Dumitru Mircea biografia
Dumitru Mircea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MIRCEA Dumitru, se naste la 20 nov. 1924, comuna Tagu, judetul Bistrita-Nasaud - moare in nov. .
Prozator.
Fiul lui Petru Mircea si al Susanei (n. Sarmasanu), tarani. Scoala normala de invatatori din Blaj (absolvita in 1945); Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (1946-l950); Scoala de Literatura „Mihai Eminescu" (1950-l951).
Redactor la Almanahul literar din Cluj, apoi la Viata Romaneasca si Scinteia tineretului (1953-l954), precum si la Gazeta literara (1954-l957); din 1957, revine, chemat de loanichie Olteanu, la Cluj, in redactia Tribunei; redactor-sef intre 1959 si . Presedintele Comitetului de Cultura si Educatie Socialista Cluj 1970-l972), corespondent special al Sctnteii tineretului si al Satului socialist (1972-l974); din 1974, director al Filarmonicii de Stat din Cluj-Napoca.
Debut in Unirea poporului (Blaj) cu o schita (1943), urmat de colab. la Lupta Ardealului, Sctnteia, Flacara, Tinarulscriitor, Steaua, Tribuna, Viata Romaneasca etc. Romanul de debut, Pline alba (1952), obtine Premiul de Stat. Si intoarcerea lui Nicolaie Cosoiu (1956) a stimit entuziasmul criticii oficiale a momentului, dar cartile ulterioare intimpina multiple rezerve (Aceasta parte a pamintului, 1966; Ana lui Manole, 1966); nici volum de povestiri pe teme de razboi. In zile mari (1969), sau cel de reportaje. Urme pe apa (1976), nu izbutesc sa-l readuca in actualitate.
Abia ultimul sau volum. Inocentii (1987), anunta o oarecare schimbare de registru.
Dumitru Mircea este unul dintre prozatorii contemporani care au platit cel mai greu tribut perioadei proletcultiste. Dupa ce a primit inca de la debut cel mai inalt premiu national (Premiul de Stat) pentru romanul Pline alba (1952), in care era premiata tematica, iar nu realitatea sa artistica, scriitorul a continuat sa ramina prizonierul ruralismului sau funciar. Anecdotica simplista, rudimentara, stilul batrinicios, lipsit de expresivitate, domina aceasta literatura, plata, lipsita de capacitatea reala de transfigurare, de crearea unei problematici, a unei viziuni, a unei tipologii si arii conflic-tuale cu adevarat sensibile la arta. Mestesugarul din el nu rueseste sa gaseasca o cale spre artistic, astfel ca scrierile lui ramin simple insailari compozitionale constiincioase, de cele mai multe ori idilice si schematice.
Daca in Pline alba (1952) asistam la intoarcerea de pe front a taranului Toma, pornit cu gindul sa injghebeze o gospodarie colectiva la Plopsor, luptind cu chiaburii si cu codeala unor mijlocasi, tema conflictuala din Aceasta parte a pamintului (1966) este bazata pe vinzoleala provocata de furtul a patru purcei de la ferma zootehnica si taraseniile legate de descoperirea faptasilor! „Surubariile" brigadierului Largan zis Pisusu sint demascate, iar eroii acestui act de curaj, Emil si Dafina, se casatoresc din dragoste.
Chiar problemele morale sint puse stingaci sau narate cu naivitatea sugubeata, ceea ce le face inapte de-a se constitui intr-o replica spirituala caracteristica pentru literatura samanatorista a inceputului de secol, ci, mai degraba, sa se ralieze la ea. Nici incercarea de stilizare folclorica din Ana lui Manole (1966) nu depaseste simpla intentie, dupa cum nici reportajele din Urme pe apa (1976) nu sint altceva decit simpla gazetarie. Mai interesant sub raportul povestirii, pe linia Slavici-Agarbiceanu, e volumul Inocentii (1987), care invie lumea fabuloasa a satului prin prisma unor copii.
OPERA:
Pline alba, roman, Bucuresti, 1952 (ed. II, 1955);
Sfat pretios, povestirie (in colab. cu E. Jianu). Bucuresti, 1952;
Matca, Bucuresti, 1953;
Un flacau pe plac. Bucuresti, 1953;
Examenul, schita, Bucuresti, 1955;
Muncim pentru culturalizarea maselor. Bucuresti, 1955;
Povestiri. Bucuresti, 1955;
Intoarcerea lui Nicolaie Cosoiu, povestiri. Bucuresti. 1956;
Oameni si paminturi, nuvele si povestiri, Bucuresti, 1960;
Aceasta parte a pamintului, roman, Bucuresti, 1966;
Ana lui Manole si alte povestiri. Bucuresti, 1966;
in zilele mari, povestiri. Bucuresti, 1969;
Urme pe apa, reportaje, portrete, publicistica. Cluj, 1976;
Inocentii, povestiri, Cluj-Napoca, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
S. Damian, in Contemporanul, nr. 16, 1952;
D. Drumaru, in Almanahul literar, nr. 6, 1952;
S. losifescu, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1952;
idem. Probleme ale literaturii noi in R.P.R., 1952;
R Georgescu, in Lupta de clasa, nr. 10, 1953;
S. losifescu. Probleme si opere contemporane, 1954;
A. Martin, in Tinarul scriitor, nr. 5, 1956;
C. Cublesan. in Tribuna, nr. 31,1966;
D. Cesereanu. in Tribuna, nr. 31, 1966;
V. Cristea, in Gazeta literara, nr. 29, 1966;
T. Popescu, in Familia, nr. 12, 1966;
V. Sorianu, in Ateneu, nr. 8, 1966.
|
