Dumitru Mazilu biografia


Dumitru Mazilu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

MAZILU Dumitru, se naste la 29 nov. 1922, Brosteni, judetul Vrancea - moare in 12 iul. 1981, Bucuresti.

Traducator. Fiul invatatorului Dionisie Mazilu si al Matildei (n. Georgescu).

Liceul „Mihai Viteazul" din Bucuresti (1933-l941); licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1945).

Intre 1941 si 1943 urmeaza doi ani si la Facultatea de Litere. Lucreaza ca bibliotecar, avocat, redactor la ESPLA, redactor-sef la Editura Univers si apoi lector principal la serviciul de sinteza si coordonare tematica al Centralei Editoriale.

Debuteaza editorial, in . cu o traduce din Howard Fast.

A transpus in romaneste nenumarate titluri din literaturile engleza si americana, excelind in special in traduce romanului american modem.

Cu exceptia unui volum original de insemnari de calatorie (Spre culmile Carpatilor, 1955; in colaborare cu O. Manitiu), activitatea literara a lui Dumitru Mazilu a luat forma traducerii operelor de frunte ale unor importanti autori britanici si americani, ca si pe aceea de coordonare a planurilor de talmaciri din literatura universala, apartinind diferitelor edituri. Importanta sa de organizator si animator al vietii literare din acest domeniu, al receptarii literaturilor straine, este de netagaduit.

Eforturile proprii pentru augmentarea portofoliului national de traduceri din literaturile de limba engleza s-au indreptat cu predilectie catre romancierii americani ai secolului XX. A semnat multe traduceri din Jack London - dupa toate aparentele autorul preferat -, scriind si o substantiala prefata la editia de Opere alese, din . A talmacit ritmic din opera lui John Steinbeck, din 1957 pina in 1975, iar din creatia lui Ernest Hemingway a facut cunoscute cititorului roman doua texte esentiale: Pentru cine bat clopotele si Fiesta.

Dintre britanici, optiunile sale au mers spre Charlotte Bronte' si Oscar Wilde. O moarte prematura a incheiat brusc o cariera literara de aproape trei decenii, care-l facuse cunoscut pe Dumitru Mazilu drept un bun cunoscator al literaturilor de expresie engleza, un interpret atent si sensibil, preocupat de redarea exacta, intr-o frumoasa limba romana, a particularitatilor de stil ale autorilor tradusi.

OPERA:
Spre culmile Carpatilor, insemnari de calatorie. Bucuresti, 1955 (in colab. cu O. Manitiu). Traduceri: Howard Fast, Calvarul lui Sacco si Vanzetti, trad. de ~, Bucuresti, 1954;
idem. Cina cea de taina, trad. de ~, Bucuresti, 1956;
John Steinbeck, Calutul roib, trad. de ~, Bucuresti, 1957;
Jack London, Martin Eden, trad. de ~, Bucuresti, 1958;
idem, Calctiul de fier, trad. de ~, Bucuresti, 1960;
John Steinbeck, Fructele miniei, trad., pref. si note de ~, Bucuresti, 1963;
Erskine Caldwell, Jenny, trad. si cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1965;
Emest Hemingway, Pentru cine bat clopotele, trad. de ~, Bucuresti, 1965;
Charlotte Bronte, Jane Eyre, trad. de ~ si P.B. Marian, Bucuresti, 1966 (ed. II, 1970;
ed. III, 1972);
Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, trad. de ~, Bucuresti, 1967 (ed. II, 1969);
Emest Hemingway, Fiesta, trad. de ~, Bucuresti, 1968;
Herbert Read, Semnificatia artei, trad. de ~, Bucuresti, 1969;
G.S. Feves, Povestiri dintr-o rezervatie indiana, selectie, cuvint de intimpinare si trad. de ~, Bucuresti, 1971;
Richard Llewellyn, Ce verde era valea mea, trad., cuvint inainte si note de ~, Bucuresti, 1971;
Jack London, Martin Eden, trad., cuvint inainte si note de ~, Bucuresti, 1971 (ed. II, 1976;
ed. IU, 1984);
E.H. Gombrich, Arta si iluzie. Studiu de psihologie a reprezentarii picturalei, trad. de ~, Bucuresti, 1973;
Charlotte Bronte, Shirley, trad. de ~, Bucuresti, 1974 (ed. II, 1986);
John Steinbeck, Pasunile raiului, trad. de ~, Bucuresti, 1975;
Francis Parkman, Pe calea Oregonului, trad. si note de ~, Bucuresti, 1978;
Gordon Landsborough, Vulpile desertului, trad. de ~, Bucuresti, 1979.


REFERINTE CRITICE:
L. Calin, in Romania literara, nr. 29, 1981;
D. Grigorescu, in Contemporanul, nr. 30, 1981.