Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Dimitrie Theodor Sperantia biografia

Dimitrie Theodor Sperantia

Dimitrie Theodor Sperantia opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

SPERANTIA Theodor Dimitrie (numele la nastere: Theodor Dimitrie Nadejde), se naste la 4 mai 1856, comuna Deleni, judetul Iasi - moare in 9 mart. 1929, Bucuresti.

Prozator si dramaturg.

Fiul diaconului D. Nadejde. Tatal lui Eugeniu Speranlia . inrudit cu fratii Ioan si Gheorghe Nadejde .

Urmeaza cursurile primare la Tirgu-Frumos. invatatorul ii schimba numele in Speranlia. isi incepe studiile superioare la seminarul „Veniamin Costachi" din Iasi, pe care-l paraseste sub influenta ideilor socialiste. Se inscrie la Facultatea de Stiinte si la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi. Scoate impreuna cu fratii Nadejde si doctor Russel ziarul socialist Besarabia. Membru al Cercului socialist din Iasi (1880) si unul din intemeietorii si colaboratorii Contemporanului (188l-l888), de unde trece la Revista noua a lui Hasdeu . impreuna cu Z. C. Arbore si St. Besarabeanu scoate Amicul copiilor (1891). Studii de filosofie la Univ. din Liege, doctoratul in litere si filosofie (1886). Cunoaste miscarea folcloristica europeana si se introduce in cercetarea comparatista. Stabilit la Bucuresti, tine la Univ. un curs de folclor in calitate de docent privat (Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare. Lectiune de deschidere tinuta la 27 ianuarie 1906 la Facultatea de Litere din Bucuresti) si un curs liber de Istoria teatrului.

Debuteaza cu versuri la Perdaful (1873).

Colaboreaza la: Contemporanul, Adevarul, Convorbiri literare. Dimineata, Drepturile omului. Familia, Graiul nostru. Literatura si arta romana. Munca literara si stiintifira, Noua revista romana. Rampa, Revista noua. Universul literar etc. Editeaza publicatii proprii: Cascavalul, Tamiia, Revista copiilor s. a. A publicat numeroase volum de anecdote (Anecdote populare, 1889; Anecdote afumate, 1898; Anecdote botezate, 1903; Anecdote piperate, 1903; Anecdote noua, 1909; Anecdote marinate, 1911; Anecdote cu minuni, 1918; Anecdote cu noroc, 1918; Anecdote proaspete, 1926 etc), teatru (Teatru, I, 1894; Mama soacra, 1894; De necaz, 1900; Ce face betia, 1900; Ce poale lenevia, 1908; Teatru de familie, 1912; Curcanii, 1922; Linga pamint, 1922), romane (Feighela, 1902; Fete de azi, I-II, 1908; Ma-nsala, 1921), povestiri pentru copii (Chitibus cel dragut, 1929) si studii de folclor (Introducere in literatura populara romana, 1904; Miorita si calusarii, 1914). Membru corespondent al Acad. Romane (1891).

Prin numeroasele prelucrari pe teme folclorice, Dimitrie Theodor Sperantia si-a dobindit faima de „anecdotist oficial" al epocii. Lipsa de gust in selectarea subiectelor, interventia abuziva (sugerata de titlurile culegerilor sale de anecdote „afumate", „impanate", „marinate", „piparate" etc.) pedalarea pe elemente de la periferia folclorului, calambururile indoielnice, umorul facil, naivitatea si prolixitatea plaseaza anecdotele si monologurile sale in zona subliteraturii. Tot atit de modeste sint si prelucrarile de povesti din volumul Din lumea lui Spulbera-Vint. Basme si basne vesele. Intentii educative urmareste si in piesele de teatru satesc sau pentru scolari. Din numeroasele sale volume de proza (schite, nuvele, povestiri, romane) pot fi retinute unele povestiri pentru copii si romanul Feighela, o evocare a atmosferei si moravurilor mediului evreiesc din preajma primului razboi mondial. Interesul pentru folclor il conduce spre cercetarea unor probleme teoretice ale literaturii populare. Introducere in literatura populara romana - studiu comparativ (1904) nu corespunde intentiilor sugerate de titlu. Dupa citeva generalitati nesemnificative, autorul trece la partea comparativa, marginita la „reproducerea" unor texte straine, mai ales franceze, fara un comentariu edificator.

Capitolele referitoare la vers, repetitie, toponimice etc. sint tratate „amatoristic" (O. Barlea ). Caracterizarea speciilor folclorice este hazardata, iar analiza lor se limiteaza la rezumarea pieselor din colectia lui G. Dem. Teodorescu. Teorii fanteziste lanseaza Dimitrie Theodor Sperantia si in volumul Miorita si calusarii. Urme de la daci si alte studii de folclor (1914). Balada Miorita si altele (Mihu Copilu, de pilda) ca si jocul calusarilor ar reflecta mitul egiptean al lui Osiris, ucis de Set. Dimitrie Theodor Sperantia este un admirator al lui A. Pann , de care il apropie facilitatea in versificatie. Latura rezistenta a activitatii sale de folclorist ramine colaborarea la Graiul nostru, alaturi de O. Densusianu si I. A. Candrea .

Interesante sint raspunsurile la chestionarele sale privind sarbatorile poporului roman si vechimea sau noutatea cintecelor populare. Abordeaza si cercetarea de istorie literara asupra lui Antioh Cantemir, Ienachita Vacarescu , Veniamin Costachi , Anton Pann si Costache Negruzzi . Urmareste evolutia fabulei in literatura romana (Fabula in genere si fabulisti romani in specie, 1892) si originea versificatiei romanesti (Versificatia romana si originea ei, 1906). Popularitatea scriitorului se datoreaza anecdotelor, care au cunoscut numeroase reeditari, si teatrului (comedia in versuri Talpa iadului, o dramatizare dupa Mandragola lui Machiavelli), scrise in ritm vioi si cu o oarecare savoare populara, „inveselitoare", dar lipsite de arta.

OPERA:
Anecdote populare. Bucuresti, 1889 (ed. II, 1892;
ed. VI, 1928);
Alte anecdote populare, II, Bucuresti, 1892;
Fabula in genere si fabulisti romani in specie. Bucuresti, 1892 (extras);
Tot anecdote populare, III, Bucuresti, 1893;
Homer intinerit. Cartea I din Iliada, Bucuresti, 1893;
Vorba de acasa. Bucuresti, 1893;
Proza, I-II, Bucuresti, 1893-l894;
Teatru, I, Bucuresti, 1894;
Mama soacra. Pe neasteptate. La mosi. De-ale casniciei, I, teatru, Bucuresti, 1894;
Anecdote afumate. Bucuresti, 1898;
De necaz, teatru satesc, Bucuresti, 1900;
Ce face betia, teatru satesc, Bucuresti, 1900;
Minunea vietii si cheia lumii. Bucuresti, 1902;
Feighela, roman, Bucuresti, 1902;
Anecdote botezate. Bucuresti, 1903;
Anecdote piperate. Bucuresti, 1903;
Pentru toti copiii, Bucuresti, 1904;
Introducere in literatura populara romana, studiu comparativ, Bucuresti, 1904;
Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare, Bucuresti, 1906;
Versificatiunea romana si originea ei. Bucuresti, 1906;
Ce poate lenevia, drama populara in un act, Bucuresti, 1908 (ed. IV, 1929);
Fete de azi, I-II, roman, Bucuresti, 1908;
Scriitori vechi. Bucuresti, 1909;
Anecdote noua. Bucuresti, 1909;
Anecdote marinate. Bucuresti, 1911;
Teatru de familie. Bucuresti, 1912;
Miorita si calusarii. Urme de la daci si alte studii de folclor, Bucuresti, 1914;
Anecdote cu minuni. Bucuresti, 1918;
Anecdote cu noroc, Bucuresti, 1918;
Sar si Ionel, Bucuresti, 1921 (ed. II, 1925);
Ma-nsala, roman, Bucuresti, 1921;
Vinovata, Bucuresti, 1922;
Curcanii, comedie patriotica intr-un act, Bucuresti, 1922 (ed. m, 1925);
Linga pamint, drama in contra functionarismului in trei tablouri, ed. II, Bucuresti, 1922 (ed. III, 1926), Calatoriile lui Enache Cocolos, ed. II, Bucuresti, 1922;
Mireasa, drama in cinci tablouri, ed. III, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1928);
Mana vacilor, comedie populara in trei tablouri, ed. III, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1928);
Alte anecdote populare, II, ed. V, Bucuresti, 1922;
Tot anecdote populare, III, ed. IV, Bucuresti, 1922;
Din joc de carti, drama in doua acte, Bucuresti, 1925;
Teatru de familie, 14 piese cuprinzind monologuri si scene pentru Conservatorul de Declamatie, Bucuresti, 1925;
Anecdote proaspete, Bucuresti, 1926;
Anecdote noua, ed. V, Bucuresti, 1927;
Amintiri despre Ion Creanga, Bucuresti, 1927;
Neamul nostru, feerie istorica in trei acte si un prolog, Bucuresti, 1927;
Anecdote ilustrate. Bucuresti, 1928;
inceput de viata. Bucuresti, 1929;
Chitibus cel dragut, povestiri pentru copii, Bucuresti, 1929;
Anecdote de post. Bucuresti, f. a.;
Din lumea lui Spulbera-Vint, Bucuresti, f. a.;
Icoane vii. Bucuresti, f. a.


REFERINTE CRITICE:
T. Demetrescu, Profde literare, 1891;
Th. Sperantia, Memoriu de calitati, titluri si calitati stiintifice, 1906;
II. Chendi, Foiletoane, 1925;
Alex. Cioranescu. Teatrul romanesc in versuri si izvoarele lui, 1943;
/. L. R., III;
Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974;
I. Datcu, Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor romani, 1979;
A. Gh. Olteanu, Structurile retorice ale liricii orale romanesti, 1985.