Dumitru Ichim biografia
Dumitru Ichim opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ICHIM Dumitru, se naste la 14 aug. 1944, comuna Dar-manesti, judetul Bacau.
Poet, prozator si eseist.
Fiul lui Dumitru Ichim, cintaret bisericesc, si al Elenei (n. Camara).
Casatorit cu poeta Florica Batu. Seminarul teologic de la Manastirea Ncamtu (1959-l964); liceul teoretic, fara frecventa, la Moinesti; licentiat al Institutului Teologic din Bucuresti (1968). Tezade licenta e sustinuta cu prof. Petru Rezus; intre 1968 si 1970 urmeaza cursuri pentru doctorat, sectia teologie sistematica, la catedra de teologie dogmatica, sub indrumarea prof. Dumitru Staniloaie. Studiaza la Seabury- Western Theo-logical Seminary, Garrett Methodist Semina-ry, ambele din Evanston, Illinois, si la McCormik Presbiterian Seminary, Chicago, Illinois (1970-l972); continua studiile ca bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor la Princeton Presbyterian Seminary, Princeton, New Jersey (1972-l973). indrumatorul tezei de doctorat, intitulata The Orthodox Liturgy and the World, e teologul american James McCord (1973). in 1974 este hirotonit preot al parohiei Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Kitchener, Ontario (Canada).
In 1978 se transfera la parohia Sfin-tul loan Botezatorul din acelasi oras. Desfasoara o sustinuta si rodnica activitate in rindurile comunitatii romanesti din Kitchener, contribuind esential la infiintarea Centrului Cultural Romanesc si la zidirea unei noi biserici ortodoxe romane. incepind cu 1979, face parte din colegiul redactional al revista Cuvintul romanesc din Hamilton (Ontario).
Colaboreaza la Amfiteatru, Gazeta literara. Luceafarul. Studii teologice, Telegraful roman, Revista Scriitorilor Romani (Germania), Micromagazin, Drum, Solia (SUA). Luceafarul (Canada) etc. Editeaza revista literara Oqriieus (1988), buletinul parohial Radacini si col. Vestitorul roman canadian. Debut editorial cu volum de poezii De unde incepe omul (1970), urmat de Sub umbra Sfinxului (1975, in colab. cu Petru Rezus), Valea nisipului de aur (1977), Urmele (1977), Constantin Brancoveanu (1981), Melcul (1981), Vinerea Mare (1981), Agape (1982, in colab. cu Nicolae Novac si Florica Batu), Biserica si religie la romani (. in colab. cu Hoiia Stamatu), Dar in silaba Luminii plingeam orfan si greier, poeme tanka (1987) si Aparitiile Maicii Domnului la Mejdugorje (1989).
Volumul de debut. De unde incepe omul (1970), anunta un poet bintuit de nelinisti existentiale si de blagiene suspine launtrice, puse toate sub semnul luminii. Fiinta divizata intre pamint si cer („vis si lut" ar fi spus Arghezi") dobindeste identitatea in transcendent prin participare si vocatie la divin. indoiala carteziana e doar punct de plecare si prilej de a gindi o suprarealitate spirituala, ilustrata metaforic prin dumbrava puritatii paradisiace. Cautarea, tagada, intrebarile privesc regasirea de sine in vesnica esenta a omului ca templu (Sfant Duh).
Un trup fizic locuit de altul
(„Si sint doi care selupta;
Eu cu eu, mine cu mine")
si ambele revelate in trupul Cuvintului (mirele sau crinul cosmic). Taria pe care o jefuieste poetul e un dincolo al firii, nu al noptii imprejmuitoare. Iar vederea, contemplarea acestui tinut ascuns („ochiul de-aproape"), ontologic reprezinta bucuria comuniunii umane cu divinul „inainte de a fi". Exilul n-a alterat cu nimic aceasta viziune de aspiratii leandrice. Dimpotriva, tot ce-a scris Dumitru Ichim dupa 1975 sta sub semnul nostalgiei sacrului. Atit in cele doua volume de poeme haiku (Valea nisipului de aur, 1977; Urmele, 1977), cit si in poemele tanka (Dar in silaba Luminii plingeam orfan si greier, 1987). expresia transfigurind aceleasi gesturi ale ridicarii argheziene „spre bolti" nu mai reprezinta decit suportul verbal al unor iluminari interioare
(„Pe cruce Isus.
Griul in pamint. Noi toti
Oaspeti ai crucii" sau: „Abis dedesubt.
Altul deasupra la fel.
Ce rece-i frica
Si cum ma soarbe in ea
Ametitoarea punte"). |
Volumele urmatoare, epistolarul Sub umbra Sfinxului (1975), poemul istoric Constantin Brancovea-m (1981), scenele in versuri din Melcul (1981), prozele din Agape (1982) ori eseurile din Biserica si religie la romani (1985), sint meditatii pe tema lui „a fi" in eternitate si „a sta" concomitent intr-o lume reala a binelui si a frumosului. Bucuria trairii in zaristea Logosului este intotdeauna exprimata prin cuvinte cu valoare apoftegmatica.
OPERA:
De unde incepe omul, versuri. Bucuresti, 1970;
Planeta Ichtys, Canada, 1974;
Sub umbra Sfinxului. Epistolariu, proza, in colab. cu P. Rezus, Kitchener, 1975;
Valea nisipului de aur, poeme haiku, Kitchener, 1977;
Urmele, poeme haiku, Kitchener, 1977;
Constantin Brancoveanu, poem istoric, Kitchener, 1981;
Melcul. Sase scene in versuri, Kitchener, 1981;
Vinerea Mare, proza, Kitchener, 1981;
Agape, versuri si proza, in colab. cu N. Novac si Florica Batu, Kitchener, 1982;
Biserica si religie la romani, eseuri, in colab. cu H. Stamatu, Hamil-ton, 1985;
Dar in silaba Luminii plingeam orfan si greier, poeme tanka, Miinchen, 1987;
Aparitiile Maicii Domnului la Mejdngorje, Kitchener, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
V. Rebegea, in Amfiteatru, nr. 1, 1971;
G. Muntean, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3, 1978: Dictionary of International Biography, Cambridge, 1986;
Men of Acliivemcnt, Cambridge, 1986;
Personalities of America, 1986.
|
