Dumitru Velciu biografia
Dumitru Velciu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VELCIU Dumitru, se naste la 11 nov. 1923, Bucuresti - moare in 20 oct. 1994, Bucuresti.
Istoric literar.
Licentiat al Facultatii de Litere a Univ. din Bucuresti (1947) si al Acad. de Studii Economice (1962). Desi si-a desfasurat toata activitatea pina la pensionare (in 1988) ca economist la Centrocoop, pasiunea vietii sale a fost cercetarea cronicilor si a cronicarilor, careia i-a sacrificat tot timpul sau liber, toate resursele unei curiozitati si ale unui spirit analitic plin de inventivitate. A debutat in paginile anuarului Limba si literatura cu o bibliografie a lui Ion Neculce , acelasi cronicar fiind si eroul unei biografii publicate in .
Cercetarile sale (Ion Neculce, 1968; Miron Costin. Interpretari si comentarii, 1973; Grigore Ureche, 1979; Cronicarul Radu Popescu, 1987) se disting printr-o enorma informatie si prin refuzul oricaror idei preluate de-a gata, prin capacitatea de a lua in considerare diversitatea umana, motivatiile complexe ale autorilor medievali, trasatura careia i se datoreaza si aerul de prospetime introdus de studiile sale intr-un domeniu mai degraba incremenit in stereotipie, precum si numeroase ipoteze indraznete (despre paternitatea lui Costin asupra unor versuri tiparite in psaltirea lui Dosoftei , despre Sava Ieromonahul ca autor al cronicii anonime a Moldovei dintre 166l-l709, despre paternitatea lui Axinte Uricariul asupra unui fragment de cronica).
Caracteristic pentru spiritul iscoditor si inventiv ai cercetatorului este unul din primele sale studii publicate, despre Iorda-chioaia visterniceasa, adica despre bunica materna a cronicarului Ion Neculce', Alexandrina Cantacuzino, in care stie sa extraga cu ingeniozitate detectivistica aproape informatii importante despre educatia cronicarului si relatiile sale cu rudele din Tara Romaneasca, despre provenienta unora dintre legendele povestite ulterior in O sama de cuvinte etc. Unele dintre cele mai spectaculoase cercetari ale sale pornesc din asemenea studii de documente, cel despre originea munteneasca a familiei cronicarului Miron Costin , despre Sava Ieromonahul sau chiar cartea sa de debut despre Neculce , in care reconstituie cu inegalabila minutie circumstantele vietii cronicarului, precum si posibilele lor efecte asupra textului cronicii.
Dincolo de valoarea literara a cronicii, careia ii acorda putina atentie, cartea spulbera mitul cronicarului „bun“, facut din clisee morale si patriotice, si - pe baza unei documentari impunatoare care inseamna excerptarea a sute de acte istorice, edite si inedite - restituie acestuia si personajelor sale dreptul la o existenta reala, individualizata in acte interpretabile, supuse umorilor, intereselor, determinarilor diverse, dar cu atit mai demna de admirat si de cunoscut. Perspectiva si tipul de demers sint reluate si in celelalte doua carti dedicate cronicarilor moldoveni, lui Miron Costin (1973) si lui Ureche (1979), prima valorificind intr-o anumita masura sugestia mai veche a lui Serban Cioculescu referitoare la tipul complex si oarecum disimulat pe care il reprezinta Costin .
Diferita este cartea consacrata cronicarului muntean Radu Popescu , unde se pun in plus probleme complicate de paternitate; si aici, respingind formula reductionista a lui Calinescu despre cronicar („ticalosia unita cu talentul"), autorul traseaza un profil mai elaborat al acestuia, definit mai degraba prin vocatia opozitiei, determinata si de imprejurarile istorice, legaturile de familie, aliantele politice, puse in lumina de acelasi imens efort de documentare si de o capacitate epica de a stoarce toate sugestiile oferite de ele. Caracteristic este capitolul consacrat etapelor in care s-a scris cronica lui Radu Popescu , una din problemele cheie de care era legata rezolvarea paternitatii unor parti din text, unde Dumitru Velciu construieste o laborioasa, dar credibila ipoteza pe baza documentelor scrise si a interpretarii dedicatiilor oferite de cronicar domnul N. Mavrocordat, fata de care dusese o politica ambigua si schimbatoare. O parte din cercetarile autorului au ramas risipite in revistele istorice, dupa cum inedita si probabil neterminata a ramas si monografia consacrata lui Sava Ieromonahul.
OPERA:
Ion Neculce, 1968;
Miron Costin. Interpretari si comentarii, 1973;
Grigore Ureche, 1979;
Cronicarul Radu Popescu, 1987. |
REFERINTE CRITICE; M. Anghelescu, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1979; idem, in Romania literara, nr. 39, 1987; A. Pippidi, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie „A. D. Xenopol", 1988, partea I; Catalina Velculescu, iri Limba si literatura, nr. 2, 1989.
|
