Doina Salajan biografia
Doina Salajan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SALAJAN Doina (prenumele la nastere: Doina-Cornelia), 14 febr. 1936, Beius, judetul Bihor.
Poeta.
Fiica functionarului Vasile Salajan si a Margaretei (n. Nagy). Scoala medie pedagogica din Oradea (1950-l952); Scoala de literatura „Mihai Eminescu" (1952-l954); in 1959 isi reia studiile medii la Liceul „Gh. Lazar" din Bucuresti, absolvit in .
Intre 1965 si 1968 urmeaza cursurile de zi ale Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti; din 1968, trece la cursurile fara frecventa; licenta in . A fost redactor la Almanahul literar din Cluj (1954) si la revista pentru copii Cravata rosie (1954-l958). intre 1958 si 1967 semnatura sa nu mai poate fi intilnita in presa sau pe copertile cartilor. in acest interval e muncitor necalificat la ONT, apoi in fabrica „Electromagnetica", desenator la Institutul de Studii si Proiectari Forestiere, intre 1968 si 1981 secretar literar la Uniunea Scriitorilor. Debut in Almanahul literar (1952), colaborind ulterior la majoritatea revista literare. incepind din 1957, cind ii apar primele volum de versuri (Confidente; Despre copilarie) publica mai multe culegeri de poezie (inclusiv versuri pentru copii): Versuri (1967), Transfigurari (1969), Umbra faptei (1973), Amintirea miresmelor (1977), Smalturi (1979) ce se sustin atit prin sinceritatea confesiunii, cit si printr-o generoasa implicare etica.
Pusa sub semnul luciditatii, poezia devine pentru Doina Salajan un continuu prilej de rememorare, cu pendulari numeroase intre contingent si ideal: amintirile unei copilarii triste formeaza latura sentimentala a primelor sale volume. Descriind cu sensibilitate stari si sentimente, adesea insa pe un ton declarativ, poeta se infatiseaza mai intii (Despre copilarie, 1957) prin imaginea unei fetite ce ia contact timid cu lumea. in schimb, Confidente (1957) e o afirmare entuziasta a tineretii impulsionata de indemnul „iubeste viata!": sint elogiate bucuria si dorintele in toata puritatea lor. Doina Salajan crede in superioritatea trairii fata de arta si afirma necesitatea de a se aduce un adaos liric insuficientei cuvintelor (Versuri, 1967).
Tristetea si suferinta alterneaza cu dragostea de viata, sentimentul instrainarii, cu aspiratia spre unitatea intre spirit si trup, cosmarurile, cu seninatatea (Transfigurari, 1969, ale carui ecouri se resimt si in Umbra faptei, 1973). O noua intoarcere spre universul casei parintesti, de data aceasta in spirit contemplativ, tentind sinesteziile, isi face simtita prezenta in Amintirea miresmelor (1977). Doina Salajan este si poeta melancoliei izvorite din succesiunea iubirii si a urii, a visurilor si senzatiilor erotice. Desi preferinta pentru o anume estompare a impresiilor intime este vizibila, emotioneaza, totusi, iubirea calda de oameni, pretuirea vietii si libertatea sufleteasca, teme abordate cu egala bucurie. Versurile pentru copii din Smalturi (1979) se remarca prin fantezie, candoare si un farmec deosebit.
OPERA:
Confidente, versuri, Bucuresti, 1957;
Despre copilarie, versuri. Bucuresti, 1957;
Versuri, Bucuresti, 1967;
Transfigurari, versuri, Bucuresti, 1969;
Umbra faptei, versuri, Bucuresti, 1973;
Amintirea miresmelor, versuri, Bucuresti, 1977;
Smalturi, versuri pentru copii, Bucuresti 1979;
Sanctuar tulburat, versuri, Bucuresti, 1986.
|
REFERINTE CRITICE:
V. Cristea, in Gazeta literara, nr. 20, 1967;
N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 20, 1967;
I. Pop, in Steaua, nr. 9, 1969;
V. Porumbacu, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1969;
Al. Piru, Poezia, U;
A. Popescu, in Steaua, nr. 20, 1973;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 33, 1973;
idem, in Romania literara, nr. 9, 1978;
Eugenia Tudor Anton, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1978;
Al. Cistelecan, in Familia, nr. 4, 1978;
A. Sorobetea, in Steaua, nr. 5, 1979;
Gh. Tomozei, in Romania literara, nr. 7, 1986;
N. Manolescu, ibidem, nr. 36, 1987;
N. Stoian, in Luceafarul, nr. 12, 1987.
|
