Dorin Spineanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "imaginatia lui Dorin Spineanu este mai mult decit debordanta, dar asta nu-I impiedica sa mentina contactul cu «realitatea» mustind de viata, cum spuneau criticii realist-socialisti de pe vremuri. in ce priveste aceasta realitate, nu incape indoiala ca Dorin Spineanu o recepteaza cu violenta si tandrete in acelasi timp. Ea nu este cenusie si plicticoasa, ci fabuloasa si detestabila in feluritele ei cotloane. Si, pe deasupra, glisanta, alunecoasa, incercind sa-ti scape printre degete, sa ti se sustraga. Iar aici, intervine imaginatia ca si nesfirsita a muliiubitului nostru autor. Fragmentele de realitate care o iau la fuga n-au in fapt nici o sansa sa scape, funiile imaginative ale lui Dorin Spineanu se arunca asupra lor ca niste lasso-xsri aruncate de o mina maiastra. Ele sint capturate si, asa deformate cum au ajuns, isi vor relua locul in economia textului. () Cita viata atita literatura, se spunea cindva. Cred ca, in cazul Natasei Iui Dorin Spineanu, se potriveste mai bine formula inversa. Nu neaparat pentru ca literatura produce si ea viata, ci pentru ca literatura este o parte inalienabila a vietii. Iar literatura lui Dorin Spineanu, cel putin cea din Zile salbatice si Natasa blues, mi se pare a-si fi cistigat un drept imprescriptibil la viata." (Liviu Antonesei) "O anumita tratare a realului se schiteaza inca din acest volum, pentru a se continua in urmatoarele. Astfel, () revolta implicita scoate la iveala aspecte ignorate ale multadoratului real, scene cosmaresti, care, intimplator, sint si cele importante literar si existential vorbind. () Mai citesc in versurile lui Dorin Spineanu si captivante metamorfoze ale spleen-ului: alaturi de gustul bacovian de afectare (), apare mai intii benigna mihnire, care indreapta la recitirea propriilor compozitii (semn de refuz al schimburilor cu exteriorul si de autofagie) (). Apoi, sentimentul este contagiat de cunoscutul sarcasm al lui Dorin Spineanu si mult extins." (Dan Petrescu) "Dorin Spineanu scrie, rafuindu-se cu singuratatea, despre puritatea, dar mai ales, despre criza puritatii. Autorul are curajul sa traiasca la persoana intii povesti aproape credibile in care este protagonist, rafuiala cu singuratatea devenind o rafuiala de multe ori violenta, cu femeia. () Piese de rezistenta in antologie [Natasa blues] ramin povestirile in care se dezvaluie «istorii personale». Autorul scrie fara inhibitii, defulind fantezii. Dincolo de acest curaj, batalia cu singuratatile continua; iar prozele sint pindite de posibilele incercari ale celor speriati tocmai de curajul de a fi incadrate in ucigatoare clisee. in ciuda grelei rafuieli cu cuvintul, autorul are si umor." (Sorin Radu Cucu, "Orizont", nr. 2/1999) |
