Dumitru Manoileanu biografia
Dumitru Manoileanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MANOILEANU Dumitru, se naste la 25 aug. 1923, Bucuresti.
Prozator. Fiul tehnicianului constructor Emanoil Manoileanu, de origine armeana, si al Wilhelminei (n. Colaru).
Clasele primare, gimnaziale si liceale la Liceul „Sf. Gheorghe" din Bucuresti (1930-l942).
Urmeaza doi ani (1942-l944) Facultatea de Matematici din capitala. Studii juridice incepute la Bucuresti (1944-l948), intrerupte, apoi reluate si terminate la Cluj (1961).
Antrenor de rugby la cluburile Dinamo, Progresul Bucuresti, Stiinta Cluj, Grivita Rosie, precum si la echipa reprezentativa a Romaniei (1949-l964). Economist la Institutul de Cercetari si Proiectari pentru Materiale de Constructii Bucuresti (1964-l983).
In 1944 debuteaza cu „reportaje de culoare" in ziarul Fapta (director Mircea Damian). Dupa debutul editorial cu Elogiul efemerei performante (1975), tipareste doua volum de specialitate: Exercitii de gindire rugbystiea (1979), Rugby. Mica enciclopedie (1982), carora le urmeaza volum de povestiri si nuvele Lastunii (1982), apoi o noua carte de specialitate: Rugby modern (1989).
Colaboreaza (cu cronici si eseistica sportiva) la Tinarul scriitor. Tribuna, Steaua, Viata studenteasca, la saptaminalul francez de rugby Midi olympique, precum si la Luceafarul, Romania azi. Orizonturi etc. A redactat, pentru Enciclopedia Britanica a Rugbyului, capitolul privitor la rugbyul romanesc.
Ca si poetul Turot, Dumitru Manoileanu a aparut in literatura dupa ce mai intii se facuse cunoscut pe stadioanele de rugby ca jucator, antrenor sau cronicar. Rod al primei sale iubiri pentru lumea sportului. Elogiul efemerei performante (1975) este o culegere de eseistica sportiva, in care autorul realizeaza „a patra dimensiune a sportului".
Convins ca, alaturi de arta, stiinta si literatura, jocul constituie o expresie a eternei aspiratii spre perfectiune, o cale prin care se ajunge la puritate si sublim, Dumitru Manoileanu militeaza pentru asimilarea sportului cu eroismul si generozitatea, cu frumusetea, binele si omenia. Luind ca pretext portretele unor temerari (Aurel Vlaicu, Mermoz, Alain Gerbault, Alain Bombard, Harom Tazieff, Saint-ExupeYy), autorul sustine ca sportul nu inseamna victoria fortei fizice, a rezistentei, a vitezei sau indeminarii, ci o sansa de afirmare a celor mai inalte valori morale si spirituale. Acelasi ideal uman structureaza si tematica nuvelelor si povestirilor din Lastunii (1975).
Construita dupa toate rigorile prozei scurte si plasindu-si actiunea pe fundalul epocii imediat postbelice, cind oamenii erau nu o data victime ale arbitrariului, nuvela titulara nareaza povestea tragica a doi 'ineri indragostiti, intr-un context social dereglit, cu un final ce evoca deznodamintul din Gloria Constantini a lui Gala Galaction. Finetea analizei psihologice se asociaza aici cu o concizie stilistica, nu lipsita de plasticitatea expresiei. Puritatea si sinceritatea unor suflete „simple", prinse si ele in virtejul unor modificari socio-etice, cu accentul conflictului pus pe rezistenta mentalitatilor, formeaza si materia povestirilor Spre sfirsitul iernii sau Intre doua trenuri. Un umor duios strabate, subtextual, proza lui Dumitru Manoileanu
OPERA:
Elogiul efemerei performante. Bucuresti, 1975;
Exercitii de gindire rugbystiea. Bucuresti, 1979;
Rugby. Mica enciclopedie. Bucuresti, 1982;
Lastunii, nuvele. Bucuresti, 1982;
Rugby modern. Bucuresti, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
N. Georgescu, in Luceafarul', nr. 45, 1983;
T.D. Savu, in Tribuna, nr. 19, 1984.
|
