Dinu Mihai Gheorghiu biografia
Dinu Mihai Gheorghiu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GHEORGHIU MIHAI DINU.
Critic literar, eseist, sociolog.
S-a nascut la 8 decembrie 1953 in lasi.
Este fiul lui Dumitru Gheorghiu. inginer agronom, si al Anei Gheorghiu. educatoare.
In 1972 a absolvit liceul "Constantin Negruzzi" din lasi. iar in 1976, Facultatea de Istorie - Filosofie (sectia Sociologie- Psihologie) a Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi, cu o diploma de licenta in domeniul sociologiei literaturii. in 1997 isi sustine doctoratul in sociologie la "Ecole des Hautes Eludes en Sciences Sociales" din Paris.
Dupa absolvire este psihoterapeut la Centrul Logopedic Interscolar Iasi si (din 1980) cercetator la Centrul de Stiinte Socio-umane al Universitatii "Al. I- Cuza" din Iasi.
In perioada studentiei este membru al grupului din jurul revistei "Alma mater / Dialog" a Universitatii din Iasi.
Debuteaza publicistic in 1973, in revista "Amfiteatru".
Debutul editorial in 1981, cu volumul Ibraileanu, romanul criticului (Ed. Albatros).
Colaboreaza la revistele: "Convorbiri literare". "Cronica". "Viata Romanesca", "Caiete critice". Arlechin" (revista Teatrului National din Iasi) s.a.
Dupa 1989 colaboreaza cu articole stiintifice in reviste de specialitate din Franta, Germania si din alte tari. Dupa volumul de debut, publica urmatoarele volume de sociologic a culturii: Scena literaturii. Elemente pentru o sociologie a culturii romanesti (Ei. M inerva, 1987), Reflexe conditionate (Ed. Cartea Romaneasca), Les metamorphoses de l'agit-prop. Les institutions de controle des intellectuels par les partis communistes et leur transformations apres 1989: le cas des ecoles de parti (Presscs Universitaires du Septentrion, Lillc. 1998).
A tradus volumul Economia bunurilor simbolice (Ed. Meridiane, 1986) de Pierre Bourdieu, si a coordonat antologiile Cercetari contemporane de sociologia culturii (Ed. Universitatii "Al. I. Cuza", lasi, 1988); Sociologia perceptiei artistice (Ed. Meridiane, 1991).
A fost distins cu premiul de debut pentru critica al Uniunii Scriitorilor (1981) si cu premiul "Societatii Calinescu" (Onesti), pentru cea mai buna carte de critica literara a anului (1983).
In perioada decembrie 1986 - ianuarie 1987 a fost invitat la "Ecole des Hautes Eludes en Sciences Sociales" din Paris pentru studii in vederea doctoratului. in vara anului . la urmatoarea calatorie in Franta, se stabileste la Paris.
A intreprins mai multe calatorii in Germania (1994, . 1997, 1998), in calitate de cercetator invitat la "Max Planck - Institut fur Bildungsforschung" din Berlin si la "Geisteswissenschaftliches Zentrum Geschichte und Kultur Ostmitteleuropas", Lcipzig. Din septembrie 1989, este cercetator la "Centre de Sociologie de l'Education et de la Culture". de pe linga "Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales" din Paris. Este, de asemenea, conferentiar la Universitatea "Al. . Cuza" din lasi, unde a fost invitat la sfirsitul anilor '90 sa sustina cursuri de master. Au formulat opinii critice despre cartile autorului: Al. Calinescu ("Convorbiri literare", nr. 6/1981 si in volum Biblioteci deschise. Ed. Cartea Romaneasca. 1986); Ioan Milea ("Tribuna", nr. 3/1982); Nicolae Manolescu ("Romania literara", nr. 37/1983); Gheorghe Grigurcu ("Familia", nr. 1/1984); Liviu Antoncsei ("Amfiteatru", nr. 6/1984); Ion Bogdan Lefter ("Amfiteatru", nr. 5/1986; "Astra", nr. 2/1988); Radu G. Teposu (in volum Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu. 1993) s.a.
Referinte critice:
"Mihai Dinu Gheorghiu nu retine, practic, mai nimic din cartile predecesorilor sai in exegeza lui Ibraileanu; se poate, apoi, observa ca aria de referinte a suferit o radicala modificare: centrele ei de interes se numesc acum Foucault, Barthes, Lacan, iar de la noi Al. Paleologu. Si totusi, noul comentator nu urmareste o modernizare cu orice pret a operei. Dimpotriva. Pentru Mihai Dinu Gheorghiu, reintoarcerea la Ibraileanu inseamna, mai intii, o incercare de a-l confrunta cu problemele care intereseaza critica de azi. iar in al doilea rind o posibilitate de a reflecta asupra statutului insusi al criticii si al literaturii."
(Al. Calinescu. in voi. Biblioteci deschise. Ed. Cartea Romaneasca. 1986)
"trecerea lui Mihai Dinu Gheorghiu de la critica literara la sociologie e consfintita de cea de-a treia sa carte, Scena literaturii (Ed. Minerva. 1987). «Convertire» care se cere apreciata si tratata ca un mic-mare eveniment al vietii noastre culturale, semnificativ in mai multe feluri: intii, pentru ca deviaza spectaculos traseul de evolutie al unuia dintre cei mai valorosi critici aparuti la noi in ultimul deceniu; apoi, pentru ca tinde astfel sa-si afle o concretizare - pentru prima data intr-o forma sistematica si programatica, «specializata» - vizibila inclinatie a contingentului de scriitori afirmati in aceasta perioada catre actiunea literara comuna, provocatoare de fenomene culturale omogene (analizabile in termeni sociologici, caci construite din interior in asa fel incit sa absoarba si trasaturi de implicare socio-culturala []); in al treilea rind. datorita valorii de relevanta a noului demers pentru disciplina () sociologiei culturii romanesti: si - in sfirsit - intr-un al patrulea rind, prin activarea () unei complicate problematici legate de optiunea intelectuala a insului cultural, de poetica sa profesionala, de practica profesionala si (last but not least) de etica sa profesionala."
(Ion Bogdan Lefter, "Astra". nr. 2/1988)
"Mihai Dinu Gheorghiu e. funciar, un excelent eseist care divagheaza inteligent si profund in marginea pretextului literar. Reflexe conditionate arata chiar o anumita inapetenta a autorului pentru judecata rapida, concisa, pentru verdict. Opera literara nu e analizata atit ca element constitutiv al unei serii, cit in fragila ei autonomie, din care razbat discret, semnele unei viziuni teleologice. Foiletonul nefiind decit un prilej de a comenta eseistic opera unui autor, c greu de dedus in ce masura autorul e un dedublat subtil, cu inzestrari egale pentru critica si teorie, ori doar un spirit teoretic manifestat in cea mai elevata expresie artistica. () Autorul face, cum ar zice chiar el, o supracritica in prelungirea criticii propriu-zise. ridicind adica la concept observatia spontana."
(Radu G. Teposu. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua. Ed. Eminescu. 1993) |
