Dimitrie Tichindeal biografia
Dimitrie Tichindeal opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TICHINDEAL Dimitrie, se naste la 1775, comuna Becicherecu Mic, judetul Timis - moare in 20 ian. 1818, Timisoara.
Fabulist si traducator.
Fiul preotului Zaharia si al Elenei (n.?), provenita dintr-o familie de tarani. invata la scolile sirbesti din satul natal si din Timisoara, unde absolva, in 1802, si cursul teologic. Dimitrie Tichindeal functioneaza, alternativ, ca dascal si preot. Lupta, alaturi de C. Diaconovici-Loga si M. Nicoara, pentru consolidarea scolilor romanesti din Banat si contribuie la infiintarea Preparandiei din Arad (1812). Director si prof. catihet al acesteia, ii face istoricul, sub titlul Aratare despre starea acestor noao Introduse sholasticesti instituturi ale natiei romanesti, sirbesti si grecesti (1813), singura sa contributie total orig.
Debuteaza editorial in 1802 cu traduce
Sfaturile a intelejerii cei sanatoase prin bine inteleptul Dositei Obradovici intocmite, urmata, in 1808, de alte doua talmaciri: Adunare de lucruri moralicesti, de folos si spre veselie, partea I, dupa acelasi scriitor sirb, si Epitomul sau Scurte aratari pentru sinta beserica, dupa alt izvor sirbesc, neidentificat inca. Dirz aparator al scolii si bisericii nationale, Dimitrie Tichindeal a luptat cu inflacarare impotriva politicii sirbesti de deznationalizare a romanilor din Banat. De aici reactia violenta a forurilor ecleziastice sirbesti: confiscarea voi., in parte difuzat totusi, Filosoficesti si politicesti prin Fabule moralnice invataturi (1814), avindu-l ca sursa pe acelasi D. Obradovici - si destituirea autorului din invatamint. Prin destin, atitudine, idei, Dimitrie Tichindeal se integreaza total generatiei eroice a Renasterii ardelene.
Scriitor modest, dar semnificativ, Dimitrie Tichindeal ilustreaza, alaturi de V. Aaron si I. Barac , activitatea literara si educativa a Scolii ardelene. Corelat ideologiei acesteia, luminismul sau se articuleaza implicit gindirii indraznete a scriitorului sirb Dositei Obradovici, recunoscut adversar al ignorantei si superstitiilor. Din opera lui Obradovici sint traduse atit Sfaturile a intelejerii cei sanatoase, cit si Adunare de lucruri moralicesti (1808). Scrieri didactic-moralizatoare, de marca luminista, ele vadesc, nu o data, tendinta de localizare si adaptare a modelului original. Tot dintr-un autor sirb este talmacit si Epitomul sau Scurte aratari pentru sinta beserica (1813).
Destinata preotilor, opera da o expresie vibranta idealului suprem al vremii: luminarea norodului. Faima lui Dimitrie Tichindeal se intemeiaza insa pe volumul de fabule: Filosoficesti si politicesti prin Fabule moralnice invataturi. Acum intiia oara culese si intru acest chip pre limba romaneasca intocmite (Buda, 1814), in care vechea specie literara, considerata prin traditie poetica, imbraca „haina" prozei. insotita de o inainte cuvintare in care Dimitrie Tichindeal intreprinde o merituoasa analiza a fabulei, culegerea intra in atentia scriitorilor si a publicului roman indeosebi dupa reeditarea si prezentarea elogioasa facuta de I. Heliade Radulescu in editia scoasa de el la . Desi mentiunea lipseste, scriitorul are ca punct de plecare opera aceluiasi Dositei Obradovici: Fabulele lui Esop si ale celorlalti feluriti scriitori de fabule, din diferite limbi traduse pe limba sloveno-sirbeasca (1788). Daca prima carte de fabule in limba romana (1784), datorata lui N. Otalea, este o traducere, volumul lui Dimitrie Tichindeal reprezinta o prima incercare de selectie si adaptare, potrivit cu intelegerea si conditia cititorului roman. O caracteristica a fabulelor lui Obradovici, ca si a versiunii lor romanesti, este lungimea neobisnuita a moralei, introdusa sub titlul de „invatatura".
Contributia scriitorului banatean este pusa in evidenta mai ales de modificarile si adaosurile din cuprinsul acestor „invataturi" al caror patetism si suflu etic ii vor fi inspirat lui M. Eminescu formula „gura de aur". In subtextul lor por fi usot descifrate idealurile nationale si luministe ale Scolii ardelene (vezi Rinduneaua si privighetoarea, Lupul si calul, Vulpile, Leul si vulpea, Privighetoarea si vulturele. Soarecii si clopotelele, Leul si asinul, Sarpele si pila, Calara sau mazga ingrasata, Rinduneaua si celelalte paseri, Ursul si tiganul, Muiarea si gaina s. a.). Cu gindul la ele, Dimitrie Tichindeal critica direct pe cei „carii cu limba lor cea serpeasca rau cuvinteaza si musca invatatura si luminarea norodului" (Sarpele si pila); condamna disputele teologice si propaga ideea armoniei intre popoare (Soarecii si clopotelele); afirma cu entuziasm idealul unirii tuturor romanilor -„Nu e aicea grec, nici latin, unit sau neunit. Sa fim noi romanii toti una" (Rinduneaua si celelalte paseri); isi exprima increderea in viitorul neamului (Muiarea si gaina) si face apologia luminarii acestuia intr-un pasaj memorabil: „Mintea! marita natie dacoromaneasca in Banat, in Tara Romaneasca, in Moldova, in Ardeal, in Tara Ungureasca, mintea! Cind te vei lumina cu invatatura, cu luminatele fapte bune te vei uni, mai aleasa natie nu va fi pre pamint inaintea ta". Asa cum se infatiseaza, fabulele sint nu atit opera unui artist, cit a unui neinfricat si autentic patriot care, autodefinindu-se, exclama: „Ce n-as indrazni eu pentru binele neamului mieu!" In slujba emanciparii acestui neam, el are meritul de a fi pus o noua si eficienta arma: fabula.
OPERA:
Aratare despre starea acestor noao introduse sholasticesti instituturi ale natiei romanesti, sirbesti si grecesti, Buda, . Traduceri: Dositei Obradovici, Sfaturile a intelejerii cei sanatoase, Buda, 1802;
Adunare de lucruri moralicesti, de folos si spre veselie, partea I, Buda, 1808 (autor neidentificat);
Epitomul sau Scurte aratari pentru sinta beserica, Buda, 1808;
Dositei Obradovici, Filosoficesti si politicesti prin Fabule moralnice invataturi, Buda, 1814;
Filosofice si politice prin Fabule invataturi morale, Bucuresti, 1838;
Fabulele lui Demetriu Cichideal in traducere noua din originalul sirbesc al lui, ed. ingrijita si pref. de I. Russu, Arad, 1885;
Fabule si moralnice invataturi, Timisoara, 1975. |
REFERINTE CRITICE:
N. Iorga, Istoria XVIII, II;
Ov. Densusianu, Literatura romana moderna, I;
/. L. R., II;
AI. Dutu, Coordonate ale culturii romanesti in secolul XVIII (1700-l821), 1968;
V. Vintilescu, Dimitrie Tichindeal, 1969;
D. Popovici, Studii, I;
M. Racovitan, in Transilvania, nr. 10, 1975;
Sanda Radian, Mastile fabulei, 1983;
Al. Hanta, Idei si forme literare pina la Titu Maiorescu, 1985;
M. Sorescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3-4, 1987.
|
