Dumitru Pacuraru biografia
Dumitru Pacuraru opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PACURARU DUMITRU
Poet, De asemenea, ziarist, editor.
S-a nascut la 10 iunie 1955 in Stina (Satu Mare), intr-o familie de tarani.
A urmat liceul in Satu Mare si ziaristica la Bucuresti.
A frecventat cenacluri literare din Satu Mare.
Colaboreaza la revistele "Poesis", "Unu" s.a. si la cotidiane locale.
Dupa 1989 fondeaza primul ziar particular din Satu Mare ("Solstitiu", 1990-l993), apoi devine director general al trustului de presa "Informatia zilei" (Editura Solstitiu si tipografie), fiind cditorialisrul ziarului "Informatia zilei".
Debuteaza editorial cu volumul de poezie Miere de viespi (Ed. Litera, 1988, cu o prefata de Ion Gheorghe si o postfata de Nicolae Manolescu).
Dupa debut, publica volumul Spirit de haita (Ed. Solstitiu, 2000). Este prezent in antologia Ierarhiile pergamentelor (alaturi de Al. Pintescu, Radu Ulmeanu, Ion Vadan, George Vulturescu, Casa de editura Panteon, 1995). Este membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.
Asupra poeziei autorului au formulat opinii critice: Al. Piru - Trei debuturi ("Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»", febr., 1989); G. Vulturescu - Mierea si viespile ('Tribuna", nr. 12/1989) si in Cultura si literatura in tinuturile Sattnarului. Dictionar 1700 - 2000 (Editura Muzeului Satmarean, 2000); AL Cistelecan - Cu si fara bilete de recomandare ("Vatra", 1989) si Quintetul din Nord (prefata la volum Ierarhiile pergamentelor. Casa de editura Panteon, 1995); Romul Munteanu - "As putea fi cindva poetul" ("Flacara", nr. 6/1989); Constanta Buzea - Cartea de debut: Oul gingas al frigului ("Amfiteatru", 1989); Al. Tion - Miere de viespi ("Astra", nr. 9/1989), Adela Rogojinaru, Cornel Munteanu, George Luca s.a.
Referinte critice:
"Un debut intru totul remarcabil ne propune Dumitru Pacuraru in Miere de viespi. (). Poemul, ca si dragostea, se infaptuieste pe masura ce se scrie, indieindu-si propriile arme cu care se apara: «furia» (ca o febra necesara trupului) si «blestemele» (adevarate ziduri cu virtuti magice ocrotind teritoriul iubirii). Ritmate arghezian, poeme precum Blestem de dragoste, Tu esti dragostea mea au virtuti taumaturgice, sint uleiuri regeneratoare de dragoste. Imprecatia devine leac, putere, arma menita sa apere iubirea, pamintul ei «matasos, febril si fertil». (). Verbul lui Dumitru Pacuraru e incitant, impune o constiinta poetica autentica. Si in cazul sau poezia «in regie proprie» si-a ales drept pavaza doar propria scriere/nastere."
(George Vulturescu, in Cultura si literatura in tinuturile Satmarului. Dictionar 1700 - 2000, Ed. Muzeului Satmarean, 2000) |
