Emil Dorian biografia
Emil Dorian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DORIAN Emil (numele la nastere: Lustig), se naste la 16 febr. 1893, Bucuresti - moare in 1956, Bucuresti. Poet si prozator.
Fiul lui Herman Lustig si al Ernestinei (n. Picher). Studii liceale si universitare de medicina la Bucuresti. A profesat ca medic in Capitala, avind si functii in comunitatea evreiasca (redacteaza, de exemplu. Raportul general asupra situatiei comunitatii pe anul 1946). De altfel o bunaparte din gazetaria sa este semnata cu pseudonimul Dr. Knox, Dr. Otorin, Dr. M. Prunk, Dr. Urzica, care pot fi intilnite in Cotidianul, Ziua, Adevarul literar si artistic, Adam, Gindirea, Nazuinta, Omul liber. Puntea de fildes, Sburatorul, Santier etc. A debutat cu versuri semnate Castor si Pollux in Noua Revista Romana (1912); debut editorial cu volum de versuri Cintece pentru Lelioara (1923), urmat de in pragul serii (1924). Ulterior n-a mai scris decit versuri pentru copii (Buna dimineata, 1953), dupa ce-si daduse si el obolul cintind „noile realitati" (Primavara noua, 1948; Steagurile inimii, 1949). Ca prozator, s-a manifestat printr-o serie de romane cu problematica sociala, inspirate din mediul evreiesc autohton, precum Profeti si paiate (1931), Vagabonzii (1935), Otrava (1947) si prin carti de popularizare si vulgarizare a medianei (Misterele si tehnica sexualitatii, 1932; Adevarurile sexualitatii, 1932; Femei si doctori, 1932). A alcatuit o culegere de texte despre istoria medicinei (Din trecutul nostru stiintific, 1955) si a lasat un interesant roman de observatie sociala, cu actiunea plasata in lumea insectelor (Memoriilegreierului, 1937). Traduce din H. Heine, Ed. Haraucourt, H.H. Ewers, Bodo Vildberg, E. Strinberg.
Cintecele de elogiu al copilului, feminitatii si paternitatii, asezate sub semnul candorii si puerilitatii sentimentului din volumul de debut, Cintece pentru Lelioara (1923), sint in fond simple exercitii de digitatie si expresia unei atitudini poetice adolescentine care se limpezeste pe parcurs, eliberindu-se de balastul repetitiv. Abia In pragul serii (1924) poate fi luat in considerare sub raportul scriiturii poetice, marcind un pas important in privinta adincirii sentimentului si a sugestiei simbolice si muzicale. Versul devine cantabil, se diafanizeaza, prinzind contururi hieratice, avind caligrafia discreta a tuselor simboliste si parnasiene, intreg volumul este de fapt construit prin jocul de fragezimi si cristale lirice obtinute din conturarea sentimentului de incertitudine, clar-ob-scur, neliniste si mister pe care ti-l ofera penumbra serii. Se simt aici ecouri vagi din Minulescu, vagi reflexe blagiene, dar si lucraturi de arabescuri a la Stefan Petica:
„Astern beteala peste ape
Si roua peste frunzele ce pling
ca niste clape". |
Adresarea este directa, cu o vo-luptuoasa sinceritate imnica:
„Tu, Seara, vii din departari,
Pe poarta tirgului
Cu strazi pline de zgomot si oftari
Sa lasi deschisa usa larg,
Caci seara vine
Ca o corabie din fata Umbrei
Purtind pe virful de catarg
Tacerea lumii pline.
Sa Iasi deschisa usa larg
Si sa ramii cu mine" (Pe bord). |
Unele imagini trimit spre Minulescu („Odaia mea-i un port la marea Serii"), altele spre intimismul modernist al inceputului de secol:
„Ades, in linistea iubirii,
Cind seara se apropie sa-si puna
Racoritoarea gura buna
Pe sufletul cuminte si-mpacat,
Adie parca o tristete
Din infinit
Si-n inima iubirii trece
Ca un fior nelamurit
Iar seara parcaeatunci mai rece"(Tristete) |
Romanele dezbat problematica specifica a lumii evreiesti expusa rigorilor timpului, mai intii prin generatia care a participat la primul razboi mondial (Profeti si paiate, 1931) si e cuprinsa de politicianismul maniheist al stingii sau dreptei. Eroul, un tinar evreu. Avram Gut, traverseaza experienta cunoasterii lumii mai intii erotic, prin legatura cu Eva Korn, apoi ideologic, prin lupta de idei contrare a grupului din casa Korn, avindu-l dascal de initiere pe VladimirBrodin-sky, cel care sustine ca „iudaismul e plin de lumina, e o gradina de optimism, o fintina raspinditoare de racoare imbelsugata", si pe nihilistul Carpinis, care e de parere ca „razboiul e o necesitate de reimprospatare a vitalitatii popoarelor" etc. Dezbaterea acestor idei si a pozitiilor ireconciliabile se face si in Vagabonzii (1935), subintitulat „roman pentru tineret", a carui actiune e plasata la conacul mosiei Mirenii de Jos din Moldova, de unde doi tineri, romanul Lacusta si evreul Fritz, vagabondeaza prin lume, cautind pacifismul intr-o societate a contrastelor si contradictiilor. Interesante personaje consumate interior de clarificarea idealului si a drumului de urmat in viata (Frida, capitanul Nordmann, Cazaru, Ohanesian, Stancioff, Cabas) sint creionate si in Otrava (1947), fara sa depaseasca insa nivelul literaturii de informatie. O nota personala mai accentuata aduce romanul-parabola Memoriile greierului' (1937), unde fantezia de buna calitate merge mina in mina cu umorul si ironia vivace.
OPERA:
Cintece pentru Lelioara, versuri, Bucuresti, 1923;
In pragul serii, versuri. Bucuresti, 1924;
De vorba cu balanul meu, Bucuresti, 1925;
Umorul evreiesc, Bucuresti, 1926;
Profeti si paiate, roman, Bucuresti, 1931;
1001 de calomnii pentru femei, Bucuresti, 1932;
Misterele si tehnica sexualitatii, Bucuresti, 1932;
Ora sexuala. Bucuresti, 1932;
Adevarurile sexualitatii, Bucuresti, 1932;
Femei si doctori, Bucuresti, 1932;
Barbati fara femei, Bucuresti, 1933;
Cum sa ne hranim, Bucuresti, 1934;
Manual complet pentru educatia sexelor, Bucuresti, 1934;
Vagabonzii, roman. Bucuresti, 1935;
Memoriile greierului, roman, Bucuresti, 1937;
Otrava, roman. Bucuresti, 1947;
Raport general asupra situatiei comunitatii pe anul 1946, Bucuresti, 1947;
Primavara noua. Poezii pentru copii si tineret. Bucuresti, 1948;
Steagurile inimii, poezii, Bucuresti, 1949;
Din trecutul nostru stiintific. Bucuresti, . Traduceri: H. Heine, Sarcasm si melancolie. Cartea cintecelor. Bucuresti, 1924;
E. Strinberg, Fabule, Bucuresti, 1925;
Ed. Haracourt, Cealalta, Bucuresti, 1926;
H. H. Ewers, Vrajitoarea. Jurnalul unui om prefacut in portocal, Bucuresti, f.a.;
B. Vildberg, Cazul ciudat al doamnei Buroff, Bucuresti, f.a.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Critice, VII, 1922;
S. Podoleanu, 60 de scriitori romani de origina evreiasca, 1935;
G. Calinescu, Istoria;
S. Albu, in Gazeta literara, 20 iun. 1957.
|
