din Nucul lui Odobac, Punga, inecatul etc.
Duiosia, lirismul si ironia blinda isi iau revansa in tabletele naturiste cuprinse in Din lumea celor cari nit cuvinta (1910), prevestind „povestile boabei si ale farimei" de T. Arghezi.
In volumul care-l consacra drept un prozator semnificativ pentru un „stil 1900", Emil Girlenu imbina realismul observatiei (cu insistenta asupra decorului, portretelor, fizionomiilor, ticurilor) si efuziunea lirica, romantioasa a evocarii. Batrinii. Schite din viata boierilormoldoveni (1905) se integreaza unei tendinte de explorare a lumii marginale, tipica prozei de la rascrucea celor doua secole: mica burghezie, provinciali, functionarime umila, vagabonzi, declasati etc. Boierimea „care se duce", dupa expresia lui N. Iorga, face parte tot din categoriile margina-lizate ale societatii burgheze consolidate; ea ofera si pentru alti prozatori ai momentului exemplare de „invinsi", „inadaptabili", „oameni de prisos".
Interesul lui Emil Girlenu nu e insa pur psihologic, dezangajat ideologic, cit unul reactiv, sentimental, nostalgic: oameni ai trecutului patriarhal, boierii sai semnifica un ascendent moral fata de lumea violenta, corupta a invingatorilor in planul social-economic. Scapatati, „batrinii" isi pastreaza si in indigenta demnitatea, tabieturile, stilul de viata, chiar o buna doza de umor (O zi ca altele, De vorba intr-o seara de iarna). Reusesc uneori sa ignore cu premeditare realitatea vinzolita din jur. care nu le mai apartine (Boierul Furtuna), refugiindu-se in citeva zone securizante: amintirile, lectura vechilor si inutilelor, acum. sineturi, deretica-lul meticulos al interioarelor, taifasul, siestadupa-amiezelor (Batrinii, Sineturile conului Gheorghiet, Intra duminicii etc). Exista in prozele lui Emil Girlenu, dincolo de naivitatea desenului psihologic, o doza de farmec desuet in reconstituirea ceremonialului vietii cotidiene patriarhale: relatii matrimoniale ritualizate, partide de contina, vizite, serbari in familie.
Auto-matisme sufletesti, mici manii inofensive sint surprinse cu un amestec de ironie si duiosie: locvacitatea, memoria proverbiala a senectutii fac din boierul Toader (Batrinii) un personaj cvasimecanic, capabil sa reproduca pina la detaliu cele mai marunte intimplari de demult; conu Iordache Iovu are mania colectionarii de haine si redingote. ingramadite intr-un dulap din fundul casei, cu saculete de piper si tutun ca sa le apere de molii, scuturate si trecute in revista de doua ori pe an; coana Anica e o posedata a curateniei, fiecare lucrusordin casa e desprafuit cu scuturatoarca din pene de clapon, sters pentru lustru cu o petica curata si suflindu-se asupra lui „ca nici o banuiala de colb sa nu ramiie". Impactul cu lumea din afara e ocolit cu premeditare: „batrinii" nu-si insoara copiii, fiindca „lumea s-a stricat", nu se suie in tren. preferind o drosca hodorogita, cumpara numai de la negustorul Meremet, a carui dugheana e si ea o epava a vremurilor trecute. Realitatea brutala intervine totusi intempestiv: fie ca le strica tihna unei dupa-amiezeineercind sa-i amestece in febra vietii politice (intr-o duminica), fie ca unii dintre ai lor chiar devin uneltele unor moravuri electorale dubioase. Alteori, lumea „noua" se prezinta sub infatisarea tinarului Nicolida, avocat spilcuit, demnitar politic si milionar, dar fiu al unui biet covrigar grec. care indrazneste sa ceara mina fiicei boierului Furtuna. Conflictul dintre mentalitati ia forme epice in Boierul lorgu Bulitea; dincolo de nivelul anecdotic conventional, relevanta este insa psihologia personajului, spaima descoperirii unui decor alienat: vechea fizionomie a tirgului se spulbera, ulite noi se taie fara mila. casele batrinesti sint darimate, chiar cafeneaua boiereasca e napadita de lumea obraznica, galagioasa, a misitilor, agentilor electorali, deputatilor si negustorilor de grine. Retrasi intr-un ungher, stingheriti, asediati de insolenta, „batrinii" isi asteapta sfirsitul. Acest sentiment al finitudinii marcheaza cele mai multe dintre prozele ciclului. iar evenimentul e evocat cu o nuanta de discretie si decenta: personajele lui Emil Girlenu se sting cu o anumita eleganta, asa cum au si trait.
O emotie mirata puncteaza finalurile (sau trece peste decorul mut, metafora a extinctiei, ca in Scrinul), incit povestitorul devine, dupa expresia lui N. Ior-ga.-„sentimentalul zguduit el insusi de ceea ce spune". Daca sinceritatea emotiei nu lipseste, nivelul stilistic al evocarilor lui Emil Girlenu ramine precar: tezae manifesta, colorind intens portretele si anecdotica, majoritatea artificiale, minate de un romantios minor si de o afectare impinsa pina la onomastica: boierii exponentiali poarta nume neaose, cautate in hrisoave sau confectionate ad-hoc pentru a demonstra „romanismul" vechii clase: Corbii, Furtuna, Lupu. Buh-tea s.a.m.d. Dulcegariile, scenele stilizate, marturisirile amoroase ridicole inunda pagina. Ramine totusi efortul de a surprinde atmosfera unui amurg social, in concretetea amanuntului, ca in gravurile de epoca, ceea ce da culoare si un parfum de vechime povestirii. Un umor blajin marcheaza detasarea (chiar daca simulata mai adesea) unghiului de contemplatie, interesat, in ultima instanta, de mecanismul psihologic (Seneca. Oratorul Tase, Hambarul).
Psihologicul, detectat inca din scenele martiale ale volumului . Schite din razboi (1908), cu explicabilul lor patetism romantic (idee de sacrificiu, compasiune pentru figurile ranitilor sau prizonierilor, dramatism al „jurnalului de campanie" etc.) revine in alt timbru, cu o tensiune sporita si degajata de emotivitate. in prozele taranesti. Emil Girlenu fructifica aici lectia naturalista a lui Maupassant (din care traduce), adoptind o tehnica a demitizarii - paralel cu Liviu Rebreanu - si detasindu-se net de influenta samanatorista. Aceasta „dezidilizare" vizeaza in primul rind caracterele: colturoase, desenate in carbune, din linii sumare, cu accentul pe comportament si reactie instinctuala, ele surprind, in doua texte antologice. Punga si inecului, o umanitate rapace, de o bestialitate inconstienta. Incidentul unui inec e doar pretextul epic pentru schitarea unei tipologii a metehnelor rurale de un primitiv comic. in Punga, zona, nedefinita geograficeste, intre sat si marginea de oras, furnizeaza date corozive despre lumea „golanilor", explorata si de autorul lui Ion. Tranzitiile de la lacomia si bucuria chilipirului, la spaima, teroare, cruzime in relatiile cuplului sint un tur de forta in arta prozatorului. Intentia psihologica e prezenta si in masiva nuvela Nucul lui Oclobac (1910). unde conflictul mentalitatilor-intre batrinul protagonist si sotia nepotului sau. Ruja -, tipul femeii virile, viclene si rapace -, e incorporat in metafora sacrificarii unui impunator copac-ho-tar de mosie. Simbolistica doboririi „semnului" autoritatii paternaliste, inversunarea absurda, motivata prin impulsuri obscure, impotriva acestei axis mundi, ca si apararea ei pina la jertfa, anticipeaza scena taierii salamului din Morometii lui Marin Preda. Lirismul isi ia revansa in poemele in proza Din lumea celor cari nu cuvinta (1910); inspirate, probabil, din Histoiresnaturelles de JuIesRenard, acestea pun in valoare arta unui miniaturist. Cu bonomie, emotie inflorata, umor inlacrimat, scriitorul surprinde contrastul dintre armonia naturii si aceste „tragedii de o clipa" (Capriorul, Musculita fiind cele mai realizate). In fran-ciscanismul evocarii universului infrauman pot fi citite si metaforele candorii, fragilitatii, dezarmarii, opuse unei umanitati abdicate de la conditia ei ideala, tirita in animalitate. Multe dintre „povestile boabei si ale farimei" argheziene descind din aceasta tentatie a lui Emil Girlenu de a evada din observatia dezabuzata a omului.
OPERA:
Batrinii. Schije din viata boierilor moldoveni, Bucuresti, 1905 (ed. V, 1943);
Cea dintii durere. Bucuresti, 1907 (ed. II, 1909);
Odata!, Bucuresti, 1907;
intr-o zi de mai. Bucuresti, 1908;
. Schite din razboi. Bucuresti, 1908;
Punga, cuvint inainte de M. Dragomirescu, Bucuresti, 1909;
Amintiri si schite. Bucuresti, 1910;
Din lumea celorcari nu cuvinta. Bucuresti, 19I0(ed.X, 1946);
Nucul lui Odobac, Bucuresti, 1910 (ed. IV, 1944);
Trei vedenii. Bucuresti, 1910;
Visul lui Pillat, Bucuresti, 1915;
O lacrima pe-o geana. Bucuresti, 1915: Povesti din tara. Bucuresti, 1916;
Fetita mamei. Bucuresti, 1916;
Culegatorul de roua. Bucuresti, 1919;
Bucati alese, Craiova, 1945: Suflet de femeie. Bucuresti, f.a.;
Nuvele, Bucuresti, f.a.;
Din lumea celor cari nu cuvinta, Bucuresti, 1952 (alte ed.: 1955,1980,1981,1988);
Opere alese, ed. ingrijita, studiu introductiv de I. Negoiescu, Bucuresti, 1955;
Pagini alese. Bucuresti, 1956 (ed. II, 1958);
Scrieri alese, l-U, ed. ingrijita, studiu introductiv si bibliografie de T. Virgolici, Bucuresti, 1963;
Nucul lui Odobac. Schite si nuvele, ed. ingrijita, pref. si tabel cronologic de T. Virgolici. Bucuresti, 1964 (postfata si bibliografie de C. Cublesan, 1982);
Nuvele, schite, insemnari, I-II, pref., text ales si stabilit, note si bibliografie de T. Virgolici, Bucuresti, 1974;
. Schite din razboi. Antologie, cuvint introductiv si note de Ileana Manole, Bucuresti. . Traduceri: A. Daudet, Nevestele artistilor. Bucuresti, f.a.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu. Pasi pe nisip, 1906;
II. Chendi, Impresii, 1908;
N. Iorga, O lupta literara, II. 1916;
II. Chendi. Schite de critica literara, 1924;
M. Dragomirescu. Critice, I, 1927;
idem. Samanatorism, poporanism, criticism, 1934;
Perpessicius, Mentiuni, I;
N. Iorga, Ist. Ut. cont., II;
idem. Oameni cari au fast, II. 1935;
E. Lovinescu, Memorii. 1.1930;
idem, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;
G. Calinescu, Istoria ;
idem, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, III, 1954;
G. Galaction, Oameni siginduridin. veacul meu, 1955;
T. Arghezi, Tablete de cronicar, 1960;
T. Virgolici, Doi nnvelisti. Emil Girleanu si I. A. Bassarabescu, 1965;
Domnica Filimon- Stoicescu, Em. Girleanu, 1969.C. Ciopra-ga. Literatura;
D. Micu, inceput ;
Perpessicius, Lecturi intermitente, 1971;
Scrisori catre G. Ibrai-leanu, I-Il, 1966-l971;
M. Sebastian, Eseuri, Cronici. Memorial, 1972;
M. Curticeanu. in Echinox, nr. 2, 1972;
Emil Girleanu si contemporanii sai, 1988.
|
