Dumitru Panaitescu biografia
Dumitru Panaitescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PANAITESCU Dumitru D., se naste la 9/22 iun. 1915, Bucuresti - moare in 7 mart. 1983, Bucuresti.
Eseist si traducator.
Fiul lui Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius, critic literar si editor, si al Alicei (n. Paleologu).
Liceul „Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, absolvit in . Licentiat al Facultatii de Litere a Univ. din Bucuresti, specialitatea filologie moderna, italiana si franceza (1938).
Profesor secundar, apoi lector la Facultatea de Lb. Straine a Univ. din Bucuresti, pina la pensionare (1977). Doctor in filologie cu leza. Ramiro Ortiz, prietenul din Italia (1974).
Debuteaza in Vremea (1941).
Debut editorial cu o traduce din italiana, in .
Autor de manuale secundare de limba franceza (1946-l947), editor al unor opere de Al. Davila, Mateiu Caragiale si ale tatalui sau. Eseist de factura traditionala, traducator din italiana si franceza.
Cultivat si informat, criticul n-are insa vocatia sintezei, articolele sale raminind de regula la aspecte partiale al operei sau in domeniul de confluente al paraliteraturii: memorii, corespondenta, reviste, atmosfera culturala; teza sa despre Ortiz a ramas inedita, iar fragmentele aparute prin reviste nu lasa nici ele sa se intrevada constructia in sens calinescian. Ca eseist insa, mai exact ca degustator de literatura care-si impartaseste impresiile fara pretentii de originalitate, are finete in observatii. Glosele sale gasesc uneori unghiul care plaseaza discutia intr-o perspectiva interesanta: relatia lui Balzac cu editorii sai, interesul lui pentru lumea scrisului, viata lui Verlaine ca subiect de controverse pentru memorialisti etc Adesea, articolele sale nu pleaca direct de la opera, ci de la o sugestie existenta intr-un comentariu, ezitind astfel intre eseu si glosa. Fata de domeniul francez, practicat mai cu seama in asemenea mici crochiuri, domeniul italian prilejuieste si citeva studii mai substantiale, despre Dante, despre periodicul iluminist // Caffe sau despre elegiacul Sannazzaro.
Cu oarecare pedanterie, ele pun in circulatie o documentatie mai ampla si schiteaza un demers complet asupra scriitorului sau a operei. Mai atractive sint cercetarile despre reflexul (destinul) unor scriitori straini in cultura romana, precum Dante si Lamartine; desi nici aici analiza nu duce la degajarea unui sistem, a sensului pe care il capata in perspectiva istorica intrarea unui mare creator in circuitul culturii romanesti, abundenta informatiei lasa prin ea insasi sa filtreze tendintele cele mai generale. A tradus, mult si bine, din literaturile italiana si franceza, a publicat editii si prefate.
OPERA:
Studii despre Dante, coautor. Bucuresti, 1965;
Carnet inactual. Bucuresti, 1970;
De la Chateaubriand la Mallarmi. Antologie de critica literara franceza, ed. ingrijita si pref.. Bucuresti, . Traduceri: Piero Gadda Conti, Gagliarda, Bucuresti, 1943;
Giovanni Verga, Familia Malavoglia, in colab. cu Nina Facon, Bucuresti, 1955;
Domenico Rea, Regele si lustragiul. Bucuresti, 1967;
Mario Ruffini, Biblioteca Stolnicului Const. Canta-cuzino. Bucuresti, 1973;
C. Collodi, Pinochio, Bucuresti, 1975 (alte ed.: 1980;
1983). |
REFERINTE CRITICE:
A. Sorobetea, in Steaua, nr. 11, 1970;
M. Braga, in Tribuna, nr. 38, 1970.
|
