Dumitru Dan Maxim biografia
Dumitru Dan Maxim opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MAXIM DUMITRU DAN
Pseudonimul literar al lui Dumitru Maxim.
Prozator.
De asemenea, poet, publicist.
S-a nascut la 9 februarie 1963 in comuna Drasliceni (Chisinau, Republica Moldova). Este fiul lui Ion Maxim si al Fevroniei (n. Ciutac), tarani, in 1984 a absolvit Scoala Tehnica din Chisinau (specialitatea fotograf de profil larg) si, ulterior. Facultatea de Jurnalism. Universitatea de Stat din Moldova.
A frecventat cenaclurile "P. ZadnipriTsi "Minai Eminescu" din Chisinau si "La Steaua" din Tiraspol.
A lucrat ca redactor, redactor-prezentator si crainic la Radio Chisinau, precum si ca tehnoredactor, secretar si secretar general de redactie la mai multe ziare din Chisinau, printre care: "Sfatul tarii". "Mesagerul'". "Patria tinara", "Luceafarul", "Flux". "Basarabia".
Debuteaza publicistic cu poezie in revista "Patria tinara" (1994).
Debutul editorial are loc in 1998 cu romanul astepTatii FIULUI sau CARTE PENTRU CARUTASI (Ed. Arc, Chisinau).
Colaboreaza cu poezie si proza la revista "Basarabia". Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul "Familia Esinencu" pentru cea mai originala carte de debut (1997), premiul Editurii Eminescu pentru debut (1997), premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut in proza (1998).
In prezent autorul este secretar tehnic la revista "Basarabia'" si redactor al buletinului "Refugium" din Chisinau. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Despre proza sa au formulat opinii critice: Steliana Grama - Dumitru-Dan Maxim a pasit in acest an cu dreptul ("Flux", nr. 186/1997): Mihai Cimpoi - Completari la Personalia ("Literatura si Arta", nr. 6/1998). Unde ne sunt prozatorii? (P.S. la o discutie) ("Flux", nr. 4/1998) si Dumitru-Dan Maxim: asteptatul (astep-tatul) adevar ("Flux", nr. 41/1998); Nicolac Rusu - Buletinul de identitate nr. 1997 al prozei din («(Basarabia!») ("Basarabia", nr. 3-5/1998); Adrian Ciubotariu - in asteptarea tatalui ("Semn", nr. 3/1998); Nicolac Leahu - Presa de cultura ("Semn", nr. 2/1998); Vlad Pokila, Pavel Paduraru, Andrei Langa s.a.
Referinte critice:
"Exteriorizarea unui «prea-plin» de ginduri, idei si reflectii filosofice ale autorului are loc prin intermediul unui flux al constiintei si prin abolirea linearitatii naratiunii, totodata iesind in relief variate accente textualiste. Astfel, romanul balanseaza intre un model de scriitura moderna si alta posimoderna. () ceea ce comporta nou romanul este reverberatia nemaiin-tilnita a limbajului utilizat. Melodicitatea lui tradeaza nobletea sentimentelor exprimate () autorul romanului este tipul de scriitor care isi cauta / gaseste salvarea si prin limbaj."
(Andrei Langa)
"Vocatia experimentului, inteligenta imaginativa si simtul realului frust il caracterizeaza [pe Dumitru-Dan Maxim]. Verbios, nedecantat, inabil adeseori, chiar atunci cind cultiva rostirea aluvionara."
(Nicolae Leahu, "Semn", nr. 2/1998)
"Dumitru-Dan Maxim cultiva o proza textual ista, in care autorul suprapune, cu un mare apetit al jocului verbal si al amestecului de planuri si perspective, trei romane (). Romanul este scris () ca meta-roman, caci textul fiului-narator se intersecteaza (suprapune, interpune) cu textele unui domn X () si cu textele celorlalti (in special cu acela al tatalui), producind ca rezultat un meta(inter)text. Spre a-si asigura eficienta acestei interferente, autorul trece usor de la epicul propriu-zis pre-textual la sugestia lirico-sim-bolica si la meditatia existentiala post-textuala (). Romanul se citeste cu interes pentru fluxul lui poematic-parabolic. Avem de-a face, fireste, cu un poem in proza (textuala)."
(Mihai Cimpoi, "Literatura si Arta", nr. 6/1998) |
